Fostul consilier al Premierului, Vitalie Dragancea spune că în timpul sovietic avea mai puține libertăți și drepturi decât acum, informează TRIBUNA.

„Totuși se pare că eram fericiți pentru că nici nu știam că ceva ne lipsește. La noi în sat era bine știut cine muncește și cine-i trântor. Se știa cine a cules cei mai mulți struguri oricine a prășit cele mai multe sote de porumb. Știam cine era cel mai bun dintre tractoriști, cel mai bun “zvenovoi” și cele mai bune mulgatoare. Toți oamenii ceea erau pe panoul de onoare și primeau tot felul de prime și cadouri. Într-un an sora mea a fost unul din campionii la cules struguri și sovhozul a premiat-o cu o bicicletă. ZIF se numea. Era o bicicletă neobișnuită,frumoasă, cu frâne manuale pentru ambele roți. În sat cele mai bune biciclete erau Minsk or Aist. ZIF aveam doar eu, datorită muncii surorii mele. Dar nu a fost lungă fericirea. Am mers într-o zi la magazin după pâine cu ZIF-ul. Am lăsat bicicleta la intrarea în magazin și când am ieșit din magazin bicicleta nu mai era. Am bocit până acasă de jele că am rămas fără bicicletă și de frică că taică-meu va face bicicletă din mine. El putea. Atunci era simplu să vezi oamenii care muncesc și să nu-i confunzi cu trântorii și paraziții. Azi lucrurile stau altfel – azi trântorii sunt luptători. Adevărul că în lupte cu limba. Cei mai zgomotoși trântori sunt politicienii și locul lor preferat e Parlamentul. Au birouri, salarii, prime, mașini de serviciu și alte stimulente. Cei care cândva munceau bine la sovhoz nici nu visau așa ceva. Parlamentul parcă-i uns cu miere. Asta-i unica asemănare între noi, moldovenii, și albinele – și la ele și la noi trântorii sunt elita”, a scris Dragancea,  pe o rețea de socializare.

Potrivit lui, libertățile și drepturile ne-au prins nepregătiți.

„În copilărie aveam acasă un câine, mai exact un cânălău – animal mare și puternic. Evident era legat. Taică-meu îi mai dădea libertate din când în când. Cum se vedea dezlegat câinele parcă se îmbăta – lătra aiurea, se arunca în gardul din plasă, se arunca peste noi. Tăticu îi dădea vreo două peste bot și câinele învăța să savureze libertatea într-o manieră mai puțin deranjanta pentru cei din jur. Fără să facă gălăgie aiurea și să se arunce peste alții. Noi, moldovenii, tot ne-am îmbătat când am primit drepturi și libertăți. Unii de atunci merg prin viață beți. Păcatul mare e că o parte dintre cei îmbătați de libertăți au ajuns în parlament. Ei au înțeles că a fi deputat înseamnă a avea drepturi și libertăți nelimitate. Fără responsabilități și fără bun-simț”, a mai spus el.

Vitalie Dragancea a mai spus că, toți politicienii de azi îl slăvesc pe Ștefan cel Mare.

„Dar dacă Ștefan cel Mare vorbea cât politicienii de azi avea să rămână în istorie ca Ștefan Limbă Lungă or Ștefan Gură Spartă. Dar Ștefan a ales să construiască țara și a muncit. Cum oare ar arăta monumentul politicianului de azi? Ștefan în centrul Chișinăului ține o sabie. “Eroii timpului nostru” ar trebui reprezentați cu o limbă mai lungă decât sabia lui Ștefan. Să se vadă că limba e mai mare decât capul – or capul e numai limbă. Și mai expresiv ar fi monumentul cu doi politicieni, care se duelează. Cu limbile împletite, ochii holbați și mâinile surprinse în gesticulație frenetică. Țara e atât de măreață pe cât de mari sunt eroii ei. Azi eroii noștri sunt mărunței, mincinoși și lași. Drepturile sunt pentru cei care știu să le gestioneze. Am impus examene pentru a obține dreptul de a conduce mașina. Oamenii care conduc TIR-uri cu mărfuri periculoase susțin examene suplimentare. Șoferul ambulanței or macaragiul sunt persoane mai verificate decât deputații. Putem fi mult mai siguri de echilibrul, responsabilitatea și discernământul lor. Probabil ne apropiem de timpul când vom revedea modul în care oferim dreptul de a conduce poporul”, a conchis Dragancea.

Andriana Cheptine