[ X ]
[ X ]
Știri6 Iulie 2020 11:45

Adresarea lui Valeriu Pasat către conducerea țării!

Membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, Valeriu Pasat, a lansat o adresare către Președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, Prim-ministrul Republicii Moldova, Ion Chicu și Ministrului Educației, Culturii și Cercetării, Igor Șarov.

Mai jos vedeți adresarea integrală.

„Subsemnatul Valeriu Pasat, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, având drept preocupare de bază, de-a lungul unei cariere de cercetare științifică de mai multe decenii, problemele de istorie contemporană a Republicii Moldova și cunoscând realitatea istorică din documentele originale de arhivă din mai multe țări, vin cu o recomandare întemeiată pe interpretarea științifică a evenimentelor și personalităților istorice, fundamentându-mi opinia pe materiale arhivistice, inclusiv mai puțin accesibile majorității cercetătorilor. Este vorba, în primul rând, despre modalitatea de definire a istoriei ca știință, despre modalitățile de interpretare a evenimentelor istorice și importanța perpetuării memoriei istorice în rândul populației.

A devenit deja o tradiție ca, atunci când vorbim de istorie, să avem în vedere, în primul rând, istoria interpretată din punct de vedere științific, adică în mod nepărtinitor și obiectiv, întrucât numai criteriul obiectivității poate conduce la elaborarea unei istorii adevărate. Tocmai din aceste considerente, țin să subliniez că acest criteriu al obiectivismului sau al scientismului este obligatoriu nu numai pentru istorie, ci și pentru știință în general, întrucât orice descoperire, interpretare științifică, urmează să fie apreciată în funcție de repercusiunile pe care le poate avea asupra evoluției viitoare, precum și din punctul de vedere al utilității ei sociale. Astfel, acest criteriu al obiectivității și cel al importanței umane sunt proprii științei în general și, în special, pentru modalitatea de interpretare a rolului personalităților în istorie.

Ca urmare, în cele ce urmează, voi încerca să ofer o interpretetare și să instalez, în mod obiectiv și valoric, personalitatea academicianului Artiom Lazarev (1914 – 1999) în istoria zbuciumată a Basarabiei / RSS Moldovenești din perioada postbelică, inclusiv a Republicii Moldova după 1991.

În primul rând, doresc să menționez că, în pofida unui anumit curent de opinie care promovează în mod exclusiv, dar totuși unilateral, imaginea acad. Artiom Lazarev de „ideolog fidel al regimului sovietic” și de „falsificator de frunte al istoriei noastre naționale”, opinia respectivă nu ia în calcul – în mod deliberat sau involuntar – numeroasele aspecte pozitive ale activității sale, care covârșesc inevitabilele sale erori. La această convingere subsemnatul a ajuns nu numai în urma studierii documentelor de arhivă, ci și ca urmare a numeroaselor discuții purtate cu acad. Artiom Lazarev de-a lungul anilor, ajungând să-i cunosc și să-i prețuiesc calitățile sale umane. Enumerăm în continuare doar câteva crâmpeie din vasta și prodigioasa-i activitate de-a lungul mai multor decenii.

Născut în localitatea Camenca din jud. Olgopolsk al guberniei Podolsk (din 1924 teritoriul RASS Moldovenești, astăzi Transnistria), viitorul istoric și om politic, organizator al învățământului și culturii din RSSM, membru titular al Academiei de Științe a RSSM, Artiom Lazarev a absolvit în 1938 cu mențiune Institutul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Tiraspol. Din noiembrie 1939 a devenit membru al Partidului Comunist din URSS, iar  în 1940 a devenit inspector la Comisariatul Norodnic pentru învățământ din RSSM. A participat la războiul mondial în rândurile Armatei Roșii, în grad de locotentent, căpitan și apoi maior, fiind selectat în 1943, împreună cu alți 150 de ofițeri cunoscători ai limbii române, ca instructor politic al prizonierilor români de război, ce au făcut parte din Divizia română de voluntari „Tudor Vladimirescu”.

După război, a ocupat diferite funcții de mare importanță și responsabilitate, inclusiv aceea de ministru al învățământului public în Guvernul RSSM (1947-1951). A fost membru al Biroului CC al PCM (1951-1954), deputat al Sovietului Suprem al RSSM (în legislaturile 1-5, 8 și 9). A exercitat funcția de rector al Universității de Stat „V.I. Lenin” din Chișinău (1968-1974), fiind, totodată, șef al Catedrei de Istoria Moldovei. În 1970 este ales membru corespondent al Academiei de Științe a RSSM. În 1970 devine profesor universitar, doctor habilitat, iar din 1976 – membru titular al Academiei de Științe a RSSM. Între 1974-1977 a fost coordonator al Secției de științe umanistice, iar între 1976-1977, vicepreședinte al Academiei de Științe a RSSM.

