O criză multidimensională

În calitate de fost ministru al ecologiei (2001-2004), am constatat încă de atunci semnalele alarmante ale degradării mediului în Republica Moldova. Astăzi, după consultări ample cu specialiști din domeniu, inclusiv cercetători, activiști și experți internaționali, devine clar că țara se confruntă cu o criză ecologică fără precedent, agravată de schimbările climatice, poluarea cu microplastic și lipsa acțiunilor coerente.

Starea mediului. De la apă la aer, de la sol la microplastic

1. Criza apei. De la secetă la poluare.

• Râurile Nistru și Prut sunt poluate cu ape uzate netratate, iar apele subterane sunt contaminate cu nitrați din agricultură.
• Seceta cronică a lăsat puțurile goale, iar populația rurală este forțată să care apa de la distanțe mari.
• Stațiile de epurare sunt depășite sau inexistente în 85% din localitățile rurale.

1. Aerul. Un respirotoxic zilnic.

• Chișinăul, Bălțiul și Tiraspolul suferă de poluare extremă din cauza traficului, industriei învechite și arderii deșeurilor.
• PM2.5 și PM10 depășesc frecvent limitele UE, afectând sănătatea publică.

1. Solul. Eroziune și toxicitate.

• Monoculturile și pesticidele au distrus fertilitatea solului.
• Depozitele sovietice de pesticide încă rămân o bombă ecologică.

1. Microplasticul. Invizibil, dar omniprezent.

• Studii recente arată că microplasticul a pătruns în lanțul trofic, inclusiv în apele subterane.
• Lipsa legislației privind restrictiile la plasticul unic face ca problema să se agraveze.

1. Schimbările climatice. Deja o realitate dură.

• Temperaturile cresc, iar secetele și inundațiile devin frecvente.
• Agricultura este amenințată de fenomene extreme, iar resursele de apă se diminuează alarmant.

Monitorizare. Date opace, lipsă de transparență.

• Agenția de Mediu și Fondul Ecologic Național nu oferă date accesibile publicului.
• Lipsesc stațiile de monitorizare a calității aerului și apelor în timp real.
• ONG-urile sunt excluse din procesul de colectare și analiză a datelor.

Lacune în politicile publice. De ce nu se schimbă nimic?

1. Legislație neaplicată: Legile există, dar lipsesc controalele și sancțiunile.
2. Corupție în sectorul ecologic: Licențe acordate pe criterii politice, nu tehnice.
3. Fonduri risipite: Banii de la Fondul Ecologic sunt direcționați către proiecte ineficiente.
4. Neglijarea cercetării: Tehnologiile verzi moldovenești (e.g., epurare prin plasmă rece) nu sunt finanțate.

Soluții. Ce poate salva Moldova?

1. Politici urgente

Interzicerea plasticului unic și promovarea ambalajelor biodegradabile.
Instalarea stațiilor de monitorizare a aerului și apelor în toate orașele mari.
Reforma Fondului Ecologic pentru transparență și alocări eficiente.

1. Acțiuni pe termen lung

Integrarea schimbărilor climatice în planurile de dezvoltare națională.
Susținerea agriculturii regenerative pentru combaterea eroziunii solului.
Educație ecologică obligatorie în școli și universități.

1. Cooperare internațională

• Alinierea la standardele UE privind calitatea aerului, apelor și gestionarea deșeurilor.
• Atragerea de fonduri verzi pentru proiecte de adaptare la schimbările climatice.

Concluzie. Fără acțiune acum, Moldova va deveni inospitalieră.

Ca fost ministru, știu că soluțiile există, dar lipsesc voința politică și implicarea publică. Dacă nu acționăm acum:

• Apele vor deveni și mai toxice,
• Solurile se vor desertifica,
• Poluarea cu microplastic va afecta sănătatea generațiilor viitoare,
• Schimbările climatice vor transforma Moldova într-un teritoriu cu resurse tot mai limitate.

Este timpul pentru un Pact Ecologic Național – altfel, vom fi ultima generație care încă mai poate schimba ceva.

Acad. Prof. Gheorghe Duca
Ministrul Ecologiei, construcțiilor și dezvoltării teritoriului (2001-2004)
August 2025