Suntem o generație rătăcită.

Nu mergem înainte și nu progresăm. Ne batem între noi și ne aruncăm din stânga-n dreapta, și invers. Consumăm aiurea toată energia, suntem obosiți și îmbătrânim rapid, pentru că tinerii nu vor să participe la dansul ăsta haotic din stânga-n dreapta, și pleacă din Moldova.

Nu prea gândim. Reacționăm ca niște câinișori la semnalele externe.

Părerea noastră “obiectivă” despre oameni și fapte e formată de informații și semnale care simplu le înghițim, fără să știm cât sunt de adevărate ori false.

De asta, cu vârsta nu devenim mai înțelepți și responsabili, ci mai zăpăciți.

Certându-ne despre evenimente trecute, ne amărâm prezentul și ne compromitem viitorul.

Și nu doar viitorul nostru, ci și pe al copiilor.

Fiecare trăiește în bula lui.

Faptul că nu gândim nu ne împiedică să vorbim foarte mult. Fără să cunoaștem, avem părere despre toate.

Scuipăm venin pe toți în jur, dar ne supărăm că lumea e rea.

Suntem fățarnici, obraznici și egoiști, dar cerem de la societate respect, apreciere, amabilitate și echitate.

Permanent ne supra-apreciem, și constant îi subapreciem pe toți în jur.

Mai mult vrem să avem bani și putere, decât demnitate și omenie.

Suntem Luptători.

Toți, fără excepție, suntem învingători.

Cu toții ne tragem de la Decebal și Burebista și Ștefan cel Mare. În lumea noastră imaginară suntem buricul pământului și “putem da cu capul de asfalt” pe oricine – inclusiv pe ruși și pe americani. Bine că ei încă nu știu asta.

Suntem cei mai mari luptători cu nedreptatea.

Subalternii luptă cu șefii proști și corupți.

Șefii luptă cu subalternii hoțomani, leneși și incompetenți.

Luptăm atât de mult, încât nu avem timp să lucrăm, să construim, să dezvoltăm.

Nici cu sabia (imaginară), nici cu limba (aiurită) nu prea poți construi.

Nu învățăm din trecut pentru că nu avem ce.

Noi doar niciodată nu greșim! Ce să învățăm …