Comentarii13 Mai 2017 14:00

(COMENTARIU) Problema transnistreană: lipsă de strategie sau liniștea dinaintea furtunii?

În ultimul timp, mai nimic nu se aude despre problema transnistreană. Și această liniște relativă s-a așternut imediat după anunțul că Moldova și Ucraina vor introduce controlul mixt pe segmentul transnistrean de frontieră, dar și după decizia autorităților de la Chișinău de a refuza să mai achiziționeze energie electrică de la centrala de la Kuciurgan.

Pe filiera bilaterală a relațiilor Chișinău-Tiraspol, dacă și se mai întreprind careva acțiuni, acestea au un caracter mai mult formal; pe filiera formatului 5+2 activitățile au fost reduse la minimum ca să nu spunem că s-au stopat cu totul (cel puțin aceasta e impresia care se creează); discuțiile despre posibila trecere la coșul III (probleme politice, inclusiv cu referire la viitorul statut al regiunii transnistrene) nu se mai duc; oficialii de la Chișinău nu mai fac nici demers extern care s-ar referi la necesitatea respectării deciziei Summit-uluii OSCE de la Istanbul privind necesitatea retragerii trupelor și armamentului rusesc din Transnistria; au încetat până și discuțiile (oficiale și neoficiale) despre o posibilă federalizare a Republicii Moldova etc. Astfel, am ajuns să constatăm că, în ultima perioadă, problema transnistreană a fost menționată doar în contextul preconizatei modificări a sistemului electoral și a numărului de mandate de deputat ce ar trebui să revină regiunii respective.

Situația e destul de alarmantă, or această tăcere suspectă dă motive pentru câteva presupuneri: Chișinăul renunță încet-încet la Transnistria, având probabil careva înțelegeri de nivel internațional; Chișinăul merge conștient pe calea înghețării oricăror relații cu Tiraspolul, înțelegând că la moment altă soluție mai bună nu poate fi; Chișinăul scade turațiile în procesul de reglementare a problemei transnistrene, având alte priorități; Chișinăul, de comun acord cu alți actori internaționali, inclusiv cu Ucraina și OSCE, pregătește o lovitură decisivă, care ar impulsiona procesul de reglementare a problemei transnistrene, iar acalmia relativă pe care o avem la moment este ceea ce se numește liniștea dinaintea furtunii.

Nu știm care din aceste presupuneri este mai aproape de adevăr, dar realitatea rămâne realitate. Și, în context, nu poate fi trecută cu vederea nici tăcerea suspectă de care dă dovadă Tiraspolul. Anterior, când Chișinăul făcea acțiuni de genul celor ce țin de controlul mixt la frontieră sau de genul celor ce a vizat achiziția de energie electrică, Tiraspolul făcea o întreagă isterie, lansând diferite acuzații. Acum, cu excepția a două-trei remarci și declarații de ordin general, cei de la Tiraspol parcă au luat apă în gură. Să fie acesta un nou mod de comportament impus de noul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski sau Tiraspolul știe că ceva urmează să se întâmple și e în așteptare?

Toate cele menționate mai sus arată că situația legată de Transnistria este minimum stranie, ca să nu spunem mai mult, iar în aceste condiții, avem tot dreptul să ne întrebăm dacă nu se pregătește ceva și dacă nu ne vom trezi la un moment dat cu o surpriză de proporții. Așa sau altfel, dar deznodământul pare să fie aproape. Căci, această tăcere nu poate dura mult timp.

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Ce sancţiuni va aplica UE Moldovei după adoptarea sistemului electoral mixt?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online