Nu ştiu cum pentru alţii, dar pentru mine şi acum rămîne o enigmă de ce a fost nevoie ca procesul ex-Premierului Vlad Filat în prima instanţă să se desfăşoare cu uşile închise. Ştiu că procurorii au venit cu unele argumente, care, după cum se obişnuieşte să se mai spună în ultima vreme, au ţinut de „aspecte procedurale”, „de taina anchetei”, „de faptul că pe rol sînt şi alte dosare ce ar putea fi influenţate de cele discutate în respectivul dosar” etc., dar părerea mea este că nu ar trebui să existe nici o scuză şi nici un argument atunci cînd e vorba de dosare de asemenea rezonanţă. Interesul publicului este cel care trebuie să prevaleze, iar un dosar faţă de care în societate să existe un interes al publicului atît de mare nu am mai avut în anii de independenţă.

De fapt, puterea actuală este cea care trebuie să fie cea mai interesată ca respectivul proces să fie public. Or, numai astfel pot fi eliminate bănuielile (apropo, fundamentate) ce există în societate că acest dosar este unul politic. Vlad Filat şi avocaţii săi nu o dată au calificat acuzaţiile aduse drept nefondate şi au declarat că dosarul e unul politic. Iar puterea niciodată nu a răspuns acuzaţiilor, după cum nu a luat nici atitudine faţă de solicitările ca dosarul să fie examinat în şedinţe publice. În această situaţie, tot mai multă lume ajunge la concluzia că Vlad Filat nu a avut nimic cu furtul miliardului şi că, prin şedinţe închise, se încearcă ca el să fie scos ţap ispăşitor. Cu atît mai mult că, între timp, au apărut alţi actori (Mihail Gofman, Sergiu Sagaidac, Veaceslav Platon), care, atunci cînd vorbesc de furtul miliardului, arată în altă parte.

Şi cei din sistemul judecătoresc trebuie să fie interesaţi ca procesul lui Vlad Filat să se desfăşoare în şedinţe publice măcar la Curtea de Apel. Astfel, s-ar vedea dacă judecătorii operează cu probe sau se ghidează de indicaţii politice (aşa cum se afirmă destul de frecvent că se întîmplă).

Interesaţi de faptul ca şedinţele în dosarul lui Vlad Filat să fie publice trebuie să fie şi procurorii. Or, atîta timp cît dosarul se examinează departe de ochii publicului şi persistă ideea că procurorii execută o comandă politică, asupra acestora planează suspiciuni întemeiate, iar unii procurori nu se vor „spăla” pentru tot restul vieţii de imaginea de „instrumente ale puterii” pe care şi-o fac în acest dosar. Dacă au probe şi acesta sînt întemeiate, procurorii nu trebuie să se teamă de un proces deschis. Aceasta doar îi va ajuta să-şi facă o bună imagine, să-şi spele petele de imagine cu care s-au pomenit, cu sau fără voia lor, pe durata acestui proces de răsunet.

Şi societatea civilă ar trebui să fie interesată ca respectivul proces să fie public. Multe ONG-uri cu renume au implementat de-a lungul anilor proiecte de milioane pentru ca societatea noastră să devină mai democratică, justiţia – mai independentă, transparenţa – mai prezentă în sferele de interes public etc. Deci, dacă un proces atît de important ca cel al lui Vlad Filat s-ar desfăşura în mod public, aceasta ar fi şi o recunoaştere că eforturile organizaţiilor societăţii civile din toţi aceşti ani au dat roade.

Şi presa ar trebui să fie interesată ca procesul lui Vlad Filat măcar la Curtea de Apel să fie public. Or, se ştie că jurnaliştii adevăraţi, instituţiile media care fac jurnalism, dar nu partizanat politic, sînt în serviciul cetăţeanului în permanenţă. Iar interesul cetăţeanului este acum de a afla adevărul despre cel mai răsunător dosar din anii de independenţă.

Şi dacă se pare că este în interesul tuturor ca procesul lui Vlad Filat la Curtea de Apel să fie public, de ce instanţa să nu ia o decizie în acest sens? Astfel, toate categoriile menţionate mai sus, dar şi multe altele ar ieşi în cîştig. Însă această afirmaţie e valabilă numai atunci cînd vorbim de interesul public. Dacă e vorba de interese politice sau de alt ordin, evident că nici la Curtea de Apel procesul lui Vlad Filat nu va fi unul public.

Igor Volniţchi