[ X ]
Important19 Iulie 2019 08:00

Multiversul științei – o analiză a Programului Național de Cercetare și Inovare

Spre discuții publice este propus proiectul Programului Naţional de Cercetare și Inovare. Pentru a face o analiză, inspirat de multiversul constituțional prezentat de Igor Grosu, constat că și știința din Republica Moldova, similar Curții Constituționale (pentru o perioadă de timp), există în mai multe realități.

Astfel, știința în realitatea celor din mediul academic universitar există doar în universități. În realitatea academicilor știința există doar în Academie. Din turnul de fildeș, știința este propagată ca forța motrice de dezvoltare a societății. În realitatea antreprenorilor, știința (mai cu seamă inovația) poate fi ușor cumpărată din exterior, decât dezvoltată local. În realitatea birocraților (guvernanților), știința este o struțo-cămilă ineficientă, o povară pentru bugetul de stat, care trebuie optimizată și, mai nou, personalul trebuie redus cu cel puțin 1/3.

Peste hotarele țării, știința mai are o superpoziție, mai puțin cunoscută, dar și înțeleasă la noi. În această realitate națiunile produc știință și tehnologie pentru a sprijini puterea socială, influența și bunăstarea proprie într-un sistem internațional. Dezvoltarea științei și tehnologiei are loc în medii competitive și este dictată de interesele sociale, economice și politice ale națiunilor. Superioritatea științifică și tehnologică sporește reputația unei națiuni pe plan internațional.

Așteptările față de acest Program au fost îndreptate spre oferirea unei clarități în acest multivers a științei și realipirea tuturor realităților paralele în una singură. Din păcate, Programul nu reușește această sarcină și conduce la stricarea definitivă a realității.

Având în vedere că în cadrul prezentării Raportului asupra stării științei, în locul unei analize consistente a carențelor politicilor (cel puțin a intențiilor de politici) Academia de Științe a Moldovei a transmis un mesaj cvasireligios de pace tuturor. În consecință, vă prezint unele raționamente care fundamentează rezervele mele față de acest document.

Programul este, de iure, program, dar, de facto, este strategie

Autorii au înțeles eronat însemnătate prevederilor articolului 29 ale Codului cu privire la știință și inovare care definește Programul drept principalul document de politici prin care Guvernul stabilește prioritățile și obiectivele de dezvoltare în domeniile cercetării și inovării pentru o durată de 4 ani și asigură sincronizarea cu programul strategic de dezvoltare a țării, cu strategiile sectoriale și programele-cadru de cercetare ale Uniunii Europene.

Gravitând spre cerințele legale față de document (a se vedea punctul 9 și 11 din HG33/2007), autorii Programului au renunțat la stabilirea exclusiv a priorităților și obiectivelor, dar și la sincronizare și au elaborat o strategie.

Această interpretare eronată a noțiunilor, denaturează scopul Programului stabilită prin Cod la articolul 29. Un exemplu funcțional al implementării programelor de cercetare este întâlnit în România. Or autorii modificărilor la Codul științei și inovării, aveau în vedere anume modelul românesc reoferindu-se la Program.

Structura ambiguă

În cadrul Programului sunt identificate 1 scop, 8 probleme, 5 obiective generale, 12 obiective specifice, 44 de sub-obiective a obiectivelor specifice, 5 priorități strategice, 19 direcții strategice, 125 priorități strategice, 12 indicatori de impact, 27 de indicatori de progres.

În total Programul identifică 258 de ținte care urmează a fi atinse. Pe lângă faptul că există o ambiguitate în modul și structura în care sunt prezentate aceste ținte, este curios să constatăm că cea mai săracă țară din Europa are cele mai multe priorități și obiective și își propune să soluționeze o pleiadă de probleme, uneori globale, pe calea cercetării și inovării.

Utilizarea ineficientă a resurselor

Relevant în contextul țintelor este eficiența utilizării resurselor alocate acestora.

Astfel, având în vedere volumul total al finanțării de 469,5 milioane lei și număr țintelor urmărite de Program (258) evidențiem că pentru realizarea anuală a unei singure acțiuni (fie obținerea unui rezultat științific, fie măsură administrativă) vor fi disponibile în mediu 1,8 milioane lei. Urmând aceiași logică, evidențiem că pentru realizarea unei singure ținte (din cele 258) vor fi implicați în mediu 12 cercetători din cei 3054 existenți.

Datorită caracterului difuz al priorităților, resursele vor fi risipite pentru acțiuni pecuniare, care, la sfârșitul perioadei de 4 ani a Programului, nu se vor solda în rezultate palpabile pentru comunitate.

Procesul defectuos de stabilire a priorităților

Identificarea priorităților este o sarcină extrem de dificilă care, fiind realizată corect, poate crea acea cale pe care o țară poate să crească, fie, în caz contrar, să stagneze.

