Tot mai des auzim, de la cei aflați la guvernare, aceeași frază repetată obsesiv: „avem creștere economică în 2025”. Este o afirmație comodă, dar profund înșelătoare. Și tocmai de aceea nu poate rămâne fără răspuns.

Pentru că ceea ce ni se prezintă drept succes nu este, în realitate, decât o încercare timidă și întârziată de a reveni după o cădere severă. Iar diferența dintre creștere și recuperare nu este una de nuanță — este una de esență. Creșterea înseamnă progres, depășirea propriilor limite. Recuperarea înseamnă să încerci, cu efort, să ajungi acolo de unde ai căzut.

După patru ani de politici incoerente și oportunități ratate, economia Republicii Moldova abia dacă se apropie de nivelul anului 2021. Nici măcar nu îl depășește în mod real. A vorbi, în aceste condiții, despre „creștere” este nu doar exagerat, ci incorect față de cetățeni.

Realitatea este simplă și dură: am trecut printr-o prăbușire, iar ceea ce vedem astăzi este doar o revenire lentă, fragilă și insuficientă.

Economia nu avansează, ea încearcă, cu dificultate, să-și revină. Și nici acest proces nu este unul convingător.
Industria, care ar trebui să fie coloana vertebrală a unei economii sănătoase, rămâne sub nivelurile de acum câțiva ani. După o perioadă lungă de declin, orice mică variație pozitivă este prezentată drept realizare. Dar adevărul este că nu vorbim despre performanță, ci despre supraviețuire.

Agricultura — un alt pilon esențial, reflectă aceeași instabilitate: oscilații bruște, lipsă de predictibilitate, absența unei direcții clare. După căderi dramatice, urmează reveniri parțiale, urmate din nou de recul. Rezultatul este evident: nici aici nu am revenit la punctul de plecare.
Și atunci apare întrebarea legitimă: dacă economia „crește”, de ce oamenii nu simt acest lucru? Răspunsul nu trebuie căutat în rapoarte sau prezentări. El se găsește în viața de zi cu zi.
Pentru că, dacă există un domeniu în care Republica Moldova a înregistrat o „creștere” incontestabilă, acela este creșterea prețurilor. În doar câțiva ani, acestea au urcat cu aproape 80%. Ceea ce costa ieri 100 de lei, astăzi se apropie de 180. Aceasta este economia reală — nu cea din discursuri.

Și nu vorbim despre o economie puternică, capabilă să absoarbă astfel de șocuri. Vorbim despre una dintre cele mai vulnerabile țări din Europa, unde fiecare scumpire lovește direct în nivelul de trai. Criza energetică, inflația accelerată, costurile tot mai mari ale vieții — toate acestea nu pot fi ascunse în spatele unor procente cosmetizate.

Mai mult decât atât, există o comparație care nu poate fi ignorată: state afectate de război sau supuse sancțiunilor au reușit să-și revină mai rapid decât noi. În timp ce noi, fără conflicte armate pe teritoriul nostru, nu reușim nici măcar să revenim la nivelul de bază. Aici nu mai este vorba despre factori externi. Este, în mod evident, o problemă de capacitate internă.

De aceea, este timpul să renunțăm la acest optimism artificial și să revenim la adevăr. Nu avem o creștere economică autentică. Avem o recuperare lentă, întârziată și incompletă. Avem o economie care se târăște, nu una care înaintează cu încredere.

Imaginea reală nu este a unei economii în ascensiune. Este a unui om obosit, care încearcă să iasă dintr-o groapă adâncă. Se mișcă, da. Dar nu a ieșit încă. Iar până când nu va reuși acest lucru, orice discurs despre „creștere” rămâne o formă de propagandă.

Oamenii nu mai au nevoie de sloganuri. Au nevoie de rezultate. Iar adevărul, oricât de incomod ar fi, nu poate fi înlocuit cu vorbe frumoase.

Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova