Unul din cele mai discutate subiecte în ultima perioadă este reforma fiscală, ce ar urma să fie implementată începând cu anul viitor. Precedentul Guvern s-a confruntat cu critici destul de vehemente, dar fiind efectele dureroase pe care ar urma să le aibă această reformă. Noul Guvern intenţionează să o „cizeleze” puţin, să aibă o comunicare publică mai bună pe marginea ei, dar nu renunţă nici el la această reformă. E şi de înţeles acest lucru, dat fiind starea sistemului finanţelor publice care lasă de dorit. Astfel, această reformă urmează să aducă în buget, numai în anul viitor, peste 6 miliarde de lei. Aceasta este practic echivalent cu suma pe care statul o va achita în 2027 pentru dobânzile la creditele luate anterior. Sau, dacă abordăm această cifră prin prisma deficitului bugetar, reforma fiscală ar urma să acopere aproape o treime din acesta. Deci, e clar că preconizata reformă este una de maximă importanţă pentru Guvern, dar problema nu trebuie privită doar prin prisma banilor pe care statul îi va obţine suplimentar, ci şi prin prisma consecinţelor asupra contribuabililor, mai ales asupra agenţilor economici.

Părerea mea personală este că reforma fiscală trebuie tratată în contextul general al provocărilor cu care se confruntă mediul de afaceri. Cu alte cuvinte, autorităţile, nu trebuie să pună doar problema majorării poverii fiscale pe mediul de afaceri, dar şi să vină cu soluţii pentru eliminarea barierelor ce frânează dezvoltarea business-ului, astfel încât acesta să poată face faţă reformei fiscale. Pentru aceasta se cere o radiografiere a problemelor celor mai grave ca afectează dezvoltarea business-ului. Prima problemă este cadrul legislativ şi normativ în vigoare ce reglementează activitatea de întreprinzător şi care conţine mai multe bariere şi constrângeri, deseori nejustificate. De la precedenta evaluare majoră a cadrului legislativ şi normativ ce reglementează activitatea de întreprinzător au trecut deja mai bine de 20 de ani (Ghilotina 1 şi 2) şi este evident că a venit timpul unei noi megarevizuiri. Cu atât mai mult că şi procesul de apropiere de Uniunea Europeană presupune necesitatea unei astfel de revizuiri a cadrului legislativ şi normativ în vigoare.

O altă mare problemă căreia autorităţile ar trebui să-i acorde atenţie în continuare este situaţia dificilă de pe piaţa forţei de muncă. Majoritatea întreprinderilor se confruntă cu deficit acut de forţă de muncă, iar potrivit estimărilor oficiale, la nivel naţional, acest deficit este de circa 300 000 muncitori. Statul trebuie să liberalizeze în continuare piaţa forţei de muncă, dar şi să vină cu ample programe naţionale privind recalificarea forţei de muncă, motivarea moldovenilor plecaţi peste hotare să revină acasă etc.

Încă o mare problemă este şi nivelul scăzut de protecţie a producătorilor autohtoni. Deseori, aceştia sunt lăsaţi pe cont propriu şi pur şi simplu nu au capacitatea de a face faţă concurenţei cu importuri sau cu marele corporaţii internaţionale prezente pe piaţa locală. Ca să nu mai vorbim de faptul că deseori concurenţa este neloială.

Printre alte probleme se numără: accesul redus la surse de creditare în condiţii cât de cât acceptabile; nivelul înalt de birocraţie: numărul de controale excesive şi nejustificate; consecinţele războiului din ţara vecină etc. Şi toate aceste probleme ar trebui luate în calcul de factorii decizionali, urmând ca statul să contribuie, în limita posibilităţilor la soluţionarea lor. Pentru că, dacă acest lucru nu va fi făcut, iar în paralel va creşte povara fiscală, la un moment dat mediul de afaceri pur şi simplu nu va mai putea face faţă rolului său de partener al statului în soluţionarea problemelor social-economice.

Ion Scurtu, om de afaceri, investitor, filantrop