O nouă criză politică prinde contur în Moldova după dispariţia majorităţii parlamentare. Iar în condiţiile în care partidele parlamentare se pare că nu au suficient potenţial pentru a comunica în vederea identificării soluţiilor pentru depăşirea crizei, e cazul să ne întrebăm: Cine ar putea să-şi asume dificila misiune de mediator în acest proces? TRIBUNA a elaborat un clasament convenţional al potenţialilor mediatori, pe care-l propunem atenţiei Dvs. cu menţiunea că acesta reprezintă strict opinia redacţiei noastre.

1). Dereck J. Hogan, Ambasadorul SUA la Chişinău

Dereck J. Hogan are o bună comunicare atât cu reprezentanţii guvernării, cât şi cu cei ai opoziţiei. Cunoaşte bine situaţia din Moldova, are experienţă şi autoritatea necesară pentru a se face auzit de liderii politici de la Chişinău. Iar principalul e că are şi un argument/motivaţie puternic(ă) – SUA dintotdeauna au pledat pentru stabilitate în Moldova şi pentru dezvoltarea ţării în condiţii democratice. Implicarea Ambasadorului SUA (desigur, în limitele mandatului pe care-l are) ar putea avea un efect benefic asupra evoluţiei din continuare a situaţiei din RM.

2). Peter Michalko, şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova

Şi Peter Michalko ar putea fi un bun mediator, în limita mandatului pe care-l are. Cu atât mai mult că e logic să presupunem că UE are un interes anume ca situaţia în RM să fie stabilă. Or, Moldova e unul din vecinii UE, iar Bruxelles-ul tot timpul a accentuat că-şi doreşte linişte la hotarele sale. Peter Michalko, de asemenea, are un dialog permanent cu politicienii de la Chişinău, ceea ce eventual l-ar putea avantaja dacă ar decide să se implice şi să-şi asume rolul de mediator.

3). Dmitri Kozak, adjunctul şefului administraţiei Preşedintelui Rusiei

Este un bun cunoscător al situaţiei din Moldova şi a intervenit nu o dată când la Chişinău au apărat condiţii de impas politic. A jucat un anumit rol inclusiv şi în procesele din iunie 2019, care s-au soldat cu căderea regimului lui Vlad Plahotniuc şi constituirea coaliţiei de guvernare PSRM-ACUM. De ceva timp, prezenţa lui Dmitri Kozak în politica moldovenească nu se simte, dar, ştiind faptul că el apare în momente de maximă importanţă, nu este exclus că şi de această dată şi-ar putea face apariţia la Chişinău sau ar putea găsi altă cale de a contribui la identificarea unei soluţii pentru criza politică din RM.

4). Marija Pejčinović Burić, Secretarul general al Consiliului Europei

Chiar dacă pare greu de crezut, şi Consiliul Europei ar putea deveni un mediator pentru a asigura depăşirea noii crize politice ce se prefigurează în Moldova. Cu atât mai mult că există deja un precedent în acest sens – în anul 2002, Moldova a putut depăşi criza politică de proporţii cu care se confrunta de luni de zile doar după implicarea Consiliului Europei. Marija Pejčinović Burić ar putea fie să mandateze în acest sens Oficiul CE de la Chişinău, fie să desemneze un reprezentant special al Secretarului general (apropo, această practică a fost aplicată anterior în raport cu RM).

5). Ex-Preşedinţii RM, Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi Nicolae Timofti

Şi ex-Preşedinţii RM, Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi Nicolae Timofti şi-ar putea asuma rolul de mediatori în vederea depăşirii noului impas politic. Toţi trei au suficientă experienţă şi autoritate şi, în plus, nu mai fac politică, de aceea nu ar putea fi bănuiţi de lipsă de imparţialitate sau de alte interese. Pe ex-Preşedintele Vladimir Voronin nu l-am inclus în această listă, deoarece continuă să fie implicat în politică.