În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, politologul Dionis Cenușa a vorbit despre situația geopolitică a Republicii Moldova, pericolele cu care se confruntă țara, ce reprezintă statul pentru Uniunea Europeană, dar și despre alte aspecte importante.

T.: Cum vedeți situația în care se află acum Republica Moldova din punct de vedere geopolitic?

D.C.: Situația geopolitică a țării este marcată de o serie de provocări, care sunt produsul unor incoerențe politice interne și a unor dezechilibre de natură externă. Pe de o parte, din cauza pendulării pe axa Est-Vest în politica externă, țara creează suspiciuni și îngrijorări în rândul vecinilor, dar și la Bruxelles. În mare parte, acestea sunt provocate de politica accentuată a Președintelui Igor Dodon în direcția Rusiei. Totodată, handicapurile în realizarea reformelor, asumate de către guvernarea de la Chișinău, defavorizează pozițiile Moldovei în raport cu UE. În unele cazuri se observă o distanțare a țării de standardele europene și o apropiere de cele ale Rusiei, mai ales atunci când vorbim despre transparența actului de guvernare, atitudinea față de societatea civilă, degradarea condițiilor pentru mass-media independentă și altele.

Pe de altă parte, țările din regiune sunt afectate de guverne, a căror legitimitate este compromisă de decizii politice controversate sau de regrese în domeniul reformelor. În Ucraina, reformele sunt perturbate de factorul oligarhic și rezistența instituțiilor și a sectorului public la politicile anti-corupție. Calitatea guvernării în România suferă din cauza stilului de guvernare ales de Partidul Social Democrat, care controlează Legislativul și Executivul și este puternic contestat de societatea civilă. Prin urmare, Moldova este înconjurată de țări, care trec prin propriile crize politice, de guvernare și legitimitate – România și Ucraina, lucru care destabilizează adițional contextul regional deja bulversat de acțiunile subversive ale Rusiei contra securității și integrității teritoriale a Ucrainei. Decizia României de a se integra în sistemul de apărare anti-rachetă american, precum și probabilitatea livrării de către SUA a armamentului defensiv în Ucraina, motivează Rusia să devină mai agresivă în apărarea sferei sale de influență, din care face parte și Moldova. În acest sens, conflictul transnistrean și ostilitatea administrației de la Tiraspol reprezintă pârghii importante, dar nu mai puțin importante sunt instituția Președintelui – Igor Dodon și socialiștii, prin care pot revitaliza influența rusă după alegerile din 2018.

T.: Din punctul dvs. de vedere, care sunt pericolele cele mai mari cu care se confruntă actualmente țara?

D.C.: Pericolul major se regăsește în calitatea proastă a guvernării, care nu este credibilă în ochii majorității cetățenilor și a partenerilor externi. Aceasta duce la fisurarea relației dintre cetățeni și instituțiile statului, afectând cererea și simpatiile pentru tipul democratic de guvernare. Aceeași guvernare nu doar reduce credibilitatea Moldovei la Bruxelles, dar și resuscită intenționat punctele nevralgice în relația cu Rusia. Degradarea proceselor democratice încurajează populismul politic, întărește forțele politice cu viziuni autocratice și avantajează propaganda rusească. Toate acestea constituie amenințări pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea și transformarea pozitivă a țării, prin valorificarea procesului de integrare europeană.

T.: Regiunea transnistreană mereu a fost un subiect ce a creat dispute în societatea moldovenească şi nu numai. Ar putea conduce aceste divergențe la un nou conflict?

D.C.: Deși Rusia este deranjată de faptul că Moldova și Ucraina, ajutate de UE, reușesc să desființeze gradual status-quo-ul instituit în 1992, aceasta nu poate să intervină mai mult decât prin perpetuarea amenințărilor. Rusia este constrânsă de situația din Ucraina, de slăbiciunile sistemice cauzate de petrolul ieftin și prelungirea sancțiunilor, de pregătirile agendei politice interne cu întinerirea opoziției și pregătirile pentru alegerile prezidențiale din 2018. Extinderea masivă a acesteia în afacerile internaționale nu este pe termen lung, atât timp cât în buget nu sunt pompate venituri mari, anterior posibile din economia dependentă de comercializarea hidrocarburilor. Dar mai mult decât atât, orice acțiune de pedepsire a guvernării moldovene va lovi și în Președintele Igor Dodon și în socialiști, în care Moscova investește, din punct de vedere politic, pentru următorul ciclu electoral.

