Analistul politic, Anatol Țăranu afirmă că anul 2022, pe lângă alte crize, a moștenit și escaladarea conflictelor în zone critice, precum Ucraina și Taiwanul, la care s-a adăugat la începutul noului an Kazahstanul și, potrivit spuselor sale, dacă în Kazahstan s-a ajuns la un fel de dezamorsare a crizei interne cu folosirea intervenției militare din exterior, atunci cazul Ucrainei rămâne de actualitate acută, informează TRIBUNA.

Expertul, în cadrul unei analize pentru IPN, în contextul conflictului menționat, a declarat că întrebarea sacramentală a perspectivei de dezamorsare a crizei ucrainene devine conținutul coșului de cedări în favoarea Moscovei la finalul negocierilor SUA, NATO – Rusia. „Unde în acest caz va fi Republica Moldova, în coșul achizițiilor rusești sau în afara lui?”, s-a întrebat el.

Astfel, Anatol Țăranu a expus trei scenarii:

„Scenariul unu: cu Ucraina la pachet

Unul din scenariile cele mai proaste pentru Republica Moldova, în cazul invaziei militare ruse în Ucraina, ar fi și invadarea teritoriului din dreapta Nistrului la pachet. Dacă Rusia va încălca brutal dreptul și ordinea internațională, prin atacul militar asupra Ucrainei, puțin ce i-ar opri de la încălcarea aceluiași drept internațional și în cazul Republicii Moldova. Pretexte s-ar găsi cu duiumul, de la o provocare militară din Transnistria, până la o adresare, a unui comitet inventat de urgență al cetățenilor ruși, domiciliați în Republica Moldova, de a le apăra drepturile încălcate de așa-zișii naționaliști români. Și în acest caz, judecând după starea spiritelor existente în societatea moldovenească, se vor găsi suficienți doritori, repetând scenariul anul 1940, să întâmpine tancurile rusești la Chișinău cu flori și ovațiuni. În așa fel va fi decontat prețul ignoranței de treizeci de ani de către guvernările de la Chișinău a problemei identitare a statului moldovenesc, rămas pradă trecutului colonial și perdant în lupta pentru mințile oamenilor.

Scenariul doi: în coasta Novorosiei

Un scenariu tot atât de prost ar fi și punerea în practică a proiectului Novorosia, în care Transnistria separatistă ar face joncțiune cu teritoriul ucrainean ocupat de forțele militare ruse. În aceste împrejurări, impunerea Chișinăului unui fel de memorandum Kozac ca soluție a conflictului transnistrean, ar fi doar o problemă de timp scurt și fără drept de apel.

Scenariul trei: la masa de negocieri sau pe masa de bucate

În cadrul scenariului evitării conflictului militar și recurgerii la soluția diplomatică, Republica Moldova riscă să devină element al bonusului obținut de Rusia în urma compromisului între părțile participante la negocieri. Putin și-a trasat clar prioritățile prin revendicarea controlului asupra Rusiei istorice. Finlanda, Polonia, republicile baltice au fost înglobate și ele în imperiul țarist, dar prin promovarea unor politici identitare naționale distincte, aceste state și-au cucerit dreptul de a se delimita de Rusia istorică. În schimb, Republica Moldova, promovând la nivel de politică de stat identitatea moldovenistă diferită de cea română, indisolubil legată de practicile imperiale de înstrăinare a moldovenilor la Est de Prut de întreg spațiul devenirii sale naționale, rămâne captivă lumii ruse și spațiului geopolitic rusesc. Nici atașamentul ferm față de idea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică și de revendicările revizioniste ale Moscovei. O asemenea garanție poate fi doar poziția oficială a Republicii Moldova privind apartenența la spațiul istoric, cultural și identitar românesc, prin definiție diferit de cel rusesc. Doar o asemenea abordare de către guvernarea de la Chișinău a locului firesc al Republicii Moldova în cadrul concertului european de civilizație, ar oferi șanse de a rezista la masa de tratative în fața revizionismului geopolitic al Moscovei.”

Cristina Gurez