În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, cunoscutul analist politic, Anatol Țăranu, a vorbit despre principala semnificație politică a anului 2019, dacă crede că pericolul unei guvernări oligarhice continuă să persiste, care este ieșirea din această situație critică, dacă crede că Vlad Filat are șanse să se reîntoarcă în politică, dar și alte aspecte importante.

T.: Dle. Țăranu, care este principala semnificație politică a anului 2019?

A.Ț.: Anul 2019 promite să devină unul de referință în istoria politică a RM. Deocamdată nu este clar doar cu ce semn va intra în istorie. Fie că în acest an s-a început procesul dezoligarhizării sistemului politic moldovenesc, fie că am asistat la consolidarea oligarhiei moldovenești prin conectarea ei plenară la sursele de inspirație și susținere politică și economică rusești. Este nevoie de ceva retrospectivă, pentru a formula verdictul istoric definitiv pentru acest an.

T.: Care evenimente politice ale anului le-ați evidenția cu semnul importanței majore?

A.Ț: Principalul eveniment politic al anului au fost alegerile parlamentare, cu cel mai slab rezultat electoral înregistrat de opoziția democratică de la independență încoace. Pe polul opus, rezultatul electoral a demonstrat consolidarea poziției președintelui pro-rus Dodon și a socialiștilor care îl asistă în Parlament. În consecință, procesul ulterior de constituire a majorității parlamentare și a guvernului Sandu a arătat pregnant caracterul limitat a suveranității statului Republica Moldova, inadmisibil de profund dependentă de interesele factorilor externi. În mod hotărâtor prăbușirea spectaculoasă și abruptă a tiparului guvernării oligarhice Plahotniuc și dispariția de pe scena politică moldovenească a „oligarhului rău”, a fost opera jucătorilor externi, chiar dacă pe interior o gloată numeroasă de politicieni, cu pasiunea intrușilor, își atribuie sie acest merit. În consecință, închegarea surprinzătoare a guvernării „nefirești” dintre socialiști și acum-iști, și în continuare – prăbușirea oarecum previzibilă a guvernului Sandu, cu preluarea plenară a puterii politice de către socialiștii pro ruși al lui Dodon, a închis lista celor mai remarcabile evenimente ale anului politic.  Desigur, anul 2019 a fost marcat și de multe alte evenimente politice importante, însă toate ele pălesc pe fundalul celor evidențiate mai sus.

T.: Credeți că alierea Blocului ACUM cu socialiștii a fost o eroare politică din partea pro-europenilor?   

A.Ț.: Cred că, a fost o gravă eroare de calcul a Blocului ACUM privind perspectivele acestei alieri. După abandonarea-surpriză a scenei politice de către Plahotniuc în conformitate cu raționamentul – fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă – o guvernare tehnică acumisto-socialistă devenise unica posibilă. Problema pentru ACUM consta în analiza corectă și aprecierea realistă a obiectivelor posibile de atins de către această combinație guvernamentală de circumstanță. Apropo, analiza corectă a situației de atunci nu necesita eforturi supraponderale și era la discreția analiștilor cu viziuni pro-europene. Era doar atât de evidentă starea de demoralizare prin care trecea Partidul Democrat după pierderea rușinoasă a puterii și dezertarea propriului lider. Nici socialiștii nu erau bine cu imaginea șifonată în rezultatul dezvăluirilor senzaționale despre faptele de corupție ale lui Dodon privind finanțările din exterior și acțiuni pasibile de a fi calificate ca trădare de patrie. Pe când acum-știi se postau în rolul principalului învingător al lui Plahotniuc și erau principalii beneficiari politici ai victoriei asupra oligarhului rău. Într-un timp record de scurt, majoritatea parlamentară trebuia să schimbe componența Comisiei Electorale Centrale, a Curții Constituționale și să ajusteze Codul electoral rigorilor democratice, cu scopul de a deschide culoarul alegerilor parlamentare anticipate care, la rândul lor, ar fi fost organizate și petrecute de către Guvernul acum-ist al Maiei Sandu. În caz dacă socialiștii și democrații s-ar fi împotrivit acestui scenariu categoric nefavorabil lor, partidele Blocului ACUM intrau în stihia sa firească – protestele stradale – care, cu siguranță, îi măturau din Parlament pe adversari alegerilor anticipate ca pe slugile oligarhilor. În aceste condiții alegerile anticipate și victoria categorică în ele ale Blocului ACUM deveneau mai mult decât probabile.

