Politologul Aurelia Peru afirmă că a devenit o modă, în alegerile prezidențiale din această toamnă, absența candidaților electorali la dezbaterile organizate de televiziunile din țară, informează TRIBUNA.

„Cândva aceștia nu-și dădeau rând la intrarea pe platouri, acum – reticență, scepticism, renunțare. Ce se întâmplă? Primul care a anunțat că nu va participa la dezbateri, chiar din debutul campaniei, a fost Igor Dodon, argumentând că-și va dedica timpul pentru întâlnirile directe cu cetățenii. Dacă ar fi sa raportăm situația la ce se întâmplă la vecini, atunci ne amintim că și Klaus Iohannis, președintele României, a renunțat să participe la dezbateri electorale. Nu a venit la confruntarea verbală cu PSD-ista Viorica Dăncilă nici chiar în turul doi. Nu uităm aici nici de liderul de Kremlin, care a ignorat toate dezbaterile electorale din toate campaniile la care a candidat. Istoria mai cunoaște astfel de cazuri. În Romania, Iliescu a refuzat să participe la dezbateri în turul doi cu Vadim Tudor (PRM), în Franța, Chirac a refuzat să participe la dezbateri cu liderul FPF, Le Pen. De regulă, se invoca nedorința de a sta alături de persoane periculoase pentru viitorul țării respective – fie extremiste, fie implicate în scandaluri de corupție”, a scris Peru, pe o rețea de socializare.

Potrivit ei, există însă și alte motive. „Tehnicile de comunicare electorală evoluează de la o epocă la alta. După cum spunea Barb Palser, „à chaque média, sa guerre”. Astfel, dacă radioul deținea întâietatea pentru informare în timpul celui de-al doilea război mondial, televiziunea – în timpul războiului din Vietnam, Internetul – războiul din Irak. În acest scrutin prezidențial campania a trecut preponderent de la media clasice la new media. Comunicarea politică a sesizat rapid prioritatea mediului virtual în diseminarea știrilor și promovare candidaților. S-a produs o personalizare a comunicării candidaților prin propriile pagini de facebook, youtube, blogging. Iar odată cu aceasta a sporit și limbajul violent, licențios în comunicarea electorală. Și dacă acest lucru nu-l fac personal candidații, o fac cu exces de zel „simpatizanții înrolați” sau trolii. În acest fel, am ajuns să vorbim despre așa-numita „guerillă digitală”, termen deja utilizat de cercetătorii în domeniul comunicării. Fake-news, atac la persoane, discurs sexist, de discriminare – toate acestea au devenit instrumente de luptă și de concurență electorală. Trebuie să recunosc, că violența verbală, PR-ul „negru” este considerat de strategii de campanii electorale, dar și de politicieni o metodă sigură și facilă pentru poziționare și pentru obținerea de voturi. Cu cât mai trivial, mai extravagant este discursul, cu atât mai sus – în sondaje. Vedem astfel unde a ajuns, de exemplu, edilul de Bălți. Iată, în cest sens, regret să spun că spiritul românesc s-a dovedit a fi unificator. Mircea Eliade constata la timpul său: „Nu cred că există ţară din lume în care să se fi consumat atâtea energii pe tărâmul politicii de partid””, a punctat ea.

Aurelia Peru a mai spus că ea crede, totuși, că dezbaterile prezidențiale pierd din actualitate, din impact în epoca comunicării 2.0. „Să nu uităm că primele dezbateri prezidențiale televizate au avut loc în SUA în 1960, între Nixon și Kennedy. A fost, deci, în alt mileniu… De atunci multe s-au schimbat. Mileniul trei vine cu corectările sale în tehnologiile PR. Prin urmare, să nu-i prea stigmatizăm pe prezidențiabilii noștri care aleg când, cu cine, la cine să participe la dezbaterile televizate”, a mai spus Peru.

Cristina Pendea