[ X ]
Editorial7 Decembrie 2017 07:00

Capcană pentru guvernare

După ce s-au mai domolit emoţiile legate de semnarea celor patru protocoale dintre Chişinău şi Tiraspol în ajunul reuniunii în formatul 5+2 de la Viena, cred că e cazul să vin cu o analiză la rece a celor întâmplate. Şi în această analiză, voi lua în calcul atât aprecierile date de diferiţi experţi şi politicieni în mod public, cât şi unele aprecieri ce se fac în discuţii private, neoficiale.

Prima concluzie ce se impune este că, probabil, guvernarea a dorit să se pună bine pe lângă factorii de decizie europeni, în primul rând pe lângă Sebastian Kurz, noul Cancelar al Austriei (ţară care deţine încă Preşedinţia OSCE), care vrea să se impună în politica europeană (şi această e aprecierea mai multor experţi internaţionali) şi pentru care era important ca mandatul de Preşedinte al Austriei în OSCE să se termine cu careva succese. Fie chiar şi iluzorii. Probabil, guvernarea s-a gândit că, acţionând de această manieră, îşi poate reface relaţia cu europenii, care a fost deteriorată simţitor în ultimele luni.

A doua concluzie. Pentru a-şi atinge scopul expus mai sus, guvernarea a acţionat pe filiera relaţiei personale cu factorii de decizie (reali) transnistreni. Unii analişti spun chiar că semnarea celor patru protocoale a fost o înţelegere directă cu concernul Sheriff, care deţine întreaga putere (reală) în stânga Nistrului. Dar, dacă ulterior se va dovedi că e aşa, atunci vor apărea întrebări de unde factorii de decizie de la Chişinău au astfel de relaţii, iar aceasta va pune în cu totul altă lumină acţiunile sau inacţiunile legate de soluţionarea problemei transnistrene.

A treia concluzie. Cu siguranţă, nu se poate de afirmat că administraţia de la Tiraspol a acţionat cu acordul Rusiei. Unii analişti (ca Oazu Nantoi, de exemplu) au declarat că urmează să vedem până unde îşi poate permite să meargă Sheriff fără a provoca iritarea Rusiei. De asemenea, nu are dreptul la viaţă nici teza că semnarea celor patru protocoale ar fi rodul unei înţelegeri secrete a actualei guvernări a RM cu Rusia. Faptul că la doar câteva zile a apărut informaţia precum că autorităţile ruse ar fi deschis un dosar penal pe numele liderului PDM este o dovadă directă în acest sens. Mai mult ca atât, oficiali ruşi (ex. Grigorii Karasin), au apreciat rolul Preşedintelui Igor Dodon în soluţionarea problemei transnistrene, ceea ce poate fi înţeles şi ca un mesaj clar că, dacă şi se va avansa în această direcţie, un rol-cheie îi va reveni şefului statului.

A patra concluzie. Chiar şi dacă s-au semnat patru protocoale, oricum se pare că Tiraspolul e mai avantajat de acestea decât Chişinăul, deşi se abordează şi probleme importante pentru malul drept. Deci, putem presupune că, urmărind careva scop ascuns, Chişinăul a mers pe calea unor cedări. Unii experţi spun chiar că Tiraspolul ar fi cu două poziţii mai avantajat decât Chişinăul, pe când la începutul anului, când se vorbea de înţelegerile de principiu dintre Igor Dodon şi Vadim Krasnoleski, se menţiona un raport de „patru la patru”, adică şi Chişinăul, şi Tiraspolul urmau să obţină un număr egal de beneficii.

A cincea concluzie şi cea mai importantă. Unor analişti politici nu le-a scăpat poziţia uşor rezervată a Preşedintelui Dodon, dar şi poziţia rezervată a Rusiei faţă de semnarea acestor protocoale şi faţă de reuniunea de la Viena. E semn că şeful statului, dar şi Rusia ştiu ceva ce nu ştie guvernarea sau minimum intuiesc ceva. În context, merită atenţie o opinie care „circulă” neoficial în anumite cercuri politice şi anume că guvernarea a nimerit într-o capcană ce i-a fost întinsă destul de iscusit. În ce constă aceasta? Se zice că „cineva” tare era interesat ca opiniei publice din Moldova, dar şi celei de peste hotare să i se transmită mesajul că guvernarea de la Chişinău şi administraţia de la Tiraspol „sunt buni prieteni” şi că singuri decid ce acţiuni fac. Ce se va întâmpla dacă mâine sau peste câteva luni Tiraspolul va ieşi la rampă şi va demara acţiuni care vor lăsa cu gura căscată şi Moldova, şi participanţii la procesul de reglementare a problemei transnistrene, şi opinia publică internaţională? Pe cine vor cădea suspiciunile? Evident, pe „prietenii” de la Chişinău ai regimului de la Tiraspol, care au dovedit că se pot înţelege cu nerecunoscuta rmn când au nevoie! În ce lumină va apărea guvernarea de la Chişinău în acest caz, nu e greu să ne dăm seama. Şi când aceasta va fi compromisă, în scenă vor ieşi adevăraţii jucători politici şi geopolitici, care vor tempera spiritele şi vor soluţiona problema transnistreană. Cine sunt aceştia, nu e greu să ne dăm seama.

Va fi aşa sau nu, nu se ştie cu exactitate. Cert este că acest scenariu are dreptul la viaţă şi toate şansele să ajungă realizat. Pentru că prea uşor s-a ajuns la unele înţelegeri. Atât de uşor, încât nu poţi să nu te gândeşti şi la partea nevăzută a acestei probleme.

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Cine merită titlul „Politicianul anului 2017”?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online