Un lucru straniu s-a întâmplat în aceste zile – scrisoarea Preşedintelui Republicii Moldova, Igor Dodon în adresa Președintelui Consiliului Economic Suprem Eurasiatic, Almazbek Atambaev, prin care s-a solicitat inițierea procedurii de acordare Republicii Moldova a statutului de stat-observator în cadrul Uniunii Economice Euroasiatice, nu a trezit nici un fel de reacţii din partea guvernării declarate pro-europene. Zic că acest lucru e straniu, deoarece atât Preşedinţia, cât şi guvernarea declarată pro-europeană, ne-au deprins deja cu un ping-pong verbal permanent la tema integrării europene şi integrării euro-asiatice şi nu numai. Iar lucrurile sunt cu atât mai stranii cu cât acest ping-pong s-ar fi încadrat perfect în conceptul lumii politice bipolare, instaurat de câteva luni în Republica Moldova şi care avantajează ambii poli. În această situaţie e şi logic să ne punem unele întrebări şi să încercăm să „desenăm” anumite scenarii.

Prima posibilă explicaţie ar fi că lumea politică bipolară „s-a rupt”, că nu mai există nici un interes în menţinerea acesteia şi că Preşedinţia, pe de o parte, şi guvernarea pro-europeană, pe de altă parte, încep un război politic pe bune, dar nu unul regizat. Această teză este susţinută indirect şi de speculaţiile ce se fac că, după recenta vizită la Moscova, în cadrul căreia ar fi avut anumite înţelegeri cu factorii de decizie de la Kremlin, Igor Dodon nu mai poate continua jocul făcut până acum cu guvernarea şi, având spatele asigurat, începe o luptă reală cu cei ce reprezintă puterea în Moldova. Mai ales că guvernarea de la Chişinău, după înaintarea notei de protest Ambasadorului rus din RM, practic a intrat într-o confruntare directă cu Moscova. Dacă e aşa sau nu vom putea judeca după acţiunile ce vor avea loc în perioada imediat următoare.

A doua posibilă explicaţie este că guvernarea declarată pro-europeană nu a dorit să dea importanţă iniţiativei prezidenţiale. Or, nu este un secret, că această iniţiativă ar fi fost mediatizată mult mai pe larg, dacă guvernarea venea cu o reacţie la această scrisoare. Prin lipsă de reacţie, puterea a „aruncat” în umbră iniţiativa prezidenţială, a instituit un fel de blocaj informaţional neoficial în raport cu aceasta, i-a diminuat statutul, nepermiţându-i să devină temă de interes public major.

A treia posibilă explicaţie este că guvernarea, fiind preocupată de propriile priorităţi (introducerea sistemului uninominal, lipsirea deputaţilor de imunitate, discuţiile cu un vădit caracter pragmatic cu Guvernul României, preconizata indexare a pensiilor etc.), pur şi simplu nu a observat iniţiativa prezidenţială. Dar, aceasta ar însemna că afirmaţiile precum că orice iniţiativă cu tentă geopolitică lansată de guvernare sau Preşedinţie se discută din timp de cele două tabere, nu au nimic real la bază sau că, între timp, ceva s-a schimbat. Iar dacă ceva s-a schimbat, revenim la afirmaţiile făcute ceva mai sus în contextul primei posibile explicaţii.

Desigur, pot fi invocate şi alte posibile explicaţii, dar cred că şi cele menţionate sunt deja o dovadă că „ceva nu e curat la mijloc”. Ce anume, urmează să aflăm.  Dar, fiţi de acord, e foarte straniu că o guvernare ce şi-a propus drept obiectiv prioritar integrarea europeană a Republicii Moldova nu a reacţionat deloc la iniţiativa Preşedintelui, care poate pune începutul schimbării vectorului extern al RM.

Dumitru Spătaru