[ X ]
Editorial16 Ianuarie 2018 07:00

Efectul boomerang-ului sau cum rating-ul Preşedintelui Igor Dodon poate creşte şi mai mult

Nu ştiu ce scop real urmăreşte guvernarea prin suspendările Preşedintelui Igor Dodon, care devin tot mai frecvente în ultimul timp, pentru că, părerea mea personală, este că nu e vorba doar de un procedeu tehnic, de o „găselniţă” a puterii, care-i permite să „fenteze” şeful statului şi să-şi promoveze anumite interese de moment. Dar, dacă consultăm literatura de specialitate, putem deduce că, în spatele unor aparenţe de ordin tehnic, se ascunde de fapt un atac dur şi bine ţintit la autoritatea Preşedintelui. Şi acest atac, iarăşi, dacă consultăm literatura de specialitate, ar urma să genereze anumite efecte pe termen scurt şi mediu.

Însă, înainte de vorbi despre efecte, e cazul să ne întrebăm: Ce anume deranjează puterea atunci când e vorba de Preşedintele Dodon? Cu siguranţă, celor de la putere nu le este pe plac faptul că, după un an de mandat, Igor Dodon rămâne cel mai influent politician din Moldova, iar PSRM – primul în preferinţele alegătorilor. Chiar dacă e să admitem că la un moment dat între aceste două tabere au existat înţelegeri ascunse, oricum popularitatea Preşedintelui şi a PSRM nu are cum să fie pe placul puterii. Or, guvernarea înţelege că o eventuală victorie a socialiştilor în următoarele alegeri parlamentare, nimic bun pentru ea nu poate să însemne. Iar socialiştii sunt puternici şi păstrează şanse de a prelua guvernarea atâta timp cât e puternic Preşedintele Igor Dodon, căci, chiar dacă nu mai este lider oficial al PSRM, şeful statului e asociat cu respectivul partid.

Pentru a încerca să diminueze din şansele PSRM, cei de la guvernare trebuie să încerce să submineze autoritatea Preşedintelui – e un exerciţiu politic şi electoral cât se poate de simplu. Şi anume acest calcul se ascunde în spatele atacului la autoritatea lui Igor Dodon. Miza pe promovarea unor membri ai Guvernului e una secundară, ca să nu zicem că e doar un pretext pentru declanşarea unui „război rece”, nedeclarat între putere şi Preşedinţie.

Acest atac urmăreşte probabil şi alt scop – de a echilibra efectul campaniei de colectare a semnăturilor cetăţenilor în susţinerea trecerii la forma prezidenţială de guvernare. Dacă socialiştii îşi vor atinge scopul şi vor colecta 1,5 milioane de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot, puterea va nimeri într-o situaţie destul de proastă, ca să nu mai vorbim de faptul că aceasta va permite socialiştilor să intre pe cal alb în următoarea campanie a alegerilor parlamentare şi să pornească cu şanse reale de preluare a puterii în acest scrutin.

Nu este exclus că atacurile la autoritatea Preşedintelui se înscriu și în eforturile pe care guvernarea le face pentru a plăcea patronilor săi occidentali, relaţia cu care a avut serios de suferit după modificarea sistemului electoral. Posibil, pe calea suspendărilor, puterea vrea să transmită un mesaj clar occidentalilor că are pârghii eficiente pentru a stopa ascensiunea lui Igor Dodon şi a socialiştilor.

Toate aceste momente descrise mai sus arată că miza atacurilor la autoritatea Preşedintelui este mult mai mare decât pare la prima vedere. Promovarea unor membri de Guvern sau promulgarea unor legi, respinse de Preşedinţie sunt doar elemente într-un mecanism mult mai complicat şi care trebuie să genereze efecte mult mai importante decât cele ce apar acum în prim plan.

Dar, dacă e să apelăm la aceeaşi literatură de specialitate, la care am făcut trimitere în debutul acestui material, trebuie de spus că, de regulă, astfel de atacuri generează şi o mulţime de efecte secundare, unele dintre care dau un rezultat diametral opus celui scontat de autori. În primul rând, astfel de atacuri mobilizează tabăra adversă. Nu am dovezi sociologice, dar cred că la primul sondaj am putea atesta o creştere a susţinerii Preşedintelui şi a PSRM de către cetăţeni. Să nu uităm că actuala guvernare are un antirating cum nu a mai avut vreodată un partid al puterii în Moldova. O bună parte din acei care sunt împotriva puterii ar putea să se solidarizeze cu cei care sunt ţinta puterii. Anterior, am observat o creştere de rating a opoziţiei pro-europene de centru-dreapta. Aceasta nu făcea mai nimic, dar ratingul său creştea anume ca urmare a faptului că era atacată de putere. Acum, aceeaşi situaţie am putea să o vedem în cazul Preşedintelui Igor Dodon şi al PSRM.

În al doilea rând, dacă Preşedintele şi PSRM vor gestiona corect aceste atacuri de imagine, le-ar putea folosi ulterior ca argumente în promovarea ideii de trecere la forma prezidenţială de guvernare. Iar aceasta iarăşi ar putea spori ratingul PSRM şi al Preşedintelui.

În al treilea rând, aceste atacuri polarizează lumea politică din Moldova, ceea ce îl avantajează pe Preşedintele Igor Dodon şi echipa sa, care astfel se pot poziţiona ca principali oponenţi ai actualei puteri (dacă, desigur, vor şti să gestioneze corect respectivele atacuri).

În al patrulea rând, aceste atacuri vin parcă să confirme indirect teza promovată de Igor Dodon şi echipa sa că, în condiţiile în care toată puterea în stat e uzurpată, Preşedinţia rămâne unica instituţie în afara controlului guvernării. E un element extrem de important, care ar putea cântări greu în viitoarea ecuaţie electorală.

Toate acestea, puse cap la cap, vin să demonstreze că evenimentele politice la care asistăm în ultima vreme sunt mult mai complicate decât par la prima vedere. S-ar putea să avem de a face cu un efect al boomerang-ului, iar toate atacurile la adresa Preşedintelui să se soldeze cu creşterea rating-ului acestuia.

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Care instituţie de stat este cea mai coruptă? 

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online