[ X ]
[ X ]
[ X ]
[ X ]
Editorial14 Iunie 2022 07:00

(EDITORIAL) Unde-i Fericirea?

Unde-i Fericirea?

Cum putem trăi mai sănătoși și mai fericiți? Ce este fericirea?

Ce obiective ne setăm și cum obiectivele influentează viața noastră, sănătatea noastră și nivelul de fericire?

4 tineri din 5 cel mai mult își doresc să devină bogați.

50% din tineri, în calitate de al doilea obiectiv după îmbogățire, își doresc să devină faimoși.

Cultura noastră socială ne îndeamnă să credem, că fericirea e în realizări, în succese, în faimă și în bani.

De asta, căutăm fericirea în magazine, în carieră, în profesie, în haine și papuci, în vinuri scumpe, în mașini și în case mari. Unii o caută în iahturi și în avioane personale, în bani mari și în putere asupra altor oameni.

Azi omenirea are mai mult decât a avut vreodată, dar numărul de oameni fericiți nu a crescut.

Poate căutăm fericirea pe adrese greșite?

Am creat o cultură socială strâmbă, care stimulează competiția și egoismul.

Ne-am amăgit, că fericirea e în cât mai multe realizări și succese personale; în cât mai multe cumpărături mai mari și mai scumpe. Fericirea vine când avem mai mult decât au alți oameni, ori în genere ce alții nu au.

Cheltuim tot timpul și toată energia ca să agonisim și să ne ridicăm peste alți oameni.

Cultura socială ne învață, că fiecare trebuie să muncească mai mult, ca să aibă mai mult. Economia și PIB-ul trebuie să crească! “Mai mult”, “mai bun” și “mai mare” – sunt axiomele timpului. Cine nu crește – rămâne în urmă și e un ratat.

Ne-am transformat într-o comunitate de oameni obosiți; prea des nemulțumiți și prea încruntați. În jur sunt prea mulți oameni fără căldură și lumină în ochi – oameni, care nu cunosc fericirea.

Goana după bani, după avere și succese ne lasă prea puțin timp pentru cei mai importanți oameni: pentru copii, pentru soți și soții, pentru părinți, neamuri și prieteni.

Și copiii îi educăm strâmb.

Învățăm copiii că viața e o competiție, în care ei trebuie neapărat să se realizeze. Ei trebuie să învingă, să fie mai mari și mai tari ca alți oameni. Să fie mai sus ca alți oameni.

Nu învățăm copiii să coopereze cu alți oameni, să respecte alți oameni și să-i ajute.

De mici le băgăm în cap că trebuie să învingă. Să învingă la șah, la dame, la volei, la alergat, la fotbal sau box; la olimpiada de matematică sau de chimie.

Victoria asupra altor oameni, e una din cele mai importante valori a culturii noastre sociale.

Învingătorul e erou. Ceilalți nu contează.

La școală, lecțiile de istorie alimentează cultul învingătorului. Învățăm istoria ca un lanț de războaie și, cel mai important loc în istorie, îl ocupă învingătorii.

Învingătorii se aleg cu monumente; cu orașe și străzi numite în cinstea lor; cărți și sărbători naționale dedicate lor.

Întrucât nimeni nu-și dorește soarta învinșilor, facem tot ce putem pentru a fi învingători. Amăgim; insultăm; furăm; ne punem piedici unii la alții; ne purtăm obraznic unii cu alții; ne batem și chiar ne luăm viața unii la alții.

Când nu ne ajung forțe sa învingem – construim parteneriate. Însă, după ce învingem concurentul – doborâm și partenerul.

Unde e locul fericirii în toată vânzoleala asta?

Fericirea nu e în goană. Fericirea nu e în lucruri. Fericirea nu e în luptă.

Demonstrarea superiorității față de alți oameni nu poate fi sursă de fericire. Fericirea nu poate veni din răzbunare.

Fericirea e mai largă și mai adâncă decât satisfacția de moment, care o pot genera victoriile și realizările.

Lucrurile și succesele nu ne încălzesc la miez de noapte; nu ne șterg lacrimile de durere; nu ne pun mâna pe umăr și nu ne spun cuvintele potrivite, când avem nevoie de susținere; nu ne mângâie și încurajează – când lumea cade peste noi.

Sursa de fericire sunt relațiile calde cu oamenii iubiți, cu apropiații, prietenii și colegii. Chiar și relația strânsă cu în singur om, care ne înțelege și împărtășeste grijile noastre – ne poate aduce stare de fericire.

Uneori, trăim fericirea în tristețea despărțirii; alteori în dorul mare de oamenii iubiți, care nu-s alături.

Fericirea e în dragoste. Dragostea reciprocă ne duce în altă realitate – într-o realitate caldă, luminoasă, plină de emoții bune și de speranțe. Oamenii îndrăgostiți trăiesc pentru cei, pe care-i iubesc. Ei vor să împartă cu ei totul: timpul, energia, pâinea, bucuria și tristețea. Ei vor să-i apere pe cei care-i iubesc, vor să-i ajute și să-i facă mai puternici.

Fericirea e lumină – de asta nu poate fi găsită în întunericul competiției, a goanei, a luptei și răzbunării.

Vitalie Dragancea

 

Notă: Opinia autorului nu neapărat coincide cu opinia redacției.

Sondaj

  • Credeți că sunt necesare remanieri în Guvern?

    View Results

    Loading ... Loading ...