T.: Ce soluții vedeți pentru impulsionarea procesului de negocieri şi pentru soluţionarea problemei transnistrene?

D.C.: Procesul de negocieri nu poate fi impulsionat până când Chișinăul nu va face concesii, care, deși este contraproductiv pentru reintegrarea țării, e ceea ce vrea Tiraspolul și Moscova. Deocamdată în Moldova voința politica este separată pe acest subiect. Or, Președintele Dodon vrea să tragă foloase din apropierea de Tiraspol. Totodată, democrații caută beneficii politice însă printr-o abordare mai strictă față de regimul separatist pentru a lovi în autoritatea Rusiei și a câștiga din aceasta legimitate, care îi lipsește.

T.: Republica Moldova de secole se află sub diferite influențe, în special sub cea rusă. Pe cât de gravă este amprenta geopolitică şi în ce măsură afectează ea dezvoltarea statului?

D.C.: În cei peste 25 ani de independență, Moldova a fost în diferite ipostaze geopolitice. Dimensiunea teritorială, multitudinea clivajelor politice și de altă natură, precum și proximitatea de diferite proiecte geopolitice, creează condiții deloc simple pentru Moldova. Totuși, egocentrismul, neprofesionismul și coruptibilitatea înaltă a clasei politice de până acum a ținut Moldova într-un prizonierat al circumstanțelor geopolitice. Moldova încă nu a fost condusă de guverne care în mod plenar să transforme aparentele dezavantaje geopolitice în atuuri pentru dezvoltarea reală și democratizarea ireversibilă a țării. Ceea ce lipsește în politica moldovenească și în consecință oferă mai multă greutate factorilor geopolitici este lipsa de gândire strategică, voință și integritate politică, dar și o reticență față de îmbrățișarea necondiționată a democrației cu toate regulile sale de joc.

T.: Ar putea accepta Rusia ieșirea Republicii Moldova din sfera sa de influență, precum și eventuala aderare la NATO? Ce consecințe ar putea fi dacă Moldova, la fel ca şi Ucraina, ar decide să adere la NATO?

D.C.: Tradițional, Rusia nu acceptă pierderea niciunui centimetru din sfera sa de influență, pentru că ea tratează acest lucru ca slăbiciune ce poate fi folosită contra intereselor naționale rusești. Prin urmare, vrea sau nu, dar Moldova va rămâne în sfera de influență a Rusiei. Însă consolidarea democrației moldovene, guvernarea țării conform statutului de drept, combaterea de facto a corupției și previzibilitatea clasei politice, va reduce semnificativ din pârghiile naturale pe care le are Rusia pentru a interveni în țări precum Moldova. Deci, doar reușita reformelor și transformarea calitativă a clasei politice poate diminua influența Rusiei și puterea sa blândă. Cu toate acestea, influența rusă, într-o formă sau alta, va persista având în vedere că Moldova este populată de minorități filoruse, biserica rusă se menține pe poziții puternice, iar mentalitatea post-sovietică încă contramanifestează.

Aderarea Ucrainei la NATO este amânată pe termen nedeterminat, chiar dacă această perspectivă nu este exclusă, iar majoritatea populației o vrea. Anexarea Crimeei și implicarea militară a Rusiei în regiunea Donbass, confirmată de Curtea Internațională de Justiție de pe lângă ONU, creează obstacole politice pentru demersul euro-atlantic al Ucrainei. Este însă cert faptul că țara vecină va explora la maxim beneficiile relațiilor aprofundate cu NATO, cu sau fără aderarea la acest bloc militaro-politic. Moldova are de beneficiat de pe urma consolidării capacităților militare și de securitate ale Ucrainei. Chiar dacă nu are nici perspective legale (statutul de neutralitate) și nici sprijin public pro-NATO, Moldova poate valorifica parteneriatele existente cu NATO și țările membre, dar și dialogul strâns dintre Ucraina și NATO. Iar discuțiile despre aderarea la NATO purtate de unele forțe politice de la Chișinău servesc ca și conținut pentru manipulare politică, dar nu au niciun potențial de realizare în viitorul previzibil.

