Această întrebare mi-a dat-o un om simplu, de la baştina mea (Soroca), care m-a sunat ieri. Evident, nu mă sunase doar pentru a afla răspuns la această întrebare, ci ca să mă întrebe ce cred despre candidaţii la Preşedinţie, că el şi încă câţiva vecini, cumetri, prieteni nu prea-şi dau seama cum ar trebui să voteze „ca să nu greşească, ca de obicei”. Iar întrebarea despre Şor şi Voronin a venit în contextul apelurilor celor două partide, care au chemat oamenii să boicoteze alegerile prezidenţiale.

Pământeanul meu mi-a spus că a mai auzit această idee discutată de unii săteni cu diferite ocazii, iar în calitate de argumente mi-a adus nu doar faptul că cele două formaţiuni îşi cheamă susţinătorii să boicoteze alegerile prezidenţiale, ci şi faptul că ambele partide sunt pe stânga eşichierului politic, ambele pun accentul pe soluţionarea problemelor de ordin social, în primul rând, ambele au aceeaşi atitudine faţă de statalitatea ţării etc. Apropo, m-a mirat să aud de la un om simplu, care făcea trimitere la alţi oameni simpli, că la sate se discută nu doar despre lideri şi despre denumiri de partide, ci şi despre punctele de vedere, principiile promovate. Dar, se vede că noi de la Chişinău nu vedem chiar totul ce se întâmplă la sate şi putem descrie situaţia politică din mediul rural cu mare aproximaţie.

De asemenea, m-a mirat să aud că oamenii discută despre posibile fuziuni, având la bază propriile observaţii (că nu le pot spune analize politice) în ceea ce ţine de şansele şi perspectivele formaţiunilor politice. Şi iată ce mi-a spus, în termeni aproximativi, pământeanul meu la această temă: „Dacă Şor şi Voronin nu se unesc, toată stânga va fi împărţită de Dodon şi Usatâi. Voronin se duce în jos şi ar putea să nu mai treacă în Parlament, iar Şor, chiar dacă se duce în sus, încă nu poate trece în Parlament. Dar dacă se întâlnesc undeva la jumătate de drum şi se unesc, partidul lor va trece în Parlament. Mai ales că Voronin ar fi timpul să plece din politică, că e bătrân şi nu prea mai poate face faţă, iar o alianţă cu Şor va însemna plecarea lui liniştită la odihnă”.

Intrigat, l-am întrebat dacă multă lume discută la tema asta, la care el mi-a răspuns sincer: „Ei, cum multă lume să discute despre asta? Acum toţi discută despre alegeri. Dar, unii comunişti de la noi discută şi spun că nu ar fi cea mai rea variantă. Dar ei nu decid nimic – aşa numai discută. De la ei am luat şi noi capătul acesta de vorbă şi am zis să te întreb pe tine că eşti la Chişinău şi poate ştii mai multe”.

A rămas mirat când i-am spus că, chiar dacă ştiu câte ceva despre politică, prima dată aud despre scenariul respectiv. Dar, nu s-a dat bătut şi mi-a spus: „Dacă tu nu ştii acum, poţi să întrebi de alţii care ştiu. Că nu arde. Dar, mă rog, vrem să ştim şi noi”. I-am promis omului nu doar că voi întreba, dar chiar voi scrie un editorial la această temă, în speranţa că Voronin sau Şor vor citi ce am scris şi vor reacţiona cumva, astfel încât să satisfacă curiozitatea pământeanului meu şi a celor cu care el discută la tema dată.

Igor Volniţchi