Chiar dacă încearcă să convingă alegătorii din Moldova (prin intermediul unor instituţii media, unor jurnalişti, bloggeri şi analişti) că Uniunea Europeană nu a pus condiţii legate direct de preconizata modificare a sistemului electoral pentru acordarea asistenţei de 100 milioane euro şi că nimic grav nu se va întâmpla dacă se va decide trecerea la sistemul mixt, în realitate lucrurile nu sunt simple deloc. Judecând după expunerile unor reprezentanţi ai structurilor europene (a celor cu reală putere de decizie), ignorarea condiţiilor impuse de UE ar putea avea consecinţe destul de grave pentru Moldova şi aici nu e vorba doar de suportul de 100 mil. euro. De aceea, guvernarea trebuie să cântărească foarte atent acţiunile pe care le va întreprinde în continuare, evaluând inclusiv posibilul impact al acestora.

Din start, trebuie de spus că, pentru cei de la putere, o refuzare pur şi simplu la intenţia de modificare a sistemului electoral este foarte riscantă. Or, aceasta ar fi echivalentul cu o capitulare în faţa opoziţiei şi a acelei părţi a societăţii civile care se opune modificării sistemului electoral. Aceasta ar afecta serios poziţiile electorale ale puterii şi în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare, în care ar porni din postura de pierdant. De aceea, promotorii modificării sistemului electoral trebuie să decidă acum ce fac: sau insistă pe modificarea sistemului electoral, asumându-şi consecinţele grave ce pot surveni, sau identifică o formulă onorabilă de ieşire din situaţie. Asemenea posibile formule există şi la ele mă voi referi mai jos.

Prima. Sistemul electoral se modifică, dar se stabileşte clar că va intra în vigoare nu la următoarele alegeri parlamentare, ci peste un ciclu electoral. Astfel, guvernarea va elimina suspiciunile precum că şi-ar dori modificarea sistemului electoral în interes politic propriu, dar nu pentru cetăţeni. Posibil, această formulă ar conveni şi europenilor, care nu ar mai putea acuza puterea de promovarea unor interese înguste, dar şi opoziţiei, care nu-şi va mai simţi ameninţate şansele în viitoarele alegeri parlamentare şi va avea şi perspectiva de a anula respectiva lege, în cazul în care va obţine majoritate parlamentară. Mai mult ca atât, guvernarea ar avea de câştigat mult în ochii cetăţenilor, care ar putea crede că lupta s-a dus pentru dreptul lor (chiar şi amânat pentru o perioadă) de a-şi alege singuri deputaţii, dar nu pentru interesul unui sau altui partid.

Doi. Majoritatea parlamentară nu ia în calcul condiţiile formulate anterior de Preşedintele Dodon pentru votul în lectura a doua şi, în rezultat, socialiştii retrag proiectul privind votul mixt. Neavând ce vota ca şi compromis, democraţii revin la votul privind sistemul uninominal, dar acesta nu întruneşte numărul necesar de voturi pentru a deveni lege. Această variantă permite şi democraţilor, şi socialiştilor să iasă cu faţa curată din situaţia creată.

Trei. Pentru a nu-i supăra pe europeni, dar şi pentru a nu tensiona situaţia politică internă, promotorii modificării sistemului electoral ies public şi anunţă că proiectul nu va fi retras, ca va rămânea pe agenda Parlamentului, numai că se va purcede la votarea lui ulterior, când nu vor mai exista suspiciuni că puterea croieşte regulile de joc pornind de la propriul interes. Spre exemplu, puterea poate face o puternică carte electorală din acest proiect păstrat pe ordinea de zi a Parlamentului – în următoarele alegeri va merge şi va spune: avem proiectul, dar avem nevoie de susţinerea voastră masivă ca să-l adoptăm, astfel încât nimeni să nu se mai îndoiască că acţionăm în interesul vostru, al cetăţenilor.

Desigur, pot fi şi alte posibile ieşiri onorabile din situaţie pentru cei ce promovează ideea modificării sistemului electoral. Dar şi cele trei expuse mai sus ar fi suficiente şi minimum ar trebui examinate de către putere. Dacă, desigur, aceasta nu are de gând să insiste orbeşte pe propria intenţie, fără a se interesa de posibilele urmări.

Igor Volniţchi