Azerbaidjanul sărbătorește aniversarea lui Heydar Aliyev, care ar fi împlinit 100 de ani la 10 mai. Dânsul a devenit președinte în 1993, în timpul uneia dintre cele mai dificile perioade, când confruntarea politică lua amploare în Azerbaidjan. În cei 10 ani de președinție, Aliyev a reușit să reconcilieze politicienii rivali pe plan intern și a pus bazele unei viitoare creșteri economice și sociale, făcând din Azerbaidjan cel mai prosper stat din Caucazul de Sud și unul dintre cele mai de succes state din spațiul post-sovietic. Fostul președinte al Republicii Moldova Petru Lucinschi, care a fost șef de stat în aceeași perioadă dificilă, are amintiri plăcute cu celebrul lider azer, mai ales că cei doi președinți se cunoșteau încă din anii ’70 al secoulului XX.

 

“În 1970 la Baku a avut loc un eveniment pentru tineri la care au venit reprezentanți din toate republicile Uniunii. Evenimentul s-a desfășurat în incinta Noului Palat Gulistan recent inaugurat. S-a întâmplat ca Chiril, fiul meu, să se nască cu o zi înainte, soția mea aflându-se încă în maternitate, eu zburasem la Baku”, menționează fostul președinte.

În Azerbaidjan, oaspetele moldovean a primit o mulțime de felicitări cu acest prilej important. Așa l-a cunoscut Petru Lucinschi pe prim-secretarul Heydar Aliyev, o relație care a durat mai bine de 30 de ani.

Patru ani mai târziu, această relație a crescut într-o prietenie, atunci când o delegație a Uniunii Sovietice, condusă de președintele Kosîghin, a călătorit la București pentru a sărbători cea de-a 30-a aniversare a eliberării României de fascism.

“Primisem un telefon de la Moscova: ești inclus în delegație. Zborul venea de la Sukhumi, pentru că Kosîghin se odihnea acolo. Eu am zburat la Sukhumi. Heydar Aliyevich însoțit de Shevardnadze într-o mașină din Azerbaidjan – tot la Sukhumi. Am zburat împreună la București.

La București, ca întotdeauna în străinătate, a fost o situație specială.  Eu eram atunci secretar al Comitetului Central, dânsul era prim-secretar al Comitetului Central. Kosîghin, în calitate de șef al delegației, a fost cumva într-o parte tot timpul, iar noi eram la o altă tribună, luam prânzul împreună, luam cina împreună.

Astfel, am format o relație de prietenie. De exemplu, petrecusem timp împreună în hotel – acolo era o reședință – mergeam împreună la piscină. Am adus la București coniacul moldovenesc “Codru” pentru a-l degusta. Abia fusese produs, nu avea încă nici măcar o etichetă”, își amintește Petru Lucinschi.

Ulterior, liderii republicilor sovietice de atunci s-au întâlnit în mod repetat la diverse evenimente și au lucrat împreună la Moscova, când Heydar Aliyev a devenit prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al URSS și membru al Politburo.

Lucinschi a descris cât de impresionați au fost oficialii de stat de rang înalt de competența liderului azer, care a studiat în detaliu starea transporturilor din întreaga Uniune – feroviar, aerian și rutier – în doar patru luni.

“În perioada sovietică, s-a întâmplat ca în Politburo să existe reprezentanți din diferite regiuni. În mod natural: Moscova, Leningrad, apoi Ucraina, Belarus, Siberia, Ural… Apoi Asia Centrală: Kazahstan, Uzbekistan.

Caucaz – Georgia. Încă de pe vremea lui Stalin exista o tradiție conform căreia candidații pentru Politburo trebuie să fie din Georgia. Din partea Armeniei, Mikoyan a fost prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și membru al Politburo.

Din partea Azerbaidjanului nu a existat niciodată. Practic, până la sosirea lui Heydar Aliyev, Azerbaidjanul a fost în umbră. Odată cu sosirea sa, a început transformarea. Cândva, în timp ce se afla în Azerbaidjan, Leonid Ilici Brejnev a rostit fraza: “Azerbaidjanul pășește în larg”. Eu spun că această frază poate fi aplicată chiar și acum.

Heydar Aliyev a devenit candidat pentru Politburo, deja alături de Georgia. Azerbaidjanul, având resurse, a început să se dezvolte în toate direcțiile. În ceea ce privește economia, industria petrolieră și toate celelalte.

