Imediat după alegerea în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, Igor Dodon a declarat că-şi doreşte să fie un Preşedinte al tuturor cetăţenilor, inclusiv al celor care au votat pentru contracandidatul său, menţionând că societatea are nevoie de unitate. Acest obiectiv stabilit de noul Preşedinte al Republicii Moldova este unul ambiţios, iar realizarea lui necesită un efort considerabil.

Societatea moldovenească, trecută prin numeroase „războaie” politice în ultimii ani, într-adevăr are nevoie de unitate, dar întrebarea este: În jurul a ce trebuie şi poate fi ea unită? Este absolut clar că societatea nu poate fi unită în jurul unei persoane, ci, mai degrabă, a unei idei. Iar noului Preşedinte îi revine rolul de a identifica ideea respectivă, lucru deloc uşor în condiţiile în care societatea moldovenească e dezbinată pe criterii etnice, politice, geopolitice, lingvistice etc.

La timpul său, Preşedintele Nicolae Timofti promitea să facă din ideea de integrare europeană acea idee naţională ce ar fi unit societatea. Nicolae Timofti a eşuat în această tentativă a sa şi cauza a fost nu doar că o bună parte din societate a rămas fidelă ideii integrării euro-asiatice, ci, în mare parte, pentru că ideea de integrare europeană a fost compromisă de unele partide ce se declarau pro-europene. Dat fiind această situaţie, nici nu avea sens să se „apese” pe respectiva idee şi Nicolae Timofti a înţeles acest lucru, aceasta fiind probabil şi cauza de ce s-a lăsat păgubaş.

Cu ce idee va veni Igor Dodon? Este clar că el, spre deosebire de predecesorul său, nu poate pune accent pe o idee axată pe vectorul extern al ţării. Igor Dodon nu se poate „converti” la europenism, atrăgându-şi şi electoratul după sine (cum a încercat în 2003-2005 Vladimir Voronin), dar la fel de clar este că, dacă va încerca să facă din integrarea euro-asiatică o idee naţională, va suferi eşec, deoarece-şi va pune în cap nu doar aproape jumătate din populaţia ţării, ci şi actuala echipă de guvernare, care e una declarată pro-europeană.

Igor Dodon nu poate urma nici exemplul Preşedintelui Lucinschi, care la un moment dat a încercat să facă din ideea republicii prezidenţiale o idee naţională. Or, aceasta ar însemna nu asigurarea unităţii societăţii, ci dezbinarea acesteia din nou, declanşarea unor noi „războaie politice”.

La fel, ar fi riscant pentru Igor Dodon să încerce să facă o idee naţională din consolidarea statalităţii moldoveneşti (ideea cu care a mers în mai multe campanii electorale, dar una e promovarea unei idei din postura de lider de partid şi cu totul alta promovarea ei din funcţia de Preşedinte). Or, unele estimări arată că, curentul unionist e în creştere şi ar fi de circa 30% din populaţie, ceea ce ar însemna dezbinarea societăţii în baza criteriului respectiv.

Totuşi, există domenii unde Igor Dodon ar putea veni cu idei ce ar putea deveni naţionale. Spre exemplu – reglementarea problemei transnistrene. Dacă e să-şi revizuiască unele viziuni prea radicale în raport cu această problemă şi să vină cu o viziune ce ar fi acceptată de marea majoritate a populaţiei, Igor Dodon ar putea reuşi să facă din problema transnistreană o idee naţională, ce ar uni societatea.

Un alt exemplu – chiar dacă Preşedintele nu prea are atribuţii în domeniul economic, fiind de profesie economist şi având o experienţă de lucru bogată în acest domeniu, folosind dreptul său de iniţiativă legislativă, Igor Dodon ar putea propune un concept nou de dezvoltare economică, care ar presupune schimbări cardinale şi care ar avea drept punct final un anumit nivel de bunăstare. O asemenea idee ar putea uni societatea în jurul noului Preşedinte.

Eu am invocat doar două exemple, dar, la sigur, Preşedintele ales, Igor Dodon are în vedere şi alte posibile variante. Căci, dacă nu era aşa, nu cred că făcea acea declaraţie îndrăzneaţă la care m-am referit în debutul acestui material.

Igor Volniţchi