Fostul deputat Igor Munteanu, diplomat, expert în politici publice, a venit cu unele comentarii referitor la faptul că „prinde viteză la Chișinău o discuție intensă legată de scoaterea Partidului „Șor” în afara legii”, informează TRIBUNA.

Potrivit spuselor sale, motivele invocate sunt multe, grele, incisive, combative, greu de tolerat, cu alte cuvinte, sunt muniție ușoară pentru mobilizare contra corupției endemice și, cu toate acestea, complicat de pus în aplicare. De ce? Pentru că mizele acestei discuții sunt mult mai mari decât par la prima vedere, iar din acest motiv cred că ar trebui să fie considerate toate alternativele acestei măsuri, în conformitate cu legile RM, dar și cu vastă jurisdicție a CEDO în această speță și numeroasele ghiduri și recomandări ale Consiliului Europei, Comisiei de la Veneția și ODIHR.

„Personal, cred că există și alte măsuri legale de a face ordine în cazul unor partide nedemocratice, acestea sunt legate de: sancțiuni, amenzi, măsuri de suspendare provizorie, restricționări temporare a unor drepturi recunoscute prin lege, etc), iar aplicarea unor măsuri ”nucleare” ar fi o cale sigură pentru această entitate de a-și întări pozițiile sale apelând pe o cărare sigură la CEDO. Este mult mai util și rațional, în opinia mea, ă elimini ceea ce alimentează fraudă, hazardul moral, corupția, impunitatea, mită, lipsa de transparență, contabilitatea dublă, alte combinații, decât să creezi precedente negative de dizolvare a partidelor, contrar jurisprudenței CEDO. Scurtăturile, așa cum arată practica, nu ne duc spre țintele dorite ori chiar ne bagă pe coclaurile ambiguității”, a declarat expertul.

Totodată, Munteanu, în comentariul pe Facebook, a publicat „pentru documentare câteva notițe”:

„Din 1998 până astăzi, CEDO a examinat 6 cauze de interzicere a partidelor politice în Turcia, al cărui guvern a considerat că partidele ar încuraja violența și ar afecta integritatea teritorială și seculară a statului, la care CEDO a decis că motivele invocate de guvernul turc, dar și instanțele naționale ale acestui stat nu justifică anularea libertăților individuale ale aplicantului (partidele), protejate de Convenția Europeană pentru drepturile omului (ECHR). În 2003, Curtea Supremă a Spaniei a dizolvat Batasuna (partidul basc) pe acuzația că ar susține terorismul, în 2002, Curtea Constituțională a Germaniei a analizat cererea de a interzice NPD (un partid de extremă dreapta), suspendând procesul pe temeiuri procedurale. ȘI în Israel, instanțele au judecat interzicerea unor partide pe temeiul legăturii lor cu acțiuni extremiste și violențe. În majoritatea covârșitoare a cauzelor, CEDO a luat decizii contrare instanțelor naționale.

Guidelines on Prohibition and Dissolution of Political Parties and Analogous Measures, adopted by the Venice Commission at its 41st plenary session (Venice, 10 – 11 December, 1999)

1. Statele recunosc dreptul fiecăruia de a se asocia liber la partide politice. Acest drept include dreptul de a exprima opinii politice și de a primi și distribui informații fără amestecul unor autorități publice, indiferent de frontiere. Condiția de a înregistra partidele nu poate afecta dreptul menționat mai sus, consistent cu prevederile Convenției Europene pentru Protejarea Drepturilor Omului și alte tratate internaționale, cu excepțiile legate de stările excepționale.

2.Interzicerea ori dizolvarea partidelor politice se justifică doar în cazul partidelor care promovează folosirea violenței ca mijloc politic de a răsturna ordinea constituțională democratică, subminând astfel drepturile și libertățile garantate de Constituție. Faptul că un partid pledează pentru o schimbare pașnică a Constituției nu poate fi un motiv suficient pentru interzicere ori dizolvare.

3. Un partid politic nu poate răspunde pentru comportamentul individual al membrilor săi și nu este autorizat de partid în cadrul activităților sale politice. Interzicerea ori dizolvarea partidelor politice este o decizie de ultimă instanță. Înainte de a apela instanțele judecătorești competente să interzică ori să dizolve un partid, guvernele ori alte autorități ale statului trebuie să evalueze dacă partidul dat reprezintă cu adevărat un pericol pentru ordinea democratică liberă ori pentru drepturile indivizilor și dacă, alte măsuri mai puțin radicale ar putea preveni acest pericol.

4. Măsurile legale îndreptate spre interzicerea ori dizolvarea partidelor politice trebuie să fie o consecință a unei încheieri judiciare de neconstituționalitate, urmând a fi privite ca fiind ”excepționale prin natura lor” și guvernată de principiul proporționalității. Aceste măsuri trebuie să fie întemeiate pe suficiente probe că partidul respectiv și nu doar membrii săi individuali urmăresc obiective politice folosindu-se de ori pregătindu-se să utilizeze mijloace neconstituționale. Interzicerea ori dizolvarea partidelor politice trebuie să fie decisă de Curtea Constituțională ori alte instanțe în cadrul unei proceduri care ar garanta acestuia legalitate, deschidere și corectitudine.”