Un exemplu pertinent este cazul Luxemburgului, care fiind una din cele mai mici țari din Europa(2586 km2 suprafață, 600 mii populație), începând cu secolul XXI, și-a transformat economia în una a cunoașterii și, actualmente, este una din destinațiile de top pentru afacerile în spațiu. Prima implicare într-o expediție lunară urmează să aibă loc în 2020.

Focusarea difuză pe o multitudine de priorități constituie o practică periculoasă, care a fost condiționată de lipsa capacităților și cunoștințelor autorilor asupra potențialului existent cât și a contextului național, regional, internațional.

Astfel, singura prioritate orizontală (de dezvoltare a capacităților) în Program urmează a fi realizarea integral a viziunii și recomandărilor (7 mesaje de politici și 24 recomandări) ale experților europeni, care sunt focusate pe eliminarea carențelor actuale a sistemului, dar și pe consolidarea capacităților existente.

Pentru prioritățile strategice (tematice), în Program urmează a fi identificate necesitățile și provocările cu care se confruntă țară (fie de natură socială, economică, culturală etc.) și incorporate cele la soluționarea cărora poate contribui potențialul existent. Or, în proiectul prezentat spre consultări, prioritățile au fost stabilite unilateral de către comunitatea științifică (institute și universități).

La procesul de stabilire a priorităților trebuie incorporată o viziune fundamentată ce ține cont de potențialul existent, cât și urmărește direcția de dezvoltare a țării. Un punct de pornire pentru o asemenea viziune poate servi cea elaborată de Centrul de Cercetări Comune a UE în cadrul exercițiului de cartare a capacităților Republicii Moldova.

Manipularea opiniei publice utilizând expertiza europeană

La diferite etape de promovare și implementare a reformei cercetării, pentru a justifica o decizie unilaterală a politicului era utilizată fragmentar opinia experților europeni. Spre exemplu la promovarea Legii 190/2017 s-a luat în considerare doar 3 din cele 7 recomandări ale experților (Raportul  PSF Peer-Review din 2016), ignorând recomandările experților de a menține institutele de cercetare în cadrul Academiei de Științe (pagina 12 din Raportul nominalizat).

Autorii Programului continuă în aceiași manieră să utilizeze fragmentar și calomnios expertiza oferită de UE. Spre exemplu, la punctul 22 al Programului este menționat că prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării pentru perioada 2020-2023 sunt determinate în urma unui exercițiu amplu de consultare publică inclusiv cu experții europeni în cadrul unui TAIEX. La nici o etapă a acelui exercițiu, experții nu s-au expus asupra priorităților, fapt confirmat în raportul acestora.

Totodată, în stabilirea cotelor de finanțare instituțională și competitivă (40%/60%), autorii au ignorat opinia experților referitor la menținerea cuantumului actual de finanțare instituțională (aprox. 70-75%).

Redau opinia experților, pagina 3 a raportului misiunii TAIEX: „Competitive funding for research should be increased not on the detriment of the institutional funding.

Finanțare pentru stabilitate versus pentru performanță

Complementar celor menționate supra, cotele de finanțare nu au la bază un raționament obiectiv și reprezintă o ficțiune neargumentată a autorilor.

În spațiul european există o dezbatere de durată referitor la eficacitatea modelelor de finanțare. Nu există un consens asupra unei proporții ideale de finanțare. O analiză relevantă a finanțării poate fi consultată pe pagina lui Gheorghe Cuciureanu.

Relevanță versus excelență / mediocritate versus meritocrație

Metodologia cercetării, congruent Programului Național, nu aduce o claritate asupra ce se urmărește de obținut în urma implementării politicilor publice din acest domeniu. conform punctului 37 al Metodologiei, principalul criteriu de selectarea a proiectelor este relevanța și nu excelența, criteriul de bază în competițiile comunitare. Astfel, în detrimentul selectării celor mai bune echipe și idei spre finanțare, vor fi selectați cei ce se încadrează tematic.

De menționat că pe tot parcursul metodologiei sintagma „excelență științifică” este de negăsit.

Colapsul inovării publice

O prioritate care s-a cristalizat în politicile publice în perioada 2013-2020 au fost inovațiile non-științifice, care nu au ca sursă cercetările tradiționale, ci izvorăsc din domeniul social și antreprenorial, din îmbunătățirea sau regândirea proceselor socio-economice. Aceste deziderate au fost în totalitate abandonate, atât la nivel de declarații, cât și acțiuni prevăzute de Program.

Totodată, abordarea inovațiilor în Program, care vine să substituie Strategia inovațională a țării, este superficială și inconsistentă. Proiectele inovaționale și de transfer tehnologic nu pot urma același curs ca și proiectele tradiționale de cercetare, în marea majoritatea a cazurilor acestea izvorăsc din interacțiunea cercetătorilor cu mediul de afaceri.

