[ X ]
[ X ]
[ X ]
Exclusiv1 August 2020 09:00

Are în bibliotecă peste 300 de lucrări! Ex-deputat: Gustul cărții l-am deprins de mic

Portalul TRIBUNA continuă proiectul „Lecturi pe timp de pandemie”. De această dată, vă propunem să cunoașteți preferințele în materie de carte ale ex-deputatului Iurie Țap.

Iurie Țap a spus că a crescut între cărți. „Mama, fiind bibliotecară de profesie, adesea ne lua cu ea la serviciu. Poate este și o explicație a gustului cărții, pe care l-am deprins de mic copil. A propos, operele alese ale lui Mopassan le-am citit încă în clasa a șaptea. În copilărie i-am citit pe J. Verne, M. Twain, F. Cooper, W. Scott, iar în adolescență am fost impresionat de ,,Consuelo’’ de G. Sand, dar și citit cu mult interes pe V. Hugo, I. Druță, F. Dostoievskii, L. Tolstoi, A. Cehov, T. Dreiser, Ch. Dickens. Cărțile au fost determinante în formarea mea. Nimerind pe solul fertil al celor șapte ani de acasă, lectura permanentă și-a spus cuvântul, influențând formarea și dezvoltarea calităților omenești și capacităților profesionale. În virtutea circumstanțelor, perioada de formare a coincis cu cea a socialismului dezvoltat, dar schimbările produse după anul 1985 au deschis calea pentru literatura disidentă, care m-a marcat profund. De fapt, am devenit altul, or, operele lui A. Soljenițîn, V. Grossman, D. Granin, B. Pasternak, C.Aitmatov, A. Platonov, A. Râbacov, N. Dudințev, dar și ale multor altor autori disidenți au scos la iveală adevărata față a sistemului totalitar, dar și au repus în circuit valorile general-umane, valori pe care m-am străduit să le urmez în viața și activitatea mea zi de zi”, a precizat Țap.

Referindu-se la ce, cât a reușit să citească încă de la instalarea stării de urgență și până acum, fostul deputat a menționat că, îi pare rău, dar în ultima perioadă a citit puțin.

„Am și scuzele de rigoare, or, în ultimul an am fost preocupat de finalizarea tezei de doctorat, care, recent, pe 2 iulie, a fost discutată în ședința Catedrei Științe administrative a Academiei de Administrare Publică, fiind propusă pentru etapele următoare. Oricum, după mai mult de 30 de ani am revenit la romanul lui G. Orwell „1984”, la „Panta rehi”, de V. Grossman și la povestirea lui V. Ovcinnikov „Ветка сакуры”. Primele două sunt din șirul literaturii disidente: V. Grossman descrie esența regimului totalitar din fosta URSS, iar romanul lui G. Orwell este actual contextului social-politic din Republica Moldova în ultimii ani. În principiu, sunt lecții pentru noi, dar, în primul rând pentru elita politică care guvernează după propriile interese, sfidând bunul simț, care, după eroul lui Orwell este „erezia ereziilor”. Cea de-a treia este „despre ce fel de oameni sunt japonezii”, sau despre ceea ce nu avem noi… Este despre valorile națiunii, caracterul și demnitatea acesteia. Se merită citită, de altfel, ca și primele două”, a punctat el.

Fiind întrebat ce citește/din ce domeniu de obicei, dar și ce nu îi place să citească, fostul parlamentar a afirmat că, mai puțin literatura fantastică.

Preferă cărți și cumpărate și împrumutate. „Biblioteca de la Florești numără peste 300 de cărți și circa 200 de reviste (revistele procurate în perioada anilor 1987-1991)”, a adăugat el.

Referindu-se la cartea care l-a impresionat cel mai mult dintre toate cele pe care le-a citit de-a lungul anilor, ex-deputatul a afirmat că, parțial a răspuns deja la această întrebare. „În rest, cărțile captivau prin eroii acestora, posibilitatea de a vedea lumea prin descrierile lui J. Verne, F. Cooper, D. Defo, altor autori renumiți în arta scrisului,  dar cât de mult valora căpitanul Nemo și Nautilus-ul acestuia, iar sentimentele frumoase ale Consuelei vorbesc de la sine…”, a spus fostul parlamentar.

Cât despre cartea preferată, Iurie Țap a spus: „Cartea mea de căpătâi este „Scrisori persane. Caiete” de Montesquieu. Dincolo de personalitatea autorului, de ideile pe care le-a promovat și care astăzi constituie fundamentul statului de drept, cartea este originală prin modul de reflectare a gândurilor autorului, este o privire critică asupra moravurilor societății, o încercare de a căuta și promova adevărul, este un adevărat tratat filosofic, dar și o veritabilă cercetare științifică. În același rând se înscrie și cartea semnată de  D. S. Lihaciov, „Pisma o dobrom i precrasnom” («Письма о добром и прекрасном» Д. С. Лихачев).  Autorul, o personalitate de o rară cumsecădenie, supranumit în Rusia „obrazul poporului”,  meditează despre valorile care trebuie să le încununeze fiecare om. Ambele cărți mă ghidează timp de peste  30 de ani”.

În context, dacă ar fi să scrie o carte, Iurie Țap a spus că, poate ar fi cazul unor memorii, or, activitatea sa, în mare parte, coincide cu istoria formării și dezvoltării statului nostru.

„Fiind participant activ al vieții social-politice din republică, am avut posibilitatea să văd din interior activitatea actorilor politici, să mă confrunt cu deciziile luate adesea subiectiv, să văd acea manipulare crasă care influența majoritatea și era acceptată tacit de aceasta, manipulare, care de altfel, predomină și astăzi, fapt ce a influențat și influențează negativ parcursul societății noastre, expunând, în acest sens, un punct de vedere distinct de poziția oficială, dar și venind cu argumentele de rigoare. Mai vedem…”, a dezvăluit el.

Cartea pe care o are acum pe noptieră e „Carte de înțelepciune” de Constantin Noica.

Întrebat dacă alege carte electronică sau clasică, Iurie Țap a spus: „Totuși, clasică. Mirosul cărții contează…”.

În final, fiind rugat să recomande 3 cărți de citit acum, pe timp de pandemie… și nu doar, el a spus: „Clopotnița” (Ion Druță), „Consuelo” (G.Sand), „1984” (G.Orwell).

Andriana Cheptine 

Comentarii

Top știri

Sondaj

  • Ce partid ar fi avantajat de eventuale alegeri parlamentare anticipate?

    View Results

    Loading ... Loading ...