Inteligența și înțelepciunea sunt limitate de pereții cunoașterii și înțelegerii.

Inteligența și înțelepciunea învață și se schimbă, caută informații, și acumulează cunoștințe, examinează cifre, strâng confirmări, formulează argumente.

Prostia e nelimitată și nu simte nevoia de a cunoaște și de a înțelege.

Prostul e mai liber decât învățatul.

Prostul e obraznic și insistent – iar învățatul, prea educat și prea logic, deseori pierde în fața prostului.

Prostul nu are reguli, iar învățatul e frânat de reguli.

Prostia e egoistă și nu are rușine.

Prostia confundă demnitatea cu fudulia.

Prostia nu poate construi – numai distruge.

Prostia nu poate fi convinsă – numai învinsă.

Prostia cu putere e deosebit de periculoasă. Când are putere, prostia cere să fie recunoscută drept adevăr absolut, inteligență excepțională și lege supremă.

Dar, cei mai proști sunt cei care văd cât de distrugătoare e prostia – și totuși suportă toate costurile prostiei, și acceptă să fie conduși de prostie.