E bine uneori să ne oprim din alergat și din certuri, și să încercăm să înțelegem “ce anume nu avem și era bine să fie”. Poate așa vom reuși să reducem câte puțin dezechilibrele sociale. Poate așa vom reuși să construim o societate cu mai multă bunătate și mai puțină răutate.

Majoritatea celor care ne conduc, și a celor care pretind să ne conducă în viitor – prea des vorbesc aiurea. Asta mă face să cred că, dânșii simplu nu înțeleg sensul cuvintelor folosite și, din cauza lor, noi ne transformăm într-o societate de zăpăciți.

Decență: de la cuvântul latin “decentia” – înseamnă “bună-cuviință, cumsecădenie”.

E despre comportamentul bun și onest, care ține cont de standardele comportamentale ale societății și confortul și altor oameni.

Demnitate: de la cuvântul latin “dignitas” – înseamnă “a fi vrednic”.

Toți oamenii au dreptul să fie tratați etic și să le fie recunoscută demnitatea, ca o calitate nativă, care nimeni nu o poate lua.

Respect: de la cuvântul latin “respectus” – înseamnă “a privi înapoi”.

Este de fapt acțiunea de demonstrare a admirației față de calitățile, talentele și realizările altei persoane. Respectul se câștigă. Un om e respectat de alții pentru ceea ce a reușit, ce a cunoscut și înțeles, și ce comportament ați demonstrat pe parcursul vieții.

Funcția de Președinte, cele de Prim-ministru, viceprim-ministru și ministru, cea de Speaker și cea de deputat al Parlamentului, nu neapărat îi fac pe deținători să fie decenți, să aibă demnitate și respect.

O persoană indecentă ajunsă Președinte nu devine instant decentă.

Dimpotrivă, se produc fenomene inverse celor așteptate de societate.

Indecența persoanei ajunse Președinte devine și mai pronunțată și afectează comportamentul și deciziile ei. Acea persoană înțelege într-un mod egoist termenii “demnitate” și “respect”.

Ea, fără umbră de îndoială, se autoapreciază drept persoană cu demnitate și demnă de respect. Nu numai că nu simte nevoia altor opinii despre sine, ci atacă violent orice opinie incomodă și urmărește scopul de intimidare. Vrea să descurajeze apariția opiniilor nepotrivite pe viitor.

Toți fruntașii PAS, în frunte cu doamna Președintă Sandu, cu Speakerul Grosu, cu dna Gavriliță și cu faimosul dominator Spînu sunt adepții autoaprecierii.

Ei nu au observat nimic nepotrivit în a se autoaprecia drept “oameni buni”. Ei nu observă elementul de discriminare, atunci când atacă oamenii cu alte păreri.

De asta, ei au alungat din instituțiile publice sute de oameni-specialiști, doar pe motivul că nu sunt “oameni buni” și nu merită încrederea lor.

Au împărțit Moldova în “oameni buni” și “oameni răi” – și acum îi supără că numărul “oamenilor răi” crește.

De când au preluat deplin guvernarea, PAS sunt supărați pe cercetările sociologice. Pentru că nu arată așa cum vor ei. (Curând, probabil, vom afla cum s-a transmis supărarea lor și presei “libere și independente”, care a devenit absolut neinteresată de tot ce nu laudă PAS.)

Mascotele PAS nu se pot împăca, că societatea apreciază activitatea lor diferit de cum se așteaptă ei.

Așa, ciudat, înțeleg “cei mai buni dintre oamenii buni” calitatea de a fi decent, așa înțeleg ei termenii “demnitate” și “respect”.

În vârful PAS s-a produs o eroare colectivă, care a afectat toți fruntașii PAS și acoliții lor. Această eroare colectivă are efecte dramatice. Oricine ajunge în “bula fruntașilor PAS” – fie acceptă perfecțiunea lor și adoptă religia lor, fie pleacă. Și când pleacă, trebuie să țină cont că există probabilitatea mare să fie condamnat și executat.

În contextul ăsta, putem încerca să descifrăm, care e visul galben al “oamenilor buni”.

Cum ar trebui, în viziunea lor, să se desfășoare următoarele alegeri, așa încât ele să corespundă așteptărilor “oamenilor buni”?

Evoluția arată că, noi – societatea – nu suntem în stare să apreciem talentele lor. Prin urmare încă nu suntem pregătiți să “votăm corect”.

A fost un precedent la Bălți – unde locuitorii au luat-o razna. Dar, “oamenii buni” au găsit modalitate să le corecteze votul alegătorilor și să-l îndrepte încotro trebuie.

Deci, alegeri corecte pot face doar “oamenii buni” din PAS. Probabil și ei nu toți – doar cei mai buni dintre ei.

În loc de încheiere.

Până vom ajunge la următoarele alegeri mai e ceva timp. Îl putem folosi pentru gândire și concluzii.

A fi om decent – înseamnă a trata oamenii cu demnitate și respect. Indiferent dacă ei împărtășesc opinia ta, ori nu.

Când un om decent greșește, ce este firesc pentru orice om – el neapărat aduce scuze și face tot ce îi stă în puteri ca să repare greșeala.

Face asta nu pentru a-și salva imaginea și nu pentru a câștiga voturi.  El aduce scuze și repară ce poate, pentru că sincer respectă alți oameni. El vrea să meargă înainte împreună cu cei, față de care a greșit. El înțelege că nu e mai bun, ori mai sus decât alții.

Un om decent nu folosește minciuna, dezinformarea și manipularea. El crede folosirea lor indecentă.

Un om decent nu acuză alți oameni pentru greșelile personale. Demnitatea nu-i permite.

Un om decent seamănă împăcare și înțelegere reciprocă, nu dezbinare și certuri.