În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Președintele Curții de Conturi din Moldova, Marian Lupu a vorbit despre moștenirea pe care a preluat-o de la predecesorul său, primele acțiuni în noua funcție, în ce măsură astăzi cadrul legislativ al Moldovei permite exercitarea unui control eficient asupra cheltuielilor statului și gestionării proprietății de stat, ce rezerve consideră că există pentru îmbunătățirea eficienței Curții, dar și despre alte aspecte importante.

T.: A trecut jumătate de an de când ați venit la conducerea Curții de Conturi. Ați reușit în acest răstimp să vă acomodați pe deplin în noua funcție și să stabiliți prioritățile de bază ale activității Dumneavoastră?

M.L.: Dacă cu exactitate, s-au scurs 5 luni de zile de la data numirii mele în această poziție. Da, cu satisfacție pot să menționez că m-am acomodat destul de repede și mă simt, sub aspect profesional, dar și general uman, foarte armonios aici. Cel mai probabil, din două motive. Primul ţine de partea profesională, pregătirea profesională și experiența din trecut. Să nu uităm, cred că își spun cuvântul studiile universitare specializate în economie, apoi studiile post universitare și teza de doctor în economie și mai apoi aproape 15 ani de zile la Ministerul Economiei. Deci, într-un domeniu care a avut nemijlocită atribuție la domeniile de care se ocupă și Curtea de Conturi. Pe de altă parte, și experiența managerială acumulată, la fel joacă rolul său pozitiv. Îmi aduc aminte cei 15 ani la ME – eu nu am sărit nici peste o scară ierarhică. Deci, calea parcursă a fost de la poziția de simplu consultant, pas cu pas, până la funcția de viceministru și ministru al Economiei, lucru care a permis o acumulare de experiență managerială la diferite niveluri, iar această experiență, la rândul său, îți permite să cunoști nu doar teoria, dar foarte practic care este specificul activității, fie la nivel inferior, fie la cel mediu sau superior. Și cei 6 ani și jumătate în calitate de președinte al Parlamentului, la fel reprezintă o experiență managerială foarte bună. În final, pot să spun că un factor foarte stimulativ în acomodarea cât mai rapidă, l-a avut și specificul echipei pe care am găsit-o aici, la Curtea de Conturi. Mă refer, întâi de toate la o componență extrem de relevantă pentru specificul plenului Curții, colegii mei, membri ai Curții, oameni cu bogată experiență, cu o pregătire extraordinară și cu un profesionalism pe care-l apreciez foarte și foarte înalt. Dar, și în egală măsură, staff-ul, o echipă foarte bună, dedicată, motivată, o echipă care dispune de cunoștințe care să facă față rigorilor și cerințelor care stau în față CC.

T.: Ce moștenire ați preluat de la predecesorul Dvs.?

M.L.: Una foarte bună. Una foarte bună în sensul organizării CCRM – toate acțiunile care au fost programate în ultimii câțiva ani de zile, au fost realizate și implementate. Spre exemplu, a fost inițiat procesul de certificare a auditorilor din CCRM – un lucru care precedenta conducere chiar a propus să fie fixat în Legea 260 privind organizarea și funcționarea CCRM. Deci, nu este doar o inițiativă a Curții, este o rigoare a legii și vizează atingerea unui obiectiv arhi-important din perspectiva devenirii din ce în ce mai  vizibile a CCRM, un element recunoscut pe plan profesional de către partenerii noștri din cadrul INTOSAI și EUROSAI. E un obiectiv care este la ultima fază de realizare a sa. În luna iulie, practic vor fi încheiate toate modulele de instruire cu participarea experților din țară și de peste hotare și până la finele lunii iulie, toți auditorii din cadrul CCRM vor susține examen. Da, suntem conștienți că, probabil, din prima nu toți vor trece peste această încercare profesională, care vine în premieră în RM. Este un merit al colegilor din trecut, care au avut luciditatea și responsabilitatea necesară, s-au gândit la așa un pas pentru dezvoltarea Curții.

