Moldova nu mai trăiește din economie. Trăiește din datorie. De șapte ani, bugetul statului este ținut în viață nu de creștere, nu de investiții, ci de împrumuturi. Iar anul acesta se trece o nouă linie roșie: peste 20% din toate cheltuielile statului sunt planificate să fie acoperite din bani împrumutați.

Aceasta nu mai este politică economică. Este supraviețuire pe datorie.

În acești ani de „glorie” invocată în comunicatele oficiale ale guvernanților, statul a împrumutat și continuă să împrumute – peste 100 de miliarde de lei. O sumă colosală pentru o economie mică și fragilă. Dar problema nu este doar cât s-a împrumutat, dar cum s-a împrumutat.

Pentru că, din aceste 100 de miliarde, majoritatea s-au dus în consum, iar peste un sfert nu au ajuns niciodată în economia reală. Nu s-au construit drumuri, nu au ajuns în școli, nu au crescut salarii. Au mers direct în dobânzi: 27 de miliarde de lei – arse. Plătite pentru greșeli, improvizații și lipsă de viziune.

Iar anul acesta tabloul devine de-a dreptul revoltător: 6,3 miliarde de lei doar pentru dobânzi. De trei ori mai mult decât se alocă pentru drumuri. Cu alte cuvinte, plătim mai mult pentru trecut decât investim în viitor.

Inițial, guvernul planifica pentru anul 2026 dobânzi de 5,4 miliarde. Dar realitatea i-a lovit direct. După ce finanțarea de la FMI a fost blocată, au fost nevoiți să compenseze de pe piața internă, acolo unde împrumuturile sunt de 4–5 ori mai scumpe. Astfel, nota de plată a crescut. Pentru că, atunci când pierzi credibilitatea externă, plătești scump pe plan intern.

Anul 2025 a fost momentul în care a căzut orice mască. Peste 70% din împrumuturi au fost luate de pe piața internă. Nu pentru că era o strategie, ci pentru că nu mai existau alternative. Iar piața internă nu iartă: dobânzi de 9–10% anual, uneori pentru termene de doar câteva luni. Exact opusul finanțării externe, unde costurile sunt de 0,5–3% pe termen lung.

Lunar, statul se împrumută cu 4–5 miliarde de lei. Dar 80% din acești bani nici măcar nu mai intră în economie. Se duc pentru rostogolirea datoriilor vechi. Este imaginea clasică a unui sistem blocat: împrumuturi noi pentru a acoperi împrumuturi vechi. O spirală care nu creează nimic, dar consumă tot.

De ani de zile avertizez că această dependență de împrumuturi interne scumpe va ruina bugetul. Și exact asta se întâmplă. Banii nu mai ajung pentru dezvoltare, investiții sau oameni. Se scurg constant către sectorul bancar.

Un transfer din buzunarul oamenilor către bănci

Astăzi, guvernarea PAS recunoaște, în sfârșit, că trebuie să revină la împrumuturi externe, pentru că cele interne sunt prea scumpe. Dar această „descoperire” vine târziu și costă enorm. Doar în ultimii doi ani, această rătăcire strategică ne-a costat cel puțin 1,5 miliarde de lei în dobânzi suplimentare.

Și aici apare întrebarea pe care nimeni de la guvernare nu o pune: este doar incompetență sau este și interes?

Pentru că atunci când alegi sistematic cea mai scumpă soluție, când ignori alternativele evidente, iar rezultatul este un flux constant de bani către un grup restrâns de beneficiari, nu mai vorbim doar de greșeli. Vorbim de responsabilitate. Și, poate, de intenție.

Între timp, economia reală stagnează, investițiile lipsesc, iar salariile din sectorul bugetar rămân modeste. Cu o excepție notabilă: cei care decid: Președinte, Prim-ministru, miniștri, deputați, acolo s-au găsit resurse pentru majorări.

În rest, austeritate. Pentru oameni, sacrificiu. Pentru sistem, dobânzi.

Aceasta este realitatea unei guvernări care confundă administrarea țării cu gestionarea unei linii de credit. O guvernare care nu construiește, dar împrumută. Care nu dezvoltă, dar rostogolește datorii.

Și, ca în orice gospodărie care trăiește din împrumuturi, vine momentul în care nota de plată nu mai poate fi amânată.
Doar că, de această dată, nu o vor plăti cei care au greșit.
O vom plăti noi toți.

Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova, ex-prim-ministru