Aceste câteva date biografice demonstrează cu prisosință faptul, că acad. Artiom Lazarev s-a aflat, pe parcursul întregii sale vieți în centrul vieții publice din RSSM și din Republica Moldova, servind cu devoțiune interesul public și național. Respectiv, controversele ce se rotesc în jurul persoanei sale, inclusiv în zilele noastre, vorbesc despre faptul că a fost un om neordinar.

Drept dovadă a justeței celor expuse servește și faptul, că meritele acad. Artiom Lazarev au fost menționate, de-a lungul timpului, de întreaga societate, inclusiv la nivel statal: i-a fost conferit titlul de Lucrător emerit al culturii din RSSM (1967), precum și Premiul de Stat al RSSM (1972), iar la 28 octombrie 1994, printr-un Decret al Președintelui Republicii Moldova, M. Snegur, acad. Artiom Lazarev a fost decorat cu „Ordinul Republicii”, pentru activitate rodnică și îndelungată în domeniul științei, merite deosebite în dezvoltarea culturii naționale, aport personal în pregătirea cadrelor de înaltă calificare și participare activă în viața social-politică.

În toate înaltele funcții pe care le-a deținut și le-a exercitat, Artiom Lazarev s-a manifestat prin promovarea unor proiecte de importanță națională, cum ar fi, bunăoară: a contribuit la fondarea Operei Naționale în Chișinău (1957) și a Teatrului Luceafărul (1960), la inaugurarea Aleei Clasicilor (1957). În calitate de rector al Universității de Stat „V.I. Lenin” din Chișinău, A. Lazarev a deschis noi facultăți și catedre: trei catedre de istorie, în 1969, iar, în baza Facultății de Fizică și Matematică a creat Facultatea de Matematică și Cibernetică (1972). A contribuit, de asemenea, la pregătirea cadrelor naționale de actori, muzicieni, cineaști, pictori-scenografi în prestigioase instituții din Moscova, Leningrad, Kiev, Lvov ș.a.; a promovat editarea clasicilor literaturii noastre, inclusiv a operelor lui M. Eminescu, I. Creangă, V. Alecsandri, C. Negruzzi ș.a.; a contribuit la înființarea studioului „Moldova film” (1957), a teatrului pentru tineret „Luceafărul” (1960), a teatrului „Vasile Alecsandri” din Bălți (1957) și multe alte proiecte de anvergură.

În mandatul său de rector au fost construite noi cămine studențești, sporindu-le, astfel, confortul. A tradus în viață o fermă „politică” de promovare a specialiștilor locali, susținând în funcții de conducere persoane capabile, de origine autohtonă. Deși s-a manifestat în limitele impuse de regimul din acea perioadă, continuitatea și rezultatul deciziilor și faptelor sale dăinuie până în zilele noastre.

Artiom Lazarev este cel care a readus la Chișinău statuia lui Ștefan cel Mare, deportată de sovietici la Craiova, unde urma să fie topită. A avut demnitatea și curajul să ceară Moscovei, în două rânduri, retrocedarea Bucovinei, Ținutului Herța și sudului Basarabiei. A plătit, fără ezitare, cu toate funcțiile atitudinea sa patriotică: din cauza că, în 1963, a susținut cu tărie filmul „Omul merge după soare” al cineaștilor Valeriu Gagiu și Mihail Calic, film vehement criticat de autorități, A. Lazarev a fost destituit din funcția de ministru.

La Academia de Științe a RSSM, A. Lazarev și-a dat demisia din postul de vicepreședinte al înaltului for științific, precum și din toate celelalte funcții, protestând împotriva promovării în funcții a unor persoane care nu cunoșteau limba și cultura populației majoritare. S-a produs acest lucru în 1977, când, la insistențele și presiunile exercitate de prim-secretarul CC al PCM, I. Bodiul, Alexandru Jucenco devine președinte al Academiei de Științe a Moldovei, după ce în 1976 fusese promovat academician cu aceeași insistență. În Arhiva Politică de la Moscova am găsit o Scrisoare a acad. Artiom Lazarev din acel an, în care marele patriot a protestat cu vehemență împotriva promovării lui Alexandru Jucenco în funcția de președinte al Academiei de Științe, motivându-și atitudinea prin faptul că acesta „nu ne cunoaște limba și nu ne respectă cultura”. Așa cum, totuși, Al. Jucenco a fost promovat în acea funcție, Artiom Lazarev și-a dat demisia din toate funcțiile deținute la Academie, demonstrând verticalitate și demnitate, – calități rar întâlnite în acei ani. A protestat inclusiv împotriva politizării Academiei de Științe și ingerințelor nejustificate ale PCM în modalitatea de organizare a științei și de selectare a cadrelor de conducere.