T.: Unii analiști spun că Moldova manifestă o nehotărâre și oscilează între spaţiul european și cel euroasiatic, pentru că are nevoie de o asigurare a dezvoltării social-economice și a securității naționale. Dvs. ce părere aveți?

D.C.: Clasa politică de la Chișinău este cea care oscilează cu Moldova, iar prin asta distrug posibilitățile unice pe care țara le-a obținut prin intermediul Acordului de Asociere cu UE. Anume incoerența politicienilor formează o gândire fluctuantă în rândul populației, care influențează comportomentul și opțiunile votanților. Desigur, relațiile interumane și economice reprezintă un factor substanțial, dar a progresa în procesul de integrare europeană nu înseamnă că moldovenilor le este interzis să relaționeze cu Rusia. Din contra, mai multe opțiuni pentru țară și cetățeni sporesc potențialul lor și avansează statutul moldovenilor, iar acest lucru trebuie permanent explicat și educat în spațiul public autohton.

T.: Din punct de vedere geopolitic, ce reprezintă Republica Moldova pentru Uniunea Europeană?

D.C.: Deocamdată, Moldova reprezintă pentru UE o țară cu o clasă politică imprevizibilă și cu o democrație încă neconsolidată. În pofida multitudinii deficiențelor, UE mai consideră Moldova o țară capabilă să avanseze în procesul de integrare europeană, iar Acordul de Asociere este platforma care servește acestui scop. Nimeni la Bruxelles nu-și face iluzii vizavi de implicațiile reale ale Rusiei în regiune, care sunt distructive (embargouri, susținerea separatismului, încălcarea dreptului internaţional etc.). Dar, UE nu este un actor naiv și înțelege că provocările majore și posibil primare, pentru agenda europeană constau în factorii locali – elita politică iresponsabilă și coruptă, justiția coruptibilă și politizată și instituții cu „limitări și echilibre” contopite cu interese politice înguste.

T.: Observăm că, curentul unionist din Republica Moldova este în creștere. Ar fi unirea R. Moldova cu România o soluţie pentru frământările geopolitice permanente ale ţării noastre? 

D.C.: Aparent unionismul crește în funcție de dezamăgirea cetățenilor în Moldova ca stat funcțional. Dar unionismul este diferit, cu adepți mișcați de conținutul moral al mișcării, cei pragmatici (pașaportul și libertatea de a călători, alocații pentru copii, pensii etc.) sau alții care urmăresc scopuri politice. Există provocări de securitate care sunt de regulă subestimate de promotorii activi ai unionismului, care văd realizarea unirii în mod simplist, foarte rapid și fără niciun obstacol considerabil.

În realitate, pe lângă costurile economice și financiare, unionismul trebuie să ia în calcul posibilitatea declanșării unor multiple procesele de disoluție regională și sublocală a Moldovei, inclusiv violente, unde factorul găgăuz, conflictul transnistrean și minoritățile filoruse vor acționa în direcția păstrării statalității. La fel, nici populația majoritară nu este omogenă în preferințele sale față de unionism. Din aceste considerente, aspectele de securitate trebuie discutate serios și în mod responsabil, atunci când unele forțe politice propun unionismul ca soluție optimală pentru depășirea dificultăților curente. Pedalarea acestei idei în prezent este o invitație directă pentru Rusia ca să-și activeze propaganda și factorii de influență, reprezentaţi inclusiv de partidele pro-ruse. Cu toate acestea, în niciun caz unionismul nu poate fi criminalizat, deoarece aceasta poate duce la radicalizarea mișcării și a clivajelor deja existente în societate.

Mihaela Conovali

Notă: Republicat din data de 14.08.2017.