Conform declarației trilaterale din 10 noiembrie 2020 dintre Rusia, Azerbaidjan și Armenia, după construirea unui drum alternativ care să ocolească orașul azer Lachin și după redistribuirea ulterioară a forțelor rusești de menținere a păcii, Lachin și satele învecinate Zabukh și Sus ar trebui să fie returnate Azerbaidjanului, iar coloniștii armeni ilegali ar trebui să părăsească aceste zone.

Trebuie remarcat faptul că, în timpul ocupației, aceste teritorii au fost relocate în mod deliberat cu armeni, în principal din Siria și Liban, încălcând în mod flagrant dreptul internațional și contrar Convențiilor de la Geneva relevante.

Azerbaidjanul a finalizat construcția unui drum de 32 km în afara orașului Lachin în doar un an. Traseul noului drum alternativ a fost identificat și convenit prin mediere de către partea rusă. Cu toate acestea, armenii nu par să se grăbească să o accepte.

Din discursul președintelui Azerbaidjanului a reieșit că Azerbaidjanul a pus capăt manipulării de către partea armeană a construcției noului drum. “Armenia a declarat că abia acum intenționează să înceapă să lucreze la justificarea tehnică a drumului și că îl va construi până la sfârșitul anului 2023. Aceasta este o mișcare complet neserioasă și inadecvată. Ca răspuns, am spus că vom intra în coridorul Lachin pe 5 august, vom stabili puncte de control și apoi vom vedea ce veți face. Abia după aceea, armenii care trăiesc în Karabah ne-au abordat și ne-au cerut timp până la sfârșitul lunii august”, a declarant președintele Ilham Aliyev.

Astfel, până la sfârșitul lunii august, migranții armeni ilegali trebuie să părăsească orașul Lachin, precum și satele din apropiere, Zabukh și Sus. Acum, armenii care au migrat în districtul Lachin din Siria și Liban induc în eroare comunitatea mondială – ei nu vor să părăsească locul în care pretind că au trăit timp de 30 de ani! Dar există o tăcere cinică cu privire la casele și terenurile în care s-au așezat, la cei care au trăit pe acele pământuri timp de peste 30 de ani și la cruzimea și inumanitatea cu care au fost uciși, expulzați de pe pământurile lor, la modul în care le-au fost jefuite casele și proprietățile. În plus, trebuie remarcat faptul că azerii părăseau literalmente aceste pământuri – patria lor – sub gloanțe. Așa cum a fost menționat mai sus, armenilor li s-a acordat o perioadă pentru ca oamenii să-și mute lucrurile și animalele. Dar, așa cum s-a întâmplat în Kelbajar și Agdam, armenii pleacă, dar ard în mod barbar tot ce-i înconjoară.

Lachin este în flăcări pentru a doua oară. În mai 1992, reporterii străini au fost martorii unor jafuri și incendii în Lachin, după ce orașul a trecut sub controlil formațiunilor armate armene. Aceștia au raportat că jefuitorii care s-au grăbit să ajungă în Lachin din Armenia au luat tot ce era de valoare, inclusiv animale, înainte de a da foc la case. Camioane și mașini pline cu mobilă și bunuri de uz casnic se îndreptau spre Armenia, iar convoaiele mari formau baraje rutiere. Jurnalistul canadian Daniel Brock, care a vizitat orașul câteva luni mai târziu, a raportat “distrugerea absolută” a acestuia, observând că “nu a supraviețuit nicio clădire, casă, școală sau stație de autobuz”.

Totuși, acest lucru nu îi va opri pe azeri. Azerbaidjanul este ferm în intenția sa de a-i readuce pe refugiații care așteaptă această zi din 1992 pe pământurile lor strămoșești. Oamenii din Lachin nu sunt speriați de faptul că armenii ard casele – după atâtea distrugeri, aceasta este doar o continuare a barbariei. Fără îndoială, Azerbaidjanul va reconstrui și va restaura această parte a teritoriului său, la fel cum reconstruiește întregul Karabah.