În ultimul timp, se observă un efort substanţial al comunităţii internaţionale de a soluţiona problema reîntregirii Ciprului. De rând cu eforturile depuse de Grecia şi Turcia, iese în evidenţă în special efortul Uniunii Europene şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite, iar recenta reuniune de la Geneva în problema respectivă, potrivit unor experţi în materie, a fost la un pas de a furniza marea surpriză – începutul procesului de reunificare reală a celor două părti ale Ciprului. Şi chiar dacă reuniunea nu s-a soldat cu rezultatul aşteptat de cei implicaţi în procesul de soluţionare a problemei Ciprului, totuşi, ea s-a terminat pe o notă optimistă, nefiind exclusă varianta că, în scurt timp, reunificarea teritorială a acestei insule va fi demarată.

Va putea fi considerată o eventuală soluţionare a problemei reunificării Ciprului un precedent pentru Republica Moldova, care, de asemenea, se confruntă cu probleme la capitolul integritate teritorială? Cel mai probabil, da, chiar dacă datele problemei nu coincid întru totul. Adepţii integrării europene a Republicii Moldova vor scoate în evidenţă acea parte din precedentul respectiv care le va conveni şi anume că, aderând RM la UE (ca şi în cazul părţii europene a Ciprului), va deveni mai atractivă pentru transnistreni şi aceasta va grăbi procesul de reunificare. Adepţii integrării euro-asiatice a RM vor folosi altă parte din acest precedent, care le va conveni de minune – soluţionarea problemei transnistrene prin federalizarea RM, or, cel puţin din ceea ce se discută la moment, problema reunificării Ciprului ar urma să fie soluţionată pe calea constituirii unei federaţii.

Această a doua parte a problemei în special toarnă apă la moara noului Preşedinte al RM, Igor Dodon. Chiar din primele săptămâni de mandat, acesta a dat clar de înţeles că-şi doreşte să fie un jucător important în ceea ce ţine de soluţionarea problemei transnistrene şi chiar a reuşit să aibă o primă întrevedere cu noul lider al Transnistriei, Vadim Krasnoselski. Problema lui Igor Dodon era (şi poate mai este) că anterior el se declarase adeptul federalizării Republicii Moldova, iar formaţiunea sa – PSRM, chiar venise cu unele iniţiative în acest sens, iar o eventuală federalizare, judecând după precedentul creat de Memorandumul Kozak în 2003, ar fi fost primită în furci de o importantă parte a societăţii, fiind vorba de electoratul  pro-european. Cel mai probabil, Igor Dodon şi acum este adeptul federalizării RM, chiar dacă nu prea afişează acest lucru, iar viteza cu care se mişcă lucrurile în dosarul cipriot şi forma aleasă ca şi punct de pornire pentru soluţionarea problemei integrităţii teritoriale a Ciprului, îi permite Preşedintelui RM, cel puţin să încerce marea cu degetul şi să testeze abil dacă o eventuală federalizare a RM ar fi acum susţinută de UE, exact ca şi în cazul Ciprului. Chiar şi dacă reacţia ar fi una adversă, oricum Igor Dodon nu ar avea de ce să-şi facă griji, or el nu va face nimic altceva decât să încerce să raporteze o situaţie internaţională la situaţia din RM.

Să se fi gândit vre-odată Igor Dodon că UE ar putea să-l ajute indirect în implementarea uneia din ideile sale de bază? Puţin probabil. Se va folosi noul Preşedinte al RM de o conjunctură internaţională favorabilă lui? Nu ştiu. Vom vedea…

Igor Volniţchi