În ultimul timp, observ o idee periculoasă, care e promovată în spaţiul public de unii politicieni şi analişti politici. Chipurile, atunci când vorbim de sistemul electoral uninominal sau mixt, există doar o singură problemă – reprezentarea regiunii transnistrene în Parlament, dar şi această problemă, examinată din alt unghi de vedere, e chiar o oportunitate, deoarece poate contribui la apropierea celor două maluri ale Nistrului, la reintegrarea regiunii din stânga Nistrului în câmpul politic şi constituţional al RM. Din start voi preciza: nu posibila acordare a unui număr anume de mandate de deputat regiunii transnistrene e ideea periculoasă la care mă refeream ceva mai sus, ci faptul că se spune că doar factorul transnistrean ar putea fi considerat o eventuală problemă în contextul posibilei schimbări a sistemului electoral. Dar cum rămâne cu diaspora? Or, noi nu putem readuce transnistrenii în câmpul politic şi constituţional al RM şi, în acelaşi timp, să aruncăm diaspora în afara acestui câmp!

Anterior, portalul nostru a publicat o analiză politică din care reieşea că, dacă se introduce sistemul electoral mixt, luând în calcul faptul că peste hotare se află circa o treime din numărul total de alegători, diasporei ar trebui să-i revină circa 16-17 mandate de deputat. Eu înţeleg că alte ţări în genere nu acordă celor din diasporă locuri în Parlament, iar unele (ca România) – doar un număr limitat, dar, situaţia Moldovei e total diferită de cea a altor state. Câte ţări au peste hotare o diasporă egală cu circa o treime din numărul total de alegători?! Câte ţări beneficiază de atâtea remitenţe raportate la PIB ca Moldova?! Câte ţări îşi ţin economia timp de decenii preponderent pe banii trimişi acasă de cetăţenii lor aflaţi peste hotare?! Fără contribuţia diasporei, Moldova demult ar fi falimentat ca şi stat, de aceea trebuie să avem şi atitudinea respectivă faţă de cetăţenii aflaţi peste hotare.

Nu am nimic împotriva transnistrenilor. Mai mult chiar, nu exclud că este şi partea bună în intenţia de a-i aduce în câmpul politic general al RM. Dar, potrivit datelor statistice, în stânga Nistrului trăiesc circa 400 mii de cetăţeni cu drept de vot, adică mai puţin de jumătate decât în diasporă. În plus, în cei 25 de ani de independenţă, transnistrenii nu au contribuit nici măcar în proporţie de un procent la dezvoltarea ţării comparativ cu contribuţia diasporei.

Cineva ar putea spune că ar fi dificil sau poate imposibil de constituit circumscripţii pentru diasporă. Nu e aşa! Există deja date privind regiunile populate compact de cetăţenii noştri peste hotare şi aceste date pot fi actualizate. Cred că şi diaspora s-ar implica în procesul de actualizare a lor, ştiind că aceasta se face pentru binele său. Trebuie doar să existe voinţă politică.

De asemenea, luarea în calcul a diasporei în procesul de implementare a unui sistem electoral mixt sau uninominal ar însemna şi un plus de democraţie. Or, cetăţenii noştri de peste hotare sunt mai puţin supuşi riscurilor de manipulare şi corupere decât cei din ţară. Deci, şi alegerile în acest caz ar fi mai corecte, iar în Parlament ar veni mai mulţi deputaţi cu un nivel mai avansat de integritate decât în cazul în care diaspora ar fi exclusă din proces.

În genere, orice discuţie despre posibila schimbare a sistemului electoral trebuie să pornească de la rolul ce-i va reveni diasporei în acest proces. Or, ce sistem va mai fi şi acesta dacă va lovi direct în circa o treime din alegători, privându-i de drepturile lor constituţionale?!

Igor Volniţchi