Punctul doi. Am găsit, de exemplu, o abordare sub aspect IT foarte  interesantă și mult mai performantă în comparație chiar și cu structurile parlamentare și multe din Executiv. A fost creat un sistem IT care permite lucrul online indiferent unde se află auditorii noștri. Toți auditorii dispun de un laptop care este unit într-un sistem și în cadrul acestui sistem, chiar și fiind în misiune, fiind acasă, lucrând asupra proiectelor de rapoarte sau făcând analiză, ierarhia superioară poate urmări în regim online cine și ce face, cum avansează, pot fi verificate erorile, greșelile, pot fi date sfaturi. Este într-adevăr un sistem unical și foarte eficient.

Asemenea exemple pot fi aduse în continuare. Tot ce reprezintă astăzi CCRM, în mod evident este rezultatul unei evoluții din toții anii precedenți, or în decembrie anul curent, CCRM face 25 ani. Respectiv, ceea ce reprezentăm noi astăzi este rodul eforturilor tuturor predecesorilor mei în această funcție.

T.: Vă mai amintiți care au fost primele Dvs. acțiuni în noua funcție?

M.L.: Au fost exact acțiunile pe care le-am și relatat în ziua de 7 februarie în plenul Parlamentului, când eram în procedura de numire în această funcție. Cineva din colegi m-a întrebat ce gândesc eu despre nivelul de eficiență, impact, rezultate, dacă mă satisfac sau nu rezultatele în activitatea CCRM. Răspunsul meu a fost că eu niciodată nu sunt deprins să dau răspunsuri pripite și, în special, fără a cunoaște în detalii, fără a avea o analiză de diagnostică a instituției și a situației. De aici și am pornit. Primele două luni de zile am anunțat că nu ies cu nici o declarație publică, nici o acțiune publică, cu excepția ședințelor plenului. Astfel, două luni de zile m-am adâncit în lecturarea a tot ce ține de legislația care vizează nu doar Curtea, dar însuși domeniul de audit public extern, tot ce ține de finanțele publice, regulamente interne, regulamente aprobate prin legi, prin hotărâri de Guvern, prin ordine ministeriale. Am avut şi multe ședințe de lucru cu colegii, astfel încât, în acest răstimp, dincolo de bagajul de cunoștințe și experiența cu care am venit, să fiu sigur că nu doar înțeleg, dar și simt tot specificul activității instituției. Fără a simți acest lucru, nu poți să îți permiți să faci concluzii și să stabilești priorități. Această prima perioadă de analiză diagnostică, nu a fost una grea pentru mine, pe aceleași motive la care m-am referit, și ne-a permis ca, la scurt timp după asta, împreună cu colegii, să trasăm acele priorități care sunt imperative pentru întreg sistemul de audit, pentru eficiența administrării mijloacelor financiare bugetare. La bază am pus două definiții: impact și eficiență. În rezultat, am și elaborat această viziune și un pachet întreg de propuneri legislative, care deja au fost prezentate Parlamentului.

T.: În opinia Dvs., care ar trebui să fie în mod ideal rolul Curții de Conturi în stat și cum s-ar putea obține ca ea să joace acest rol?

