Într-un comentariu pe rețelele de socializare, el a venit cu unele concluzii pe marginea situației actuale:

„Rusia nu este dispusă să facă concesii. Unicul lucru clar este că vrea datoriile plătite. Speculațiile apărute în spațiul public indică că partea rusă ar mai vrea stoparea separării MoldovaGaz de MoldovaTransgaz (acum în toi) și renunțarea la DCFTA (totalmente neverosimil). Oricum, Rusia știe că orice ar cere este în detrimentul guvernării pro-UE din Moldova, de aceea, pășește ferm și fără considerație față de situația critică în care se află populația din Moldova.

Moldova se mișcă în mai multe direcții: 1) căutarea unor volume de gaz disponibile în Europa; problema este că prețul depășește 1.000 euro mia/m3, dar se întrezărește o diminuare sub prețul de pe bursa europeană în a doua jumătate a lunii Noiembrie. Primele volume foarte mici au ajuns din Polonia și altele vor veni de la alți traderi europeni. 2) negocierea contractului de lungă cu durată cu Rusia. Nu există niciun progres în acest sens. Am explicat motivul mai sus. Dar se face frig și un consens va trebui căutat, poate chiar cu ajutorul UE (am scris de mai multe ori despre necesitatea unei trilaterale energetice Moldova-UE-Rusia). 3) căutarea de asistență financiară pentru a sprijini bugetul. UE nu ar fi oferit asistența de 60 milioane de ajutor (guvernul spune că nerambursabil), dacă nu venea o solicitare directă din partea Chișinăului.”

Potrivit spuselor sale, Uniunea Europeană pare să fie (deocamdată) unicul actor internațional care se interesează activ de situația energetică din Moldova. „Evident, România exprimă și ea îngrijorări. Aceasta ar fi putut transforma aceste circumstanțe într-o nouă fază, după diplomația vaccinului, pentru a avansa puterea sa blândă în Moldova. Dar criza politica de la București, împreună cu explozia de infecții Covid-19, reduce enorm din elanul acesteia. În general, criza energetică moldovenească constituie un test pentru capacitatea UE de a asista gestionarea unei crize în vecinătatea sa. Întrebarea este dacă doar valorificarea interconectărilor, asistența tehnică (Comunitatea Energetică) sau alocarea de resurse financiare sunt suficiente”, a menționat Cenușa.

Totodată, analistul politic a remarcat problema comunicării și raportării. „Unde este incertitudine, apar speculații mediatice, dar și eventual cele de ordin economic. De asemenea, nu este clar de ce majoritatea parlamentară respinge (a doua oară) convocarea Premierului Gavrilița pentru raportare pe marginea crizei energetice. Este o oportunitate pentru a contura propriul  discurs și a calma publicul. Totodată, este de neînțeles de ce până acum nu a fost reunit Consiliul Suprem de Securitate (astăzi au făcut-o după ce deja de mai mult de o săptămână chem sa fac acest lucru). Evident că există multă coordonare după culise (ușile închise), dar vorbim despre o criză care vizează securitatea națională și care poate avea ramificații asupra reglementării transnistrene și nu numai”, a subliniat politologul.