Alexandru Flenchea, fost Vicepremier pentru reintegrare, este primul protagonist al proiectului nostru – „Lecturi pe timp de pandemie”.

Astfel, fiind întrebat ce rol au cărțile în viața sa, dar și cât de mult timp oferă cititului, Alexandru Flenchea a spus că a început să citească de la vârsta de 6 ani și de atunci nu s-a oprit.

„Sunt din generația care știe ce este un abonament la bibliotecă. Era mult mai ușor pentru părinți să ne facă să adorăm cărțile, când  nu exista internet și la TV nu erau decât trei posturi. Dar și astăzi, citesc împreună cu feciorul meu, ascult cărți audio și citesc cu plăcere cărțile clasice”, a precizat el.

Referindu-se la ce, cât a reușit să citească încă de la instalarea stării de urgență și până acum, fostul Vicepremier a menționat că, evident, în regim de autoizolare a avut mai mult timp să dedice cărților decât vreodată în ultimii douăzeci de ani.

„Am început prin a reciti unele dintre cărți, pentru că în această stare de incertitudine și dispoziție orwelliană în societate simțeam nevoia…  În ultimul timp am ajuns la cărțile cumpărate în lunile care au precedat pandemia și pentru care nu am avut nici timp nici dispoziție, cât am lucrat în regim de alertă permanentă la Guvern. E vorba de cărți de istorie, în primul rând”, a punctat el.

Fiind întrebat ce citește/din ce domeniu de obicei, dar și ce nu îi place să citească, Flenchea a afirmat: „Generația mea, în mare parte, la fel ca și generația părinților noștri, am crescut cu romane istorice și cu science-fiction. Am avut un parcurs clasic pentru un copil al anilor 1980 – Dumas, Jack London, Jules Verne, Ray Bradbury, Robert Sheckley, Isaac Asimov și nu în ultimul rând Arkadii și Boris Strugațki. Deci biblioteca mult sau mai puțin clasică a oricărei familii din anii `70-90. Aceste lecturi mi-au cultivat interesul pentru istorie și futurism. Viitorul societății, mai puțin al tehnologiei. Societatea în care trăim, cu toate atuurile și viciile ei, cum a ajuns ea să fie așa și ce facem noi ca să trăim într-o lume mai frumoasă în viitor”.

Fostul vicepremier a dezvăluit că, de regulă, își cumpără cărți, dar a mai împrumutat și mai des a dat cărți cu împrumut. „Biblioteca mea are reședința în casa mea, casa părinților și în telefon, pentru că mi-am făcut o obișnuință din a asculta cărți, în special legate de antropologie și evoluția pe care am cunoscut-o în timp”, a precizat el.

Referindu-se la cartea l-a impresionat cel mai mult dintre toate cele pe care le-a citit de-a lungul anilor, Flenchea s-a referit la doi autori, pe care îi consideră cei mai mari vizionari ai sec. XX.

„Cred că ar trebui să o fac pe deșteptul și să vă vorbesc despre filosofii germani sau sociologie anglofonă. Am citit, am studiat, dar… Doi autori pe care îi consider cei mai mari vizionari ai sec. XX – Isaac Asimov și frații Strugațki (pentru că Arkadi Natanovici și Boris Natanovici mereu au insistat că sunt un singur autor). Crizele și dilemele morale și civilizaționale prin care trece umanitatea acum au fost anticipate de acești doi autori, foarte diferiți, de altfel. Cred că oricine crede că are soluții sau putere și determinare pentru depășirea crizei prin care trecem ar trebui să (re)citească Asimov și Strugațki”, a punctat el.

Cât despre cartea pe care a recitit-o de cele mai multe ori e „Regii Blestemați”, în cele șapte volume, de Maurice Druon: „O carte care mi-a marcat o perioadă lungă în adolescență și care e un bun detectiv politic deghizat în roman istoric. Orice vedem acum în știri, naționale și internaționale deopotrivă, găsim în acest roman dinamic. De fapt, sunt istorii vechi de 700 ani. E lectură perfectă pentru adolescenți care pierde din farmec când treci de 30 de ani”.

În context, dacă ar fi să scrie o carte, fostul vicepremier a menționat că ar eșua lamentabil. „E și asta o profesie care trebuie învățată. Sau delegată unui profesionist. Un har, dar și o profesie care nu este a mea. Nu am ajuns la vârsta la care se scriu memoriile. Dacă mă hotărăsc vreodată să împărtășesc cu omenirea ale mele amintiri despre evenimentele cu adevărat cruciale pentru istoria țării noastre la care am fost martor sau participant activ, sper să fiu încă suficient de lucid să angajez profesioniști care să-mi redacteze memoriile” – a mărturisit ex-vicepremierul.

Cartea pe care o are acum pe noptieră e „Istoria Gărzii de Fier: Un fascism românesc” de Traian Sandu. E acea parte a istoriei României și a Europei, în general, care ne vizează și pe noi, cei din Republica Moldova, nemijlocit. E istoria pe care trebuie să o cunoaștem. Crizele interbelice au alimentat sentimente radicale în toate țările continentului nostru și s-au materializat în dictaturi totalitare fasciste și comuniste care au luat zeci de milioane de vieți. Sesizez sentimente similare acum – cele de nemulțumire profundă, de frustrare, sentimente profunde de injustiție și inechitate. E un fundal favorabil pentru nașterea unor mișcări extremiste și totalitate. În situația în care nu avem „un alt glob”, unde am putea emigra, aceste evoluții bineînțeles mă îngrijorează”, a mai spus el.

Întrebat dacă alege carte electronică sau clasică, Alexandru Flenchea a spus: „Carte pe suport de hârtie, de regulă, dar nu am o problemă cu cartea electronică. Am citit și de pe laptop, și de pe tabletă, și de pe telefon. Atuurile indiscutabile ale cărții electronice sunt prețul redus și procurarea instant, cu mult înainte ca să ajungă în librării, în special la Chișinău”.

În final, fiind rugat să recomande 3 cărți de citit acum, pe timp de pandemie… și nu doar, acesta a spus: „Toate la care m-am referit mai sus și, neapărat – „În preajma revoluției” de Constantin Stere. Da, o altă carte despre crize, inclusiv crize identitare, care ar trebui să o citească fiecare moldovean ca să se vadă în oglindă și să înțeleagă de ce facem ce facem și de ce rezultatul este cel pe care îl avem”.

Andriana Cheptine