O societate fără elite nu are prezent şi nici viitor. Este un lucru binecunoscut de către toţi şi nu o dată istoria ne-a oferit exemple când „moartea” elitelor a atras după sine şi „moartea societăţii”. Societatea din Republica Moldova este tot pe punctul de a „muri”, iar una din cauze (poate chiar principala) este că ne-am sacrificat elitele, iar ceea ce a mai rămas, probabil, va fi sacrificat în cel mai scurt timp.

Cu riscul de a supăra pe cineva, voi afirma că vina pentru această situaţie o poartă în mare parte politicienii. Ghidaţi de interesele lor înguste, personale sau de partid, politicienii nu s-au sfiit deloc în ultimii ani să „înhame” elitele la carele lor politice. Pentru câţiva arginţi sau pentru anumite favoruri, elitele s-au lăsat „înhămate”, fără să-şi dea seama de urmările pasului pe care-l fac. Astfel, discreditându-se pe sine, mulţi dintre acei ce reprezentau elita societăţii, au lipsit oamenii de puncte de reper, către care să se orienteze în perioadele grele prin care trece periodic orice stat, orice popor. Iar atunci când nu au puncte de sprijin, oamenii cad în deznădejde, devin apatici, nu le mai pasă de nimic şi societatea „moare”.

Pe lângă elitele „înhămate” la care politice, mai avem şi elite distruse intenţionat. De obicei, acestea sunt distruse de politicieni. În unele cazuri pentru că nu au dorit să accepte anumite „oferte generoase” venite de la politicieni, alteori – pentru că, rămânând cu o imagine, cu o reputaţie anume, personalităţile respective ar fi putut prezenta în perspectivă o ameninţare pentru planurile anumitor politicieni. Şi văzând cum politicienii ne terfelesc elitele, noi, poporul simplu, ne bucurăm ca la vederea ursului venit în oraş odată cu circul ambulant, aplaudăm şi ne bucurăm că vom avea parte de spectacole gratis, fără a înţelege că orice lovitură în personalităţile veritabile este şi o lovitură în prezentul şi viitorul societăţii noastre.

Mai avem şi elite „înăbuşite” de indiferenţa politicienilor. Trecuţi pe „ignore”, mulţi dintre acei ce reprezintă veritabile elite, în cel mai bun caz, stau uitaţi undeva într-o parte. În cel mai rău caz….

…În ultimele zile, m-am gândit la multe dintre elitele noastre, trecându-le ca prin sită viaţa, activitatea şi situaţia în care sunt la moment. Trebuie să recunosc, că rezultatele acestui exerciţiu m-au întristat, deoarece au scos în evidenţa esenţa mizerabilă a ceea ce suntem noii, societatea moldovenească. Nişte laşi care nu doar că nu ştim să ne apărăm elitele, dar şi le dăm cu piciorul, vrând parcă să ne convingem singuri pe noi că nu suntem de un nivel mai jos decât ei. În special, m-a marcat cazul lui Petru Costin, omul care a dus Republica Moldova în Guinness Book cu excepţionalele sale colecţii (un om care nu are nimic cu politica, dar care a devenit victima indiferenţei şi prostiei societăţii noastre). Pentru cei ce nu cunosc, voi menţiona cu această ocazie că Petru Costin este un colecţionar cu renume mondial, iar colecţiile sale (de potcoave, chei, uniforme militare, steaguri etc.) au uimit până acum întreaga lume. Este invitat peste tot după hotare şi peste tot este apreciat pentru ceea ce face. Iar noi, moldovenii, cum procedăm cu omul care ne duce în fiecare zi faima în întreaga lume?! Aţi auzit cumva ca Dl. Costin să fie decorat de vre-unul din preşedinţi cu „Ordinul Republicii”?! Cine vrei primeşte „Ordinul Republicii” numai nu Petru Costin, care poate e printre puţinii care-l merită cu adevărat! Şi dacă ar fi problema numai în acest ordin! În ultimul timp, văd că Dlui a devenit ţinta unei campanii de defăimare greu de descris în cuvinte. Pentru ce? Aşa îl răsplătim noi pe omul care ne-a făcut ţara cunoscută în întreaga lume?!

Am relatat doar despre acest caz, care, sincer, m-a întristat nespus. Aş fi putut să mă refer la minimum cinci-şase cazuri similare, care-i au ca protagonişti pe cei ce reprezintă veritabile elite ale societăţii moldoveneşti şi care, în loc de respectul nostru, au ajuns acum să fie trataţi ca cei mai mari criminali. Dar are oare sens să mai înşirui câteva istorii triste? Nu e clar şi aşa că noi, moldovenii, suntem nişte proşti, care nu ştim să ne protejăm elitele şi aplaudăm sau stăm indiferenţi când acestea sunt distruse, când cineva-şi bate joc de ele?! Vai şi amar de capul nostru!

Igor Volniţchi