Jurnalistul Arcadie Gherasim susține că, o concluzie fundamentală care trebuie dedusă dintr-o mai veche declaraţie a unui ambasador american la Chişinău ar fi aceea că ideea de unificare a celor două state româneşti trebuie neapărat reevaluată şi axată pe realităţi şi vectori eficienţi, părăsind astfel vechile redute în care demult au ruginit şi blindajele, dar şi puştile cu cremene ale ostaşilor îmbătrâniţi de atâta deznădejde istorică.
După cum informează TRIBUNA, într-o postare pe o rețea de socializare, Arcadie Gherasim a scris că, cu alte cuvinte, mişcarea unionistă din Republica Moldova trebuie călăuzită pe făgaşul modernităţii, al realismului, al eficienţei efortului general şi al interesului foarte privat şi particular al fiecărui basarabean aparte.
„Ea trebuie să-şi păstreze valenţele adevărului şi ale dreptăţii istorice, însă ar urma să fie asanată de speculaţii şi interese uneori deşănţate de tot. Unirea se face, ce clădeşte nu din regrete, isterici, replici şi convulsii istorico-literare sau ideologii partinice personificate până la repulsie. Marea Unire se edifică pe temelii noi, pe principii şi idei noi, pe pragmatism geopolitic şi foarte multă răbdare, tenacitate, consecvenţă şi chiar hâtrenie dacă vreţi. Unirea celor două state româneşti se va face în Europa Unită şi lucrul acesta îl cunosc chiar şi cei mai intoleranţi apologeţi ai fluturării de steaguri şi consumatori de hârtie de ziar sau spaţiu de blog – un soi de animatori de melancolie istorică, de propovăduitori ai păşunismului în abordarea unităţii de neam, care iată-i de parcă încremeniţi în patosul iluzoriu al anilor nouăzeci care azi nici nu mai e la modă şi nici ne e de mare ajutor la realizarea a aceea ce a fost compromis şi continuă să fie compromis prin mişcări şi fapte lipsite de durabilitate”, a scris el.
Potrivit lui Gherasim, în condiţiile istoriei moderne, ale unor evenimente politice care acum un deceniu păreau simple himere, ideea unionistă românească trebuie plasată în contextul ideii unionismului european şi euroatlantic, în sistemul de valori şi eforturi ale popoarelor din fostul lagăr socialist de a-şi consolida independenţa lor naţională, pentru ca mai apoi să fie în stare să negocieze împreună cu celelalte popoare de pe continent cât şi la ce preţ să cedeze din această independenţă în numele interesului comun.
„Pentru aceste popoare perioada de adevărată desprindere de comunismul şi imperialismul velicorus au constituit-o anii în care s-au aflat în anticamera UE, adică având statutul de ţară asociată. România a avut acest statut timp de opt ani şi încă nimeni nu pune mâna în foc ţara că s-a rupt definitiv din tentaculele caracatiţei de la răsărit. Dar ce să mai vorbim de Republica Moldova în acest caz? Iată de ce, aş sugera ca, pe lângă manifestaţiile mai mult mediatice, organizate de diferite partide şi mişcări civice, să se purceadă la acţiuni foarte energice de consolidare a independenţei reale a Republicii Moldova. Mişcarea unionistă va deveni cu adevărat o forţă cu perspectivă politică dacă va aduna în fiecare zi mii de oameni care să ceară izgonirea forţelor armate ruseşti de pe teritoriul nostru naţional, dacă va organiza cu puterile proprii crearea condiţiilor reale, ci nu fictive, de funcţionare necondiţionată a limbii române în toate domeniile de activitate, dacă va intenta procese penale celor care se fac responsabili de irosirea a zeci de milioane de lei pentru ca alolingvii să studieze româna în şcoli iar rezultatul e zero, dacă va zgudui pereţii parlamentului, cerând asigurarea securităţii energetice a Moldovei prin conectarea urgentă la sistemul energetic şi gazifer european, dacă va fi în stare să mobilizeze resurse pentru ca absolut toate bibliotecile din republică să fie dotate cu cea mai de calitate literatură în limba română, dacă va cere o prezenţă mediatică românească mai eficientă la Chişinău, dacă va monitoriza şi bate alarma atunci când oamenii de afaceri din România sunt intimidaţi de instituţiile statului în cârdăşie cu afaceriştii alolingvi, dacă va avea un amplu program de acţiuni comune permanente cu fraţii de peste Prut în domeniul ştiinţei, culturii, sportului, tineretului – festivaluri, congrese, concursuri, competiţii etc., la care să participe zeci de mii de oameni. La ora actuală unionismul din Republica Moldova este chemat să apere şi să consolideze cel de-al doilea stat românesc prin europenizarea lui şi inocularea spiritului de occidentalism. Iar acest deziderat poate fi realizat doar adoptând strategii şi tactici inteligente, doar abandonând baricadele categorismului de grup, doar ridicând ideea unirii la nivel de convingere ci nu de frustrare sau de intimidare. Esenţialul e să izbutim să ridicăm hotarul de pe Prut, aşa cum l-au ridicat între ele toate statele membre ale UE, iar pe celelalte, inclusiv dăinuirea noastră pe acest pământ le rezolvă procesele demografice… susţinute şi de cei 20 de milioane de români din România, care nici ei şi nici ţara lor nu fug nicăieri de noi”, a conchis Gherasim.
Andriana Cheptine
Loading ...