Au urmat indicatori economici foarte puternici. Bineînțeles, se datora lui. Pentru prima dată, toată lumea a început să vorbească despre Azerbaidjan. Și așa a devenit primul vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, membru al Politburo”, explică fostul președinte moldovean.

Dânsul a amintit, de asemenea, cum au fost comparate cele două republici ale Uniunii în ceea ce privește realizările din sectorul agricol.

“Azerbaidjanul ne-a întrecut o dată. A obținut aproape 2 milioane de tone la recolta de struguri, în timp ce noi am avut 1,5 milioane. Iată ce caracterizează ocupația lui Heydar Aliyev cu muncă permanentă.

Dar cel mai important lucru pe care vreau să îl remarc este viziunea strategică. Îmi amintesc câte probleme au existat cu această conductă Ceyhan – Baku, prima conexiune. La începutul anilor 2000, eram la Ankara. Era un summit acolo și noi toți, șefii de state, așteptam în sală în timp ce dânsul, Demirel și reprezentanții companiilor petroliere negociau Contractul secolului.

A fost necesar să creăm o organizație, un consorțiu, iar un consorțiu este o sarcină uriașă. Există o distribuție a obligațiilor, a dobânzilor și așa mai departe. Toate companiile din lume au fost invitate și a fost creat un consorțiu. Cred că, fiecare a adăugat câte 5 milioane de euro la acea vreme, apoi 55 de milioane de euro pe an.  Și apoi – gaz…

Aceasta este o gândire strategică de perspectivă. S-a vorbit tot timpul despre perspectiva petrolului și a gazelor pentru Azerbaidjan. Practic, prin acțiunile sale, acest viitor a fost asigurat. Dacă dânsul nu ar fi prevăzut atunci sau dacă acest consorțiu ar fi fost creat în alte condiții, nu se știe cum ar fi decurs lucrurile”, a declarat Lucinschi, adăugând că este foarte fericit că Moldova este inclusă în coridorul de transport Asia-Europa din Caucaz.

Heydar Aliyev a făcut acest pas la cererea omologului său moldovean, cu care menținea relații de prietenie de mai mulți ani. Petru Lucinschi a subliniat cu admirație: “Un om solid – un om de cuvânt”.

Președinții Moldovei și Azerbaidjanului au devenit fondatorii de facto ai organizației internaționale GUAM în 1997, ca răspuns la necesitatea de a ratifica un acord din timpurile sovietice privind amplasarea de arme cu rază medie de acțiune.

“Shevardnadze, în calitate de fost ministru de externe, spune: Putem cumva să ne adunăm și să adoptăm o abordare unitară a acestei probleme?  Hasanov, ministrul de externe azer, a fost prezent și spune: “Poate ar trebui să o numim – Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova, respectiv GUAM? Sună bine. Și așa am căzut de acord.

Câteva luni mai târziu, la Strasbourg, Heydar Aliyev ne-a invitat la un mic dejun de afaceri și am fost de acord să creăm o astfel de organizație. După aceea, Karimov din Uzbekistan și-a manifestat și dânsul dorința de a se alătura, iar GUAM a devenit GUUAM. Am reușit.

Așadar, la toate reuniunile, părea să fie de la sine că lui Heydar Aliyevich i se oferea primul cuvântul. Chiar și la Moscova – de cele mai multe ori se întâmpla acest lucru – atât în timpul lui Elțîn, cât și în timpul lui Putin. Aksakal! Dar dânsul era astfel atât prin vârsta sa, cât și prin experiența sa”, a împărtășit fostul șef de stat.

Dânsul a vorbit, de asemenea, despre conversațiile confidențiale pe care cei doi președinți le-au avut în marja diferitelor evenimente și a concluzionat amintindu-și de una dintre primele întâlniri cu Heydar Aliyev în timpul unei călătorii în România și de degustarea coniacului “Codru”.

“Și iată! Mulți, mulți ani mai târziu, i-am dat aceeași sticlă de “Codru” lui Ilham Aliyev și i-am povestit despre această situație.

Am avut aproape întotdeauna aceleași poziții. Și acest lucru era valabil și cu privire la parlament cât și pentru alte aspecte. Așa s-au dezvoltat relații calde între țările noastre”.