Nu în ultimul rând, după 1991, deși înaintat în vârstă, Artiom Lazarev a continuat să se manifeste ca o persoană activă, mereu prezentă în viața politică, socială și științifică din Republica Moldova, susținând din tot sufletul procesul de renaștere națională. Astfel, în 1989-1990, acad. Artiom Lazarev a publicat mai multe articiole științifice și publicistice de mare rezonanță, în care a scos în evidență o serie de „pete albe”. În același context, în 1993 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Blocului electoral al Partidului Socialist din Moldova și al Mișcării pentru egalitate în drepturi „Unitate-Edinstvo”. A demisionat însă din Parlament la data de 28 februarie 1996, protestând în așa mod împotriva deciziei de acordare a statutului special autonomiei găgăuze, apreciind că, astfel, se deschide cutia Pandorei care pune în pericol integritatea teritorială a Republicii Moldova.

Doresc să subliniez în mod special faptul că, având acces la mai multe arhive cu fonduri greu accesibile sau încă secretizate din Republica Moldova, Ucraina sau Federația Rusă, am constatat cu deosebită satisfacție, că acad. Artiom Lazarev a fost un adevărat patriot al țării și neamului său – nu a scris niciodată denunțuri în adresa colegilor sau intelectualilor cu care a conlucrat, fiind caracterizat de organele de securitate ca un demnitar de stat, ale cărui opinii și atitudini erau în multe privințe diferite și chiar contrarii politicii oficiale a PCUS și PCM.

Așadar, din toate cele expuse reiese cu toată certitudinea, că acad. Artiom Lazarev a fost o figură proeminentă și neordinară, cu un rol și contribuții extrem de importante în viața social-politică, științifică și culturală din RSSM și din Republica Moldova după 1991.

În acest context, este regretabil că, atât la împlinirea, în 2014, a 100 de ani de la nașterea acestui mare patriot, și nici la împlinirea, în 2019, a 20 de ani de la trecerea sa în neființă, conducerea Academiei de Științe a Moldovei nu a considerat necesar să organizeze, cel puțin, o conferință științifică de comemorare a acad. Artiom Lazarev, sau să evoce, pe portalul Academiei de Științe a Moldovei, personalitatea și contribuțiile sale în domeniul organizării științei, în domeniul culturii, în general. Omisiunea respectivă comisă de conducerea Academiei de Științe este cu atât mai regretabilă cu cât, din investigațiile noastre efectuate în diferite arhive, rezultă cu toată certitudinea  implicarea și contribuția esențială a lui Artiom Lazarev, – în acei ani membru al CC al PC din Moldova (1949-1964), – la adoptarea și realizarea în practică a Hotărârii comune a CC al PC al Moldovei și a Consiliului de Miniștri al RSSM, „Cu privire la crearea Academiei de Științe a RSS Moldovenești”.

Dincolo de faptul neglijării, de către conducerea Academiei de Științe, a menirii sale de factor activ al păstrării și consolidării memoriei istorice, o atare atitudine, în opinia noastră, este nu numai incorectă, ci și  contraproductivă, în contradicție cu principiile științei dar și, în egală măsură, cu cele etico-morale.

Reieșind din cele expuse mai sus, solicităm factorilor de decizie din Republica Moldova – Președinției, Guvernului și Ministerului Educației, Culturii și Cercetării – să procedeze la elaborarea și transpunerea în practică a unui program de stat, având drept obiectiv păstrarea și consolidarea memoriei istorice colective, ca factor activ în evoluția societății noastre. Un important rol în această privință ar reveni inclusiv Academiei de Științe a Moldovei.

În această ordine de idei, așa cum meritele acad. Artiom Lazarev sunt de o importanță națională, un prim pas pe calea realizării programului de stat de păstrare și consolidare a memoriei istorice a populației, l-ar constitui susținerea inițiativei subsemnatului de amplasare a unor plăci comemorative atât pe edificiul blocului în care a locuit acad. Artiom Lazarev în ultimii ani de viață (bul. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 159), precum și la intrarea în Aleea Clasicilor, astfel încât, pe de o parte, să se obțină o plasare a locului și rolului său neordinar în domeniul organizării științei, în domeniul culturii, în general, iar, pe de altă parte, în memoria colectivă să se perpetueze conștiința faptului, că proiectul Aleei Clasicilor constituie rodul inițiativei și eforturilor ministrului Culturii din acea vreme, a celui care a fost și va rămâne veșnic în amintirea posterității, Artiom Lazarev”.

Cristina Pendea 

Sondaj

  • Ce așteptați cel mai mult în 2021?

    View Results

    Loading ... Loading ...