Cu toţii vă amintiţi de povestea în care „răţuşca cea urîtă” s-a transformat într-o frumoasă lebădă. Poate că nu e cea mai bună comparaţie pentru a descrie spectaculosul salt (cel puţin, în accepţia opiniei publice) pe care l-a făcut liderul PD, Marian Lupu în ultima perioadă (de la „candidatul fără şanse” pînă la un pretendent real la funcţia de Preşedinte), dar alta mai bună nu cred că putem găsi.

Cine era Marian Lupu acum cîteva săptămîni? Liderul unui partid care, potrivit sondajelor, abia de trecea în Parlament; exponentul unei guvernări demisia căreia o vroia mai bine de 80% din populaţia ţării; un politician cu un rating personal sub orice critică etc. Cu alte cuvinte, „o răţuşcă urîtă” a politicii moldoveneşti. De aceea, în momentul în care PD a anunţat că anume Marian Lupu va fi candidatul său la Preşedinţia RM, prea puţini au luat în serios respectiva candidatura. Mai mult, se vorbea chiar că pe această cale se pregăteşte înlăturarea lui Marian Lupu de la conducerea PD (un rezultat slab al acestuia în prezidenţiale, era şi este un motiv mai mult decît întemeiat pentru a se pune problema schimbării lui la cîrma PD).

Mai mult chiar, pentru PD era mai convenabil ca Marian Lupu să înregistreze un rezultat slab, decît unul bun. Aceasta deoarece, la situaţia de la acea perioadă (momentul desemnării candidaturii sale) nimeni nu ar fi crezut că Marian Lupu e în stare de un rezultat bun. Şi dacă acest rezultat bun s-ar fi înregistrat, primul gînd ce ar fi venit celei mai mari părţi a electoratului, dar şi liderilor opoziţiei, ar fi fost că alegerile au fost fraudate. Iar aceasta ar fi putut scoate lumea în stradă şi nimeni nu ştie cu ce s-ar fi terminat protestele. Pentru PD exista pericolul real de a pierde întreaga putere în stat, cum au pierdut-o comuniştii după protestele din 2009. Deci, din acest punct de vedere, pentru PD era mai bine dacă Marian Lupu înregistra un rezultat slab (pierdea doar funcţia de Preşedinte, nu şi întreaga putere).

Dar, se pare că PD nu fost şi nici nu este de acord cu această abordare, preferînd să încerce marea cu degetul. Anume acesta este gîndul care-ţi vine dacă analizezi atent acţiunile PD de la startul perioadei electorale şi pînă acum. Liniile strategice ale PD pot fi uşor citite de cei ce abordează politica în mod profesionist. Iniţial, prin timpul record în care s-au adunat semnăturile pentru Marian Lupu, s-a transmis un dublu mesaj: 1) Marian Lupu e susţinut de un important număr de alegători, care aşteptau lansarea sa în cursă; 2) PD are o capacitate de organizare cum nu are nici un partid din Moldova şi, dacă această mobilizare a dat rezultate atît de bune în 24 de ore, pe nimeni nu ar trebui să mire rezultatul a două luni de muncă. Apoi, un rol important l-au jucat sondajele de opinie, care l-au „ridicat” nu brusc, ci treptat pe Marian Lupu în preferinţele alegătorilor – întîi printre primii cinci, apoi – printre primii patru, apoi – printre primii trei. În paralel, a crescut şi rating-ul PD, iar pentru ca nimeni să nu se îndoiască că această creştere e reală, ea a fost corelată atît cu acţiunile guvernării îndreptate spre integrarea europeană şi asigurarea stabilităţii, cît şi cu acţiunile de combatere a corupţiei în diferite domenii. „Modeşti” din fire, democraţii (cel puţin, deocamdată) nu pretind la prima poziţie în preferinţele alegătorilor, „cedînd-o” altui partid şi altui candidat, iar aceasta le credibilizează sondajele.

De asemenea, pentru a credibiliza creşterea PD şi personal a lui Marian Lupu în sondaje, se mediatizează intens cele două campanii naţionale ale formaţiunii – „Caravana europeană” şi „Reforma clasei politice”. Deci, analizînd logic lucrurile, oamenii trebuie să vadă baza acestei creşteri.

În paralel, deja la această etapă se pregăteşte terenul pentru ca pe nimeni să nu mire faptul dacă Marian Lupu va trece în turul doi. Iar argumentul de bază în acest sens este că, „dacă Maia Sandu şi Andrei Năstase nu se înţeleg şi unul nu se retrage din alegeri în favoarea celuilalt, e logic să intervină o decepţie a electoratului democratic, o descreştere a rating-ului celor doi, pe fonul creşterii continue a rating-ului PD şi personal al lui Marian Lupu”.

Iar în turul doi ar urma să se producă polarizarea electoratului în pro-europeni şi anti-europeni. În condiţiile acestei polarizări, dar şi a „compromatului” ce (posibil) va apărea pe Igor Dodon, şansele lui Marian Lupu la Preşedinţia RM vor deveni cît se poate de reale. Nu e magie, ci… tehnologie electorală. Deci, e real ca „răţuşca cea urîtă” să devină o frumoasă lebădă? Răspunsul cred că e la suprafaţă.

Igor Volniţchi