Modelele social-administrative construite de oameni totdeauna au fost zdruncinate de 2 teme sociale: Libertatea și Dreptatea. 

Și azi politicienii vorbesc permanent despre Libertate și Dreptate, pentru că aceste teme ușor provoacă atenția și încing spiritele.

Oamenii totdeauna ușor cred că nu au destulă Libertate și n-au parte de suficientă Dreptate.

Și în modele democratice, și în cele autocratice, majoritatea oamenilor au acces egal la Libertate și Dreptate. 

În democrații oamenii au acces egal la mai multă libertate, în autocrații au acces egal la mai puțină libertate – dar în general oamenii sunt în condiții egale.

În ambele modele competiția între oameni îi ridică pe unii deasupra altora. Și în ambele modele un grup minoritar conduce majoritatea – și majoritatea depinde de nivelul de bun-simț și decență a majorității.

Evident, acest lanț logic îi va supăra pe cei mai radicali adepți ai democrației. Dar cei mai radicali adepți ai democrației, sunt cei mai adevărați dictatori.

Accesul egal la Libertatea de a învăța nu asigură reușite egale la învățătură, și nici nivel egal de inteligență. Toți oamenii, în fiecare zi, au posibilitatea de a învăța – dar câți învață?

Accesul egal la Libertatea de a munci nu asigură insistență și eficiență egală în muncă, și prin urmare rezultate.

Accesul egal la Libertatea de a iniția afaceri nu asigură succes egal în afaceri și nici nivel egal de bunăstare.

Rezultatele le determină fiecare individ în parte. Inteligența, decența și insistența fac diferența.

Deci, în condiții egale unii oameni se descurcă mai bine, alții mai puțin – și rezultatele sunt foarte diferite.

Oamenii sunt diferiți: unii mai harnici, alții mai leneși; unii învață mai mult, alții nu învață deloc; unii sunt mai cinstiți, alții mai lași; unii mai talentați în a construi, alții în a amăgi; unii sunt mai generoși, alții mai lacomi și zgârciți – și tot așa.

Libertatea e un instrument și fiecare îl folosește în funcție de nivelul de educație; de valorile morale care le împărtășeste; de sănătatea fizică și psiho-emoțională.

Libertatea nu este soluție pentru problema inegalității, dimpotrivă.

Libertatea alimentată de lăcomie, obrăznicie și indecență e sursă de inegalitate.

Iar unde există inegalitate, apare și sentimentul de nedreptate.

Libertatea e produsul mare al democrației.

Dreptatea și egalitatea sunt mai caracteristice autocraților.

La una din ședințele parlamentului Winston Churchill a spus: “Viciul inerent al capitalismului este împărțirea inegală a binecuvântărilor. Virtutea inerentă a socialismului este împărțirea egală a suferințelor.”

Capitalismul, ca fenomen, e produs al modelului democratic de organizare socială. Cei mai isteți, învățați, competitivi, șmecheri și concentrați pe obiectiv indivizi reușesc să creeze mișcări și structuri care generează venituri mari și deosebit de mari.

Ei sunt marii beneficiari ai Libertății, pe care o transformă în putere și influență, care la rândul lor alimentează inegalitatea și nedreptatea.

Așa omenirea balansează între Libertate și Dreptate.

Între omenie și ispită.

Între adevăr și minciună.

Între generozitate și lăcomie.

Între democrație și autocrație.

Vitalie Dragancea, expert în comunicare