M.L.: Înțeleg foarte bine întrebarea dvs., fiindcă am pomenit deja de o stare de confuzie, de incertitudine, de neînțelegere până la capăt, de către o bună parte a societății noastre a rolului și misiunii CCRM. În esență, întrebarea dată nu este una retorică, ea are un răspuns foarte clar care derivă din art. 133 din Constituție și anume: CCRM este unica instituție supremă de audit din țară care verifică modul de formare, administrare și utilizare a resurselor financiare publice. Într-o terminologie mai simplă, este instituția care dă verdictul dacă banii bugetului alocați pentru implementări de politici economice, sociale, de oricare gen, au fost folosiți întocmai și care sunt rezultatele și efectele care le-au produs sau nu le-au produs. Asta este rolul Curții, nu trebuie să inventăm ceva nou. Însă, am simțit, știu și văd că trebuie să lucrăm la strategia noastră de comunicare, pentru a aduce acest mesaj și această înțelegere de la elita politică până la cetățeanul de rând, ca să se vadă foarte bine că, Curtea nu este Fisc, nu este Vama, Inspecția financiară, nu este ANSA, nu este organ clasic de control. Ei își au domeniile lor de activitate, foarte importante de altfel, dar noi de ei ne deosebim. Ei reacționează la semnale mai înguste, cazuri concrete, merg cu un control operativ la fața locului și depistează ceea ce pot să depisteze. Noi facem audit. Auditul înseamnă o analiză foarte amplă a sute de documente financiare. Specificul acestui domeniu este astfel încât oameni cu o bună expertiză în acest domeniu, pot să delapideze bani, pot să-i orienteze în alte direcții și pot să o facă astfel încât urmele să fie aproape invizibile. Deci, este o materie foarte delicată și foarte inteligentă pentru a depista aceste trasee, aceste urme, pentru a le vedea și pentru viitor a contracara și atragere la răspundere aceste persoane. Deci, CCRM este un serviciu de inteligență financiară a statului. Asta-i în două cuvinte.

Deseori, în ultima vreme, de când deţin această poziție, sunt întrebat dacă sunt de acord cu acel model conceptual al Curții, cel care există în țara noastră. Fiindcă, potrivit practicii existente, toate curțile de conturi pot fi împărțite în două mari grupuri. Primul grup, se numesc oficii de audit – este un model care presupune o instituție pur tehnică. Ea nu are plen, comitet, nu adoptă decizii. Este doar o echipă de auditori care merg conform planului lor, efectuează verificările și toate constatările pe care le fac, fără hotărâri, pur și simplu le furnizează Parlamentului și mai departe Parlamentul este acela care le pune în examinare și adoptă hotărâri. Avem în Europa, în jur de 17-18 instituții care funcționează conform acestui model. Și este al doilea grup – general vorbind, ele se numesc curți de jurisdicție. Potrivit statului lor, au dreptul să emită hotărâri. Modelul nostru face parte din acest al doilea grup. Acest al doilea grup, se împarte în subgrupul a). și b).. Modelul a). Curtea care emite hotărâri, precum noi, iar aceste hotărâri nu au forță juridică de verdicte sau de decizii judecătorești. Se constată situația și se vine cu un șir de recomandări care sunt obligatorii pentru entitățile abilitate ca să fie executate. Model b). este cel mai puternic – se numește tribunal. Deja, din genericul instituției, reiese foarte bine că forța decizională a acestor instituții este mult mai puternică. Evident că structura lor este mult mai complexă, au servicii de investigare, au în componența curții oameni cu statut de magistrați. Și dacă să simplific la maximum această teză, aș spune că ele reprezintă trei elemente incorporate în cadrul unei instituții: investigație, punerea sub acuzare și judecată. Dacă mă întrebați opinia mea, ea rămâne neschimbată, fiindcă am avut asemenea întrebări, dacă ar fi cazul să mergem să schimbăm Constituția și să implementăm în țara noastră modelul de tribunal de conturi. Ca un om care a trecut 15 ani prin structurile executive și alți 15 în structurile parlamentare, în opinia mea, cel puțin pentru viitorii 30-50 ani, un asemenea model nu este indicat pentru RM. Având în vedere nivelul destul de redus de cultură generală și cultură politică, nivel încă foarte modest de cultură și tradiție administrativă ca și stat independent și suveran, în aceste condiții, crearea unui asemenea, figurativ vorbind, monstru, ar fi periculoasă, fiindcă ar concentra o doză extraordinară de putere și de influență a unei instituții și a unui grup îngust de oameni. Și dacă această ”armă atomică”, să spunem așa, nimerește în mâinile unor persoane, care nu sunt pregătite pentru a o mânui, consecințele pot fi dezastruoase. Respectiv, concluzia e că actualul model al Curții, existent în RM, este cel mai potrivit. Tribunalele le putem găsi într-un număr limitat de țări, dar acolo ele există de la bun început, de secole. Și gândesc eu, și democrațiile în acele țări sunt mult mai mature, consolidate și elimină orice risc de utilizare neconformă a acestor instrumente.

