Paradox moldovenesc.
Când s-a produs frauda bancară și s-a furat “miliardul”, nivelul de bunăstare a oamenilor practic nu a a fost afectat. (De fapt au dispărut mai puțin de 650 milioane euro în mai mulți ani.)
În anii ceea economia Moldovei a crescut constant; salariile creșteau an de an; nivelul de bunăstare socială creștea continuu.
An de an creștea numărul oamenilor care mergeau în vacanțe în afara Moldovei. Creștea numărul pasagerilor transportați de companiile avia și cele de transport auto.
În Moldova an de an veneau investiții, se deschideau produceri noi și apăreau locuri noi de muncă.
Anual se construiau sute de km de drumuri în toate raioanele țării. Se construiau zeci de km de apeduct și rețele de canalizare.
Și în perioada guvernării dlui Voronin, la fel acuzat de corupție (dl Ghimpu susținea că familia dlui Voronin a furat miliarde de dolari, între timp dl Voronin trăiește modest în Moldova), economia națională creștea an de an; creșteau salariile angaților; creștea nivelul de bunăstare socială.
Acum, când insistent ni se spune că corupție nu mai este, totul e invers.
Economia an de an cade.
Cresc prețurile – salariile nu. Oamenii pot cumpăra tot mai puține bunuri.
Nivelul de bunăstare a crescut numai la miniștri și la deputați – cealaltă lume a sărăcit.
Crește datoria publică – a depășit 110 miliarde de lei.
Investiții în Moldova nu vin.
Banii pleacă din Moldova împreună cu antreprenorii moldoveni.
Tinerii pleacă din Moldova.
Nu se mai nasc copii.
Populația Moldovei îmbătrânește dramatic.
Ce-s astea?
Efecte ale combaterii corupției?
Ori sunt efecte ale guvernării proaste?
Dacă fenomenul corupției a existat și acum a fost redus, în buget ar trebui să ajungă mai mulți bani și țara ar trebui să o ducă mai bine.
Fie fenomenul corupției nu a fost, fie nu a fost redus.
P.S.
Nu afirm că această guvernare fură, și nu pot afirma că nu fură.
În schimb pot afirma că această guvernare nu știe să guverneze. Nu știe să rezolve probleme. Nu știe să facă planuri și să atingă obiective.