T.: Credeți că pericolul unei guvernări oligarhice continuă să persiste?

A.Ț.: Guvernarea oligarhică în Republica Moldova nu prezintă doar un pericol, ea este o realitate. La ora actuală asistăm la restructurarea sistemului oligarhic din unul neagreat de Moscova, în unul total dependent și masiv susținut de fosta metropolă. Până nu demult oligarhia i-a devalizat pe cetățenii Republicii Moldova mai mult material – furtul miliardului reprezentând vârful acestui proces. De aici încolo hoției bunurilor materiale se va adăuga devalizarea politică, dar și compromiterea realizărilor de bază a mișcării de renaștere națională. Și aceasta este plata pentru miopia politică a liderilor curentului europenist, care din egoisme de grup au fot incapabili să unească într-o singură forță mobilizatoare toată partida pro europeană din Republica Moldova.

T.: Care este ieșirea din această situație critică?

A.Ț.: Soluția ne este oferită de practicile politice ale democrațiilor avansate. Liderii politici care au înregistrat insuccese majore, printre acestea eșecurile electorale sunt cele mai notabile, demisionează din posturile sale aproape automat, oferind locul liderilor noi cu idei novatoare. În politică nu este nimic mai greu de înfăptuit, decât refacerea imaginei unui lider compromis de eșecuri repetate. Iar în condițiile actuale liderii noi a partidei pro europene în Republica Moldova pot fi dor acei, care au soliții pentru mobilizarea exemplară a electoratului europenist în perspectiva câștigării viitoarelor alegeri prezidențiale și parlamentare. Alegătorilor cu viziuni europeniste din Republica Moldova demult li s-a făcut dor de succese politice majore, cum au fost detronarea prin alegeri a comuniștilor lui Voronin de la putere, s-au obținerea regimului liberalizat de vize și Acordul de asociere la UE.

Eu cred că chezășia succesului partidei europene în mod hotărâtor depinde de viteza și consistența procesului de coagulare și organizare a flancului unionist în politica moldovenească. Nu văd cum un candidat unionist poate la această etapă să câștige prezidențialele, dar partida unionistă mobilizată în plan electoral cu siguranță va garanta victoria  candidatului europenist din afara partidelor politice, candidat care încă rămâne să fie identificat. Este nevoie de o mișcare largă de coagulare și coordonare a partidei europene, componența căreia ar include majoritatea partidelor politice relevante de pe acest segment, dar și reprezentanții societății civile, participarea activă a cărora la această mișcarea ar garanta efectul mobilizării totale al segmentului electoral europenist.

T.: La toate aceste succese în trecut a avut referință nemijlocită fostul lider politic Vlad Filat. Este știut faptul că la timpul respectiv ați fost un fel de consultant politic informal pentru Vlad Filat. Cum apreciați astăzi dezbaterea publică privind eliberarea lui condiționată din detenție?

A.Ț.: În primul rând, doresc să precizez, că relația mea cu liderul PLDM Vlad Filat a ținut mai mult de postura de consilier de imagine, decât de consilier politic în sensul larg al acestei noțiuni. Printre altele, este bine să menționez, că până la arestarea sa ilegală în octombrie 2015, politicianul Vlad Filat se menținea constant pe primele poziții în diverse topuri de imagine politică. Cu referire la eliberarea lui recentă din detenție, pot să spun că evenimentul acesta s-a produs cu întârziere de câteva luni și cu totul pe altă bază juridică, decât cea pe care era firesc s-o așteptăm după căderea lui Plahotniuc. De aici și dezbaterea publică distorsionată pe marginea acestui caz de rezonanță.