Desincronizarea de Spațiul European de Cercetare

O altă carență esențială a Programului este modul în care acesta tratează interacțiunea cu Spațiul European de Cercetare. Începând cu anul 2018 până în prezent sunt purtate negocieri consistente despre viziunea pentru știința europeană, dar și modalitatea de participare a fiecărui stat.

Din păcate Republica Moldova a asistat doar la evoluțiile comunitare în domeniul științei și nu s-a ancorat din timp la parcursul  științific comunitar. Acest deziderat devine evident prin modalitatea diferențiată în care Programul tratează prioritățile naționale față de cele comunitare (prezentate în imagine).

Programul nu a luat în calcul perioada de pregătire a comunității științifice din țară la noile rigori și priorități europene și integrarea în noile structuri ale Spațiului European de Cercetare. Astfel, durata acțiunilor urmează a fi reevaluată prin prisma sincronizării la Horizon Europe.

Discontinuitatea procesului de integrare științifică comunitară este exemplificat de inactivitatea Oficiului Moldovei pentru Știință și Tehnologie, precum și de faptul că până în prezent nu este constituită o Comisie de asociere la noul program comunitar.

Există o necesitate de a relansa neîntârziat consultările cu comunitatea europeană și de a revizui și regândi fundamental Programul prin prisma experienței europene.

Câteva exemple de priorități din domeniul fantasticului

La prioritatea strategică I „Sănătate” , în cadrul direcției strategice 2 „Supraveghere epidemiologică – măsuri de control și răspuns, diagnostic și tratament al bolilor transmisibile” un rezultat scontat este:

„justificarea științifică a soluțiilor de profilaxie și prevenire vis-a-vis de soluții centrate pe tratamentul maladiilor specifice”Or, nu se urmărește crearea soluțiilor (cel puțin după criteriile S.M.A.R.T.) dar se urmărește justificarea acestor soluții în comparație cu alte soluții?! Îmi imaginez că după ce ar fi citit acest enunț Hippocrates ar fi rostit celebra sa maximă „A nu face nimic este uneori cel mai bun remediu”.

Din același repertoriu este și formularea unui rezultat la direcția strategică „Migrația, diaspora și schimbările socio-demografice”:

„integrarea persoanelor reîntoarse și a străinilor pe piața muncii a țării prin recunoașterea calificărilor și valorificarea competențelor profesionale obținute peste hotare pentru dezvoltarea sustenabilă a pieței muncii în Republica Moldova.”oare acest rezultat poate fi atribuit domeniului cercetării?

Factorul uman

Polul de politici care a migrat spre Ministerul educației în urma reformei a suferit din cauza managementului defectuos din acești doi ani, politicile fiind implementate de persoane cu o pronunțată lipsă de experiență, inserați în structurile nou create, care au irosit timpul valoros pentru a învăța elementele intrinseci ale profesiunii, în loc să asigure implementarea rapidă a reformei. În 2 ani de activitate a fost aprobat o singură strategie și au fost propuse doar 2 documente de politici noi.

Noua conducere a Ministerului are oportunitatea de a redresa situația în acest domeniu și de a consolida funcția de elaborare a politicilor în cadrul autorității.

În loc de concluzii

Evoluția segmentului de cercetare și inovare, în urma adoptării Programului Național de Cercetare și Inovare, ne va îndrepta spre reconstituirea realității istorice ale Rusiei secolului XX.

Ruptă de războaie, instabilă și aproape falimentată, Rusia revoluționară a încercat să își lumineze calea spre viitor prin știință. A reușit prin teroare, nebunie și crimă, dar și prin curaj, imaginație și chiar geniu. Stalin a crezut în ideea că știința trebuie să servească statul. Mariajul produs dintre acestea a avut un rezultat groaznic. Pierderile umane au fost enorme – geneticieni, biologi și agronomi au fost exilați în gulaguri. Întregi domenii ale științei au dispărut, iar altele au fost comasate într-un amalgam. Din cauza acestor permutări, profesorii își rupeau unui altuia gâturile pentru a-și păstra serviciul, întregi discipline erau în război pentru a supraviețui, pe când altele dispăreau la indicația birocraților.

Spre 5 Martie 1953, când Stalin a murit, Uniunea Sovietică se lăuda cu cea mai mare și bine finanțată structură științifică construită vreodată în istorie. Aceasta era în același timp gloria, dar și obiectul de batjocură și ridiculizare a întregii lumi intelectuale.

Surse:

Imaginea. Schrödinger’s cat in the box, having its near-death experienceWikipedia, accesată 14 iulie 2019

Mario Coccia. Why do nations produce science advances and new technology? Technology in Society, 4 aprilie 2019, disponibil pe ScienceDirect, accesat 14 iulie 2019

Simon Ings. Stalin and the Scientists. A history of triumph and tragedy 1905-1953. Faber&Faber, 2016

Igor Serotila

Comentarii

Top știri

Sondaj

  • Ce aşteptări aveţi de la alegerile locale?

    View Results

    Loading ... Loading ...