-Dragi militari, Vă felicit pe Dumneavoastră și întregul efectiv al Forțelor Armate ale Azerbaidjanului și întregul popor azer cu Ziua Victoriei. În primul rând, vă rog să cinstim cu un minut de reculegere martirii noștri căzuțt eroic pentru Patrie.

Allah să odihnească sufletele tuturor martirilor noștri.

Astăzi sărbătorim Ziua Victoriei în Shusha, pe Djâdâr Duzu. Întregul popor azer sărbătorește această sărbătoare glorioasă. Azerbaidjanul și-a restabilit integritatea teritorială și justiția istorică. După ce am alungat inamicul de pe pământurile noastre natale, ne-am îndeplinit misiunea istorică. Azerbaidjanul, după ce a distrus în 44 de zile toate fortificațiile, toate pozițiile de luptă pe care Armenia le crease de 30 de ani, înfrângând armata armeană, a obținut o Victorie istorică. Această sărbătoare glorioasă a fost oferită poporului nostru de către Dumneavoastră și de zeci de mii de militari ai noștri ca DVS.

Al doilea război din Karabakh este o pagină de succes în istoria noastră de glorie.

După ce a mobilizat toate forțele, poporul azer și-a îndeplinit această misiune glorioasă. În timpul ocupației, am spus în repetate rânduri că fiecare cetățean al Azerbaidjanului, cu munca sa, cu faptele sale, ar trebui să aducă mai aproape această zi sfântă. Am spus că poporul azer nu va suporta niciodată ocupația, iar noi, după ce ne-am mobilizat toate forțele și ne-am unit pentru a pune capăt ocupației, am alungat inamicul din ținuturile noastre istorice.

În 2003, când am fost ales pentru prima dată în funcția de președinte, adresându- mă poporului azer, am spus că ne vom lua pământurile istorice de la inamic cu orice preț – pașnic sau militar, și așa s-a întâmplat. Ani de negocieri de pace nu au avut nici un efect. Rezultatul a fost zero. Dimpotrivă, inamicul a devenit și mai insolent. Dacă în primii ani de ocupație și poporul azer și eu personal încă mai aveam niște speranțe legate de negocieri, recent aceste speranțe s-au stins complet. Armenia și patronii săi au vrut să facă ocupația veșnică. Ei credeau că dacă reușeau să ne mențină pământurile sub ocupație timp de aproape 30 de ani, o pot face pentru totdeauna. Dar s-au înșelat. Ar fi trebuit să știe că nu vom accepta niciodată această situație. Ar fi trebuit să știe că vom alunga cu orice preț inamicul de pe pământurile noastre. Trebuia să fim pregătiți pentru aceasta ca popor, ca stat, a fost nevoie să facem la timp toate lucrările pregătitoare și s-a făcut.

După cum știți, farmarea armatei și consolidrea potențialului militar au fost cele mai importante sarcini ale mele ca președinte. Nu întâmplător, în timpul președinției mele, principalele cheltuieli ale bugetului nostru de stat au fost prevăzute în scopuri militare. De-a lungul anilor, am creat un potențial militar-tehnic puternic. Au fost livrate în țară arme moderne, muniții, echipamente, care au fost utilizate în mod adecvat de către armată. Al doilea război din Karabakh este o dovadă clară în acest sens.

Capacitatea de luptă a armatei noastre a crescut semnificativ. S-au desfășurat regulat exerciții și cursuri militare, astfel echipamentul tehnic, spiritul moral și psihologic, precum și capacitatea de luptă a armatei noastre au crescut semnificativ.

A fost nevoie să întărim economia. Am înțeles bine că fără aceasta nu am putea înlătura inamicul de pe pământurile noastre. În primul rând, era necesar să se asigure independența economică, pentru că dacă am fi într-o poziție dependentă, dependentă de alte state mari, atunci nu ne-ar fi permis niciodată să îndeplinim această misiune onorabilă. Prin urmare, încă din primele zile, în calitate de președinte, am făcut toți pașii necesari menționați pentru independența economică și am obținut succese în scurt timp.

Astăzi Azerbaidjanul este în primele rânduri între stsatele lumii în ceea ce privește potențialul economic și stabilitatea economică. Dacă nu ar fi fost atinsă independența economică, atunci nu ar putea fi vorba de vreo independență politică. Ne-am putea regăsi într-o poziție dependentă. La fel cum multe țări se află astăzi într-o poziție dependentă și de aceea nu-și pot demonstra voința.

Independența politică ne-a permis să construim relații egale cu toți partenerii, bazate pe principiile respectului reciproc și al neamestecului în treburile celuilalt. Astfel, a fost asigurată una dintre condițiile de bază pentru eliberarea pământurilor noastre.

Am putut informa comunitatea mondială despre realitățile din Karabakh, atrocitățile armenilor în contextul efectelor ocupației. În perioada inițială după Primul Război din Karabakh, nu am reușit acest lucru. Prin urmare, lumea avea o viziune distorsionată asupra războiului, a conflictului armeano-azerbaidjan din Nagorno-Karabah. Am pus punct aici. Lucrând zi și noapte, am informat comunitatea mondială, desfășurând o activitate de succes în organizațiile internaționale de top, am obținut adoptarea de rezoluții, care ne-au fost benefice și reflectă adevărul. Toată această muncă este temeiul legal al realității de astăzi, pentru că astăzi, după ce am alungat inamicul de pe pământul nostru, nimeni nu ne poate reproșa. În definitivă, am efectuat o operațiune de succes pe pământul nostru, nu am încălcat dreptul internațional, nu am încălcat legile războiului.

Am purtat un război drept și am învins inamicul pe câmpul de luptă.