T.: Este o abordare a cazului cam neașteptată în redacția d-stră. Puteți să detaliați poziția expusă?

A.Ț.: Desigur, dar pentru aceasta vom fi nevoiți să ne reîntoarcem în sala Parlamentului, mai precis în ședința din 15 octombrie 2015 a Legislativului moldovenesc. În acea zi s-a produs unul dintre cele mai dezgustătoare evenimente din politica moldovenească, când partenerii de coaliție guvernamentală ai PLDM-ului – PD și PL au dat dovada unei fățărnicii și trădări mai rar întâlnite, făcând front comun cu comuniștii lui Voronin și socialiștii lui Dodon pentru a pune în aplicare denunțul fals al lui Șor despre o mită de 250 mln. de dolari însușită, chipurile, de Filat. Mai pe urmă, a urmat ridicarea, cu încălcarea flagrantă a prevederilor Regulamentului Parlamentului, a imunității lui Filat, arestarea lui fulger și supunerea ulterioară unui proces judiciar trucat și pe acest motiv procesul de judecată a fost strict secretizat. Justiția lui Plahotniuc a îndeplinit comanda politică prefăcându-l pe Filat în țap ispășitor al furtului miliardului. În spatele sentinței trucate a lui Filat s-au ascuns adevărații comanditari și beneficiari ai furtului miliardului, iar publicului larg cu abilitate i-a fost oferită o gogoașă propagandistică – Filat a furat miliardul – care și astăzi încă îi animă pe mulți.

Evident, Filat nici pe departe nu este cheie de biserică. Întrebarea despre vinovăția sau nevinovăția lui ține în exclusivitate de o anchetă și un proces judiciar veritabil. Însă, la momentul actual, altceva este important să înțelegem noi toți, și anume, dacă după 8 iunie anul curent ceva s-a schimbat în justiția moldovenească. Procesul judiciar al lui Filat a fost trucat la comanda oligarhului, deci sentința a fost una nedreaptă și trebuia cu cât e posibil mai repede anulată. Și primii cine erau obligați să ceară acest lucru erau liderii ACUM, care se erijau în reformatorii justiției moldovenești. De ce n-au făcut acest demers? Fiindcă în pofida promisiunii de a face politică altfel, ei au alunecat pe aceeași pantă a oportunismului de conjunctură, ca și adversarii pe care îi combăteau. Pentru ei contează propria imagine publică, dar nu echitatea justiției. Ei și astăzi, fiind preocupați de propria imagine, sugerează în public necesitatea re-întemnițării lui Filat. Deci, recunosc valabilitatea sentinței comandate de Plahotniuc în cazul lui Filat. Vă închipuiți ce modalitate de dezoligarhizare naște creierul acestor indivizi?

T.: Credeți că Filat are șanse să se reîntoarcă în politica activă?

A.Ț.: Personal, cred că, șansele reîncarnării politice ale lui Filat tind spre nulitate. Cred că și Vlad Filat bine înțelege acest lucru. Dar dezbaterea publică pe această temă, cu abilitate menținută în presă, are menirea de a distrage atenția oamenilor de la adevăratele probleme ale societății. Este un truc bine cunoscut de modelare a opiniei publice prin intermediul unor agende false. Discuțiile despre reîntoarcerea lui Filat în politică țin anume de aceste tehnici de PR, care urmăresc scopul de a reorienta atenția opiniei publice de la pericolul federalizării Republicii Moldova, de exemplu, sau de la necesitatea coagulării partidei europene în perspectiva viitoarelor alegeri. Păcat că și presa democratică manifestă interes pentru asemenea noutăți false.

T.: Vă mulțumim

Cristina Pendea