[ X ]
Comentarii8 Octombrie 2019 07:00

O reformă a justiției hăituită de reformatorii justiției

De ceva timp urmăresc cu interes discuțiile privind reforma în justiție. Sînt conștient că, în pofida aparențelor, mă comport ca o pasăre rară. Oamenii cred, de obicei, că justiția e un subiect arhicomplicat, plicticos și nu prea obișnuiesc să-și bage nasul în blidele procurorilor și judecătorilor. Se mulțumesc doar să constate că în justiție ”este un dezastru”, iar situația e ”coibilă” și că magistrații și procurorii sînt niște ”canalii corupte” pe care doar Laura Codruța Covesi poate să-i strunească (dar nu vrea pentru că a preferat cariera de procuror european). Mai nou, a apărut și o altă teză – ar trebui să-i mătrășim pe toți judecătorii așa cum au făcut albanezii  (în Albania două treimi din judecători au fost dați afară cu efecte încă neclare).

Ca politolog pot să confirm că discuțiile despre reforma justiției sînt extrem de obositoare și întortocheate. Niciodată n-am putut înțelege de ce reformatorii decid ba să mărească numărul judecătorilor la Curtea Supremă ba să-l micșoreze, ba să creeze instanțe specializate ba să le lichideze, ba să caute un Procuror General European ba să îngroape această idee, ba să sporească competențele Consiliului Superior al Procurorilor în numirea Procurorului General ba să le diminueze în favoarea Ministerului Justiției. De asemenea, e greu să înțelegi cum pot să se cheltuiască UE pe reforma justiției 60 de milioane de euro într-o țară în care nevoile economice sînt foarte acute, dar e poate chiar mai greu să pătrunzi în misterul refuzului UE din 2017 de a disbursa o jumătate din această sumă pe motiv că ” autoritățile moldovene n-au probat un angajament suficient pentru reforma justiției în perioada 2014-2015”. Întrebarea care mă macină și nu mă lasă sa dorm e de ce abia în 2017 UE a constatat că autoritățile noastre ”n-au probat angajamentul” din 2014?

Și la nivelul soluțiilor ești lăsat cu ochii în soare de experții din domeniul dreptului. Am crezut întotdeauna că reforma justiției e un proces asemănător cu schimbarea unei roți  sparte la vehicul. Ai luat 60 de milioane de euro de la europeni, ai cumpărat roți noi, le-ai înlocuit pe cele vechi și dă-i foială înainte. Mare mi-a fost mirarea să constat că nu e chiar așa!

Iată ce scriu experții de la Comisia Internațională a Juriștilor în 2019 – ”cel mai mare pericol pentru noul val al reformelor în justiție este mentalitatea Sovietică și post-Sovietică din Moldova, încă foarte prezentă”. Înțeleg acum că cele 60 de milioane de euro urmau să fie cheltuite pentru eradicarea mentalității sovietice!? Dacă e adevărat atunci de ce n-au fost alocate pînă la capăt pentru că mentalitatea persistă.

O altă expertă, foarte vocală în spațiul nostru, scrie – ”Reforma are un potențial enorm pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența justiției dar succesul depinde în mare măsură de bunăvoință și implementare făcută cu acuratețe”. Ce să înțelegem de aici? Că în pofida eforturilor susținute ale UE și ale experților noștri, reforma nu va fi dusă pînă la capăt pentru că nu există bunăvoință? Bunăvoința cui? A șobolanilor lui Maia Sandu care găuresc podelele și fură sacii cu merinde? De aici n-a rămas decît un pas pînă la concluzia firească că se impune un proces drastic de deratizare, prin stîrpirea tuturor judecătorilor și procurorilor din sistem. Poate ca în Albania, unu-doi vor rămîne, în rest avem nevoie de  lichidare totală a materialului uzat din sistemul judecătoresc și procuroricesc.

Acum puteți înțelege de ce urmăresc în ultimul timp cu atenție dezbaterile legate de reforma justiției. Dintr-un subiect pur tehnic, european de ameliorare în măsura posibilităților a funcționalității instituțiilor justiției, reforma a devenit o temă eminamente politică care se referă la epurarea unui număr mare de oameni, la blocarea oricărei rezistențe și la identificarea cozilor de topor din vechiul sistem. Din această cauză, discuțiile din cabinetele înguste ale experților societății civile care copiau cu zel experiențele altor state s-au revărsat în săli mari de ședințe și mass-media, acolo unde judecătorii cer demiterea Consiliului Superior al Magistraților sau unde premierul solicită izgonirea judecătorilor din cauza îmbogățirii ilicite.

Guvernarea și experții ei nu ne spun explicit dar ne dau de înțeles că această ”politizare” a discuției este absolut necesară tocmai pentru a ”depolitiza” justiția. Din asta înțelegem că după ce vor fi prigoniți judecătorii și procurorii și după ce puterea își va instala oamenii doriți în funcții, care vor fi curați, și cinstiți și profesioniști, lucrurile vor intra în albia normală și europeană a depolitizării. Cum va renunța guvernarea să politizeze instituțiile justiției și cine îi va controla pe noii controlori și noile filtre care pretind că vor curăța sistemul de șobolani, guvernarea nu ne spune. Trebuie s-o credem pe cuvînt.

Recent, la rampă a ieșit și președintele Dodon care a vărsat un pic de lumină asupra reformei prin a arăta și cealaltă fațetă a lucrurilor. Sigur, președintele a spus că ”reforma trebuie făcută”. Tocmai această insistență mi s-a părut suspectă. Cînd o persoană publică  își începe discursul cu o asemenea afirmație putem fi siguri că asupra necesității unei reforme planează mari dubii.

Și președintele n-a ezitat să explice de ce există aceste dubii. Igor Dodon e consternat de faptul că acei experți care au cheltuit zeci de milioane de euro pînă acum pe reforme pe care tot ei le critică vor să mai facă o reformă. Remarca președintelui merită reprodusă în întregime – ”Amu întrebarea mea logică. Da cei care au reformat pînă acum justiția și au luat bani de la europeni și americani, au făcut ruble, și acum iarăși ei fac reforme? Diferite ONG-uri, diferiți Vlazi, care au fost șefi de comisie. Acum noi ce vrem? Vrem iară să dăm cuiva posibilitatea să mai ia niște granturi și iar tipa să facă reforme?

Președintele de asemenea confirmă că justiția a fost politizată, făcînd aluzie că CSM ”s-a culcat sub blocul ACUM”. E adevărat că același reproș îi poate fi făcut și președintelui în cazul Curții Constituționale, lucru pe care Dodon l-a explicat ulterior printr-un fel de virus contractat tot de la ACUM.

Iată de ce dintr-un subiect plicticos precum e reforma în justiție a devenit o temă palpitantă. E vorba de o bătălie pe cinste! Acum ne întrebăm care pe care – europenii cu cele 60 de milioane promise, alături de Maia Sandu, CSM și experții din societatea civilă sau judecătorii și procurorii hăituiți alături de Președinte și de cei care înțeleg că nu tot ce zboară se mănîncă.

În concluzie voi spune într-o cheie poate glumeață dar, totuși foarte serioasă, că țara noastră are nevoie de justiție. Indiferent dacă e reformată sau nu.

Cornel Ciurea

Sondaj

  • Ce partid a avut cea mai bună prestație în 2019?

    View Results

    Loading ... Loading ...