Un alt factor important a fost legat de educația tinerei generații. Am înțeles perfect că armele, muniția, o economie puternică, succesul pe arena internațională și toți ceilalți factori nu ar conta dacă cetățenii noștri nu și-ar demonstra puterea în lupta pentru pământ, pentru Patria Mamă. Acordând o mare atenție muncii educaționale, am educat tinerii în spiritul patriotismului. Nu am permis să se uite istoria ocupației. Nu am uitat de Karabah, dimpotrivă, de fiecare dată, atât în ​​țară, cât și în străinătate a fost subiectul numărul unu, această problemă a fost ridicată din toate tribunele. Tinerii crescuți în spiritul patriotismului, sacrificându-și viețile, cu prețul sângelui au reușit să elibereze
pământurile noastre sfinte de inamic. Victoria noastră a fost condiționată de unitatea tuturor acestor factori.

Vreau să spun din nou, era evident că inamicul nu vrea să părăsească pământurile noastre de bunăvoie, devine și mai ofensiv, face pași inacceptabili și face declarații pentru a jignit demnitatea poporului azer. Afirmând că „Karabahul este Armenia”, Armenia nu numai că a pus capăt procesului de negocieri, dar și a adus, în același timp, o insultă la adresa noastră. Așa-numita „inaugurare” în sacrul pentru noi loc Shusha, care este coroana Karabakhului, a fost o insultă pentru noi toți. Bârlogul diavolului, unde a avut loc acest eveniment, a fost distrus de eroica armată azeră în timpul războiului. Transferul așa-zisului „parlament” al acestei așa-numite formațiuni la Shusha a fost o altă încercare de a ne umili. Armenia cu aroganță și impertinență ne-a amenințat cu o nouă ocupație. Cât a mai trebuit să îndurăm? Ar fi trebuit cineva să le dea o lecție sau nu? Mii, zeci de mii de reprezentanți ai tineretului azer, soldați și ofițeri în persoana DVS, ridicându-se să apere cu propria viață Patria Mamă, i-ați demonstrat inamicului unde-i este locul. Noi împreună am adus inamicul într-o asemenea stare, din care nu va putea niciodată. a ieși. De acum înainte, el va trăi veșnic cu stigmatul unui popor și a unui stat învins.

În timpul ocupației, în fiecare an, în luna mai, inamicul a sărbătorit capturarea orașului Shusha chiar în sacrul pentru noi locShusha. În luna mai a acestui an, aici, pe Djâdâr Duzu, a avut loc festivalul „Harâbulbul”, s-a auzit mugamul. În august s-au desfășurat Zilele Poeziei lui Vagif, au sunat poeziile lui Vagif și ale celorlalți poeți geniali ai neamului. Pe aceste meleaguri, în acest cer, nu vor mai suna nici cântece într-o limbă străină, nici declarații nepotrivite. De acum înainte, limba azeră va domina în această regiune, așa cum a fost în istorie. În moscheea din Shusha se aude un adhan, se aude mugam pe Djaâdâr Duzu și se aud poezii în fața mausoleului lui Vagif. Așa este realitatea. Noi am creat-o. În ciuda presiunii internaționale, a tuturor amenințărilor, poporul nostru s-a unit într-o forță unică, a stat în spatele armatei și am îndeplinit această misiune istorică și glorioasă. Timp de 44 de zile am mers înainte în fiecare zi, nici pentru o zi nu ne-am retras. Pe când în armata armeană erau 10 mii de dezertori, nici o persoană din armata azeră nu a fugit de pe câmpul de luptă. Acesta este spiritul nostru național, spiritul azerbaigian.

În timpul ocupației, Armenia a inventat mituri despre armata sa, despre presupușii soldați războinici ai „invincibilei armate armene”. Unde este această invincibilă armată armeană? A fost învinsă, noi am distrus-o în doar 44 de zile. Au cerut milă, au căzut în genunchi. Acceptând condițiile noastre, semnând actul de predare în noaptea de 9 spre 10 noiembrie, au ridicat un drapel alb.

Am arătat lumii întregi cine este cine. A demonstrat lumii întregi că suntem un popor grozav. Am arătat măreția poporului nostru în timpul războiului și în anul de după acesta. Armenii ne-au dărâmat toate orașele. Cetăţenii Azerbaidjanului, care vin în aceste locuri, cetăţenii străini sunt uimiţi, îngroziţi: ce fel de vandalism? Ar putea exista o asemenea ură? Ar putea exista o asemenea barbarie? Acest lucru a fost făcut de armeni în timpul ocupației. Au comis barbarie, distrugând și jefuind toate clădirile, ducând chiar și pietre funerare în Armenia. În timpul războiului, i-am respectat legile, nu le-am încălcat, ne-am comportat cu demnitate, așa cum ne comportăm cu demnitate în viață și în politică.

Ziua Victoriei este sărbătoarea noastră. Aceasta este o Zi a adevăratei Victorii, o sărbătoare a curajului, o sărbătoare a dreptății, o sărbătoare a mândriei naționale, a demnității naționale. Ne-am redobândit demnitatea. De acum înainte, vom trăi pentru totdeauna ca o țară învingătoare și o națiune învingătoare. De acum înainte, vom trăi pentru totdeauna în Karabah și Zanghezur. Dacă vreo forță din Armenia ne privește cu suspiciune, arată vreo aspirație revanșistă, ne va vedea pumnul. El este la locul lui.

Dragi prieteni, drag popor azer, aș dori încă o dată să vă felicit cordial pentru o victorie glorioasă. Îi doresc armatei Azrbaidjanului noi victorii și poporului azer nou succese. Slavă armatei azere, glorie poporului azer. Karabah este al nostru, Karabah este Azerbaidjan!