Într-un material publicat de contributors.ro, analistul politic de la Bucureşti, Armand Goşu se referă şi la „cine controlează relația cu Republica Moldova”.

„Bătălia pentru controlul Justiției ce se duce în ultimii ani, influențează decisiv agenda guvernului și a majorității din Parlament. Pe lângă această bătălie, există și alte conflicte, chiar ceva mai vechi, între guvern și președinție pentru controlul asupra politicii externe, mai ales asupra dosarului Moldova, întotdeauna unul sensibil din punct de vedere politic. De la revoluția twitter din primăvara 2009, de la Chișinău, și până astăzi, doar vreme de doi ani, decembrie 2009-ianuarie 2012, președintele și ministrul de Externe au format o echipă, având aceeași culoare politică. E perioada în care dosarul Republica Moldova se afla la MAE. Chiar dacă în sistem, la Cotroceni sau în Aleea Modrogan mai existau blocaje, relația Băsescu-Baconschi asigura coerență politicii estice, în primul rând pe relația bilaterală, București-Chișinău”, scrie el.

În opinia sa, „odată cu venirea lui Corlățean la Externe, situația s-a schimbat”. „Între președintele Băsescu și guvernul Ponta a început o competiție acerbă pentru controlul dosarului relației bilaterale cu Moldova. Implicarea personală a lui Ponta, determinarea cu care deblochează multe dintre proiectele despre care de ani buni doar se vorbea și nu se făcea nimic, a făcut ca în 2014, guvernul condus de Ponta să ia fața președintelui Băsescu, a cărui plajă de acțiune miniștrii USL i-au limitat-o doar la discuțiile pe teme de securitate, într-un context regional extrem de tensionat, dominat de anexarea Crimeei de către Rusia și destabilizarea Donbass-ului. Acest context regional modelat de amenințarea rusească și lipsa altor instrumente instituționale l-au împins pe Băsescu să utilizeze tot mai mult serviciile secrete pe care le controla prin Consiliul Superior de Apărare a Țării (CSAT) ca instrumente de politică externă”, scrie Armand Goşu.

El susţine că „victoria lui Klaus Iohannis în alegeri și poziția slăbită a lui Ponta care rămâne premier pentru încă un an, a făcut ca profilarea serviciilor pe zona de politică externă să devină tot mai puternică”. „Amenințarea rusească pe care serviciile secrete au știut s-o fluture ca să obțină maxim pe profit de pe urma ei (creșterea bugetului alocat, controlul asupra unor ambasade și direcții din MAE) a fost un factor care a favorizat acest curs. Președintele Iohannis, obsedat să nu semene cu predecesorul său, Băsescu, foarte atent la relația bilaterală, n-a manifestat vreun interes pentru dosarul Republica Moldova. Acest context a favorizat serviciile secrete care și-au consolidat controlul și s-au autonomizat, fiind instituții militarizate, rămase fără direcție, pentru că nu mai au un comandant care să le cheme la ordin”, notează sursa.

Analistul menţionează că „blocajul din politica externă a României la nivel de septembrie 2014, când PSD și PDM semnau un protocol de colaborare în sediul de pe bulevardul Kiseleff se datorează nu doar serviciilor secrete și administrației prezidențiale ci și MAE, complet paralizat, instituție în pană de expertiză, și pe care se bat nu mai puțin de patru miniștri, de la vicepremierul Ana Birchall și ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și până la miniștrii Afacerilor Europene și Românilor de Pretutindeni”.

„Deocamdată, România rămâne dependentă de Plahotniuc în politica ei externă față de Republica Moldova și nu dă semne că-și tratează această dependență”, mai afirmă el.

Cristina Pendea