Cazul Innei Popenco, candidatul Partidului „Şor”, care a fost exclusă din cursa electorală a alegerilor prezidenţiale pe motiv că ar fi oferit cadouri electorale şi ar fi folosit bani nedeclaraţi în alegeri, nu este atît de simplu cum pare la prima vedere. Mai mult chiar, la o analiză mai detaliată a acestui caz, ies în evidenţă indicii care ne duc la gîndul că, prin acest caz, s-a creat un precedent şi acesta se poate dovedi periculos în perspectivă.

Dar, pînă a vorbi de precedent, să analizăm mai întîi situaţia prin prisma logicii şi a oportunităţii politice. Logica ne spune că, dacă Inna Popenco a putut fi exclusă din alegeri în baza acuzaţiilor menţionate, atunci din aceleaşi motive ar trebui excluşi majoritatea candidaţilor. Este absolut evident că acuzaţii de mituire a alegătorilor şi de folosire a banilor nedeclaraţi pot fi aduse majorităţii participanţilor în alegeri. Noi nu trăim pe Lună, ci în Republica Moldova şi e naiv să crezi că ceilalţi candidaţi sînt de un alb imaculat, se poartă ca nişte sfinţi în alegeri, nu îşi permit să ofere nimic nici unui alegător şi folosesc doar bani proveniţi din surse legale, de la donatori reali şi declaraţi onest, aşa cum prevede legea. Prevederile legislaţiei în vigoare la acest capitol lasă largi spaţii de interpretare şi e suficient să vrei să scoţi pe cineva din campanie, că o poţi face imediat. Dar alţi candidaţi sînt lăsaţi în pace, în cel mai rău caz – avertizaţi, pe cînd Inna Popenco a fost exclusă din alegeri. Fiţi de acord că e logic să apară întrebarea: Care a fost scopul real urmărit de cei ce au eliminat-o pe Inna Popenco din competiţia electorală?

Acum să ne referim puţin la ceea ce mai sus am definit „oportunitate politică”. E clar că, din punct de vedere politic, guvernării (care a acuzată direct de faptul că s-a răfuit cu candidatul Partidului „Şor”) îi era convenabilă participarea Innei Popenco în cursa electorală. Pe de o parte, Inna Popenco dispersa electoratul de dreapta şi reducea şansele lui Igor Dodon de a obţine victoria în prezidenţiale din primul tur, iar pe de altă parte, Inna Popenco îl putea încurca pe Dumitru Ciubaşenco, candidatul PN, să ia un rezultat cît mai bun. Ca să nu mai vorbim de faptul că ea ar fi putut atrage o parte din voturile femeilor (indiferent de opţiunea politică a acestora), diminuînd astfel şansele altor femei candidate, inclusiv ale Maiei Sandu, care, orice ar spune puterea, totuşi e un pericol real pentru guvernare. Dar, în pofida acestor avantaje evidente pentru sine, puterea a dat undă verde justiţiei să o excludă pe Inna Popenco din cursă (cel puţin, asta afirmă Inna Popenco şi cei din partidul care au înainta-o la Preşedinţie). Deci, e logic să ne întrebăm ce alt interes putea să existe mai mare decît cele descrise mai sus pentru ca Inna Popenco să fie jertfită.

Şi aici ajungem la precedentul despre care scriam mai sus. Iar posibile scenarii pot fi două: 1) în baza acestui precedent, pînă la alegeri, va mai fi cineva exclus din cursa electorală; 2) Inna Popenco va continua lupta în justiţie şi, la fel ca echipa lui Renato Usatîi după alegerile parlamentare din 2014, va obţine cîştig de cauză, iar aceasta va servi drept motiv pentru invalidarea sau pentru revizuirea rezultatelor alegerilor prezidenţiale.

Care au fost motivele reale ale excluderii Innei Popenco din cursa pentru funcţia de Preşedinte, se va vedea în timp. Deocamdată, însă, putem constata că excluderea ei ridică mari semne de întrebare referitor la ceea ce ar urma să se întîmple în zilele următoare sau în perioada postelectorală.

Igor Volniţchi