T.: Familiarizându-ne cu materialele de audit ale Curții de Conturi, uneori apare fireasca întrebare: De ce pentru astfel de încălcări evidente și flagrante nimeni nu este tras la răspundere? Aveți vreo viziune asupra modului de sporire a „capacității de reacție” a altor structuri guvernamentale la rezultatele auditurilor Curții de Conturi?

M.L.: O întrebare foarte pertinentă, fiindcă ea se referă exact la întrebarea pe care am abordat-o împreună cu colegii chiar de la bun început, imediat după ce am făcut acea analiză de diagnostic. Această analiză a scos la suprafață mai multe lacune care se referă nu doar și nu atât la organizarea internă a Curții, la propriile noastre documente, standarde sau modele de activitate. Ele se referă la concluzii care spun că impactul acelor constatări pe care le face Curtea pe marginea  neregulilor depistate este foarte redus. A doua întrebare: De ce? Am găsit răspunsul că multiple prevederi în legislația actuală din RM nu au indicatori foarte clari și prevederi foarte clare, care ar viza responsabilitatea pe care o duc managerii instituțiilor, urmare a acestor rapoarte de audit, nereguli constate de către Curte. Este foarte important să spun că nu am găsit nevoia pentru a solicita funcții, drepturi suplimentare pentru CCRM. Instrumentarul pe care-l avem la dispoziție este suficient. De asta ne-am concentrat pe găsirea de soluții la întrebarea: cum schimbăm, ce propunem noi ca și modificări în legislație pentru ca impactul și eficiența să fie mult mai mari?! Să o luăm de-a mărunțelul, cu lucruri foarte concrete. Raportul oricărei misiuni de audit și hotărârea plenului Curții se încheie cu un șir de recomandări. Aceste recomandări vin să indice instituției ce trebuie să facă pentru a lichida toate lacunele și neregulile care au fost depistate. Noi le trimitem entităților, în special e vorba de sistemul executiv. E și normal, pentru că Executivul, potrivit Constituției, administrează bugetul de stat. Bine, pe acest caz, am trimis informaţia la ministerul X, Y, Z, le dăm un termen, în funcţie de specificul acestor acțiuni, de la 3 la 12 luni. Respectiv, ei potrivit legii, trebuie să ne raporteze în termen ce au făcut, ce nu au făcut și de ce. Constatările mele au ajuns la concluzia că peste 50% nu se îndeplinesc, ba mai rău, ei nici măcar nu ne dau răspuns sau scriu cu mare întârziere. Este deja o practică stabilită, una vicioasă. Când colegii de la Curte văd că se ajunge la expirarea a 90-95%  a termenului, începem să-i bombardăm cu scrisori, cerând să ni se prezinte informații. Puține cazuri am când benevol ministerele fac aceste lucruri. Un exemplu foarte elocvent: anul trecut, Curtea a efectuat un audit la Ministerul Sănătății – tot ce ținea de politica de medicamente, achiziții. O atenție specială a fost faţă de insulină. Nereguli foarte multe, lucruri urâte de tot: nu se cumpăra nici măcar insulină originală, dar produse analogice, de calitate dubioasă, dar și la prețuri aproape de două ori mai mari. Am găsit în aceste scheme antrenate și unele organizații internaționale. Prin ele  s-au procurat anumite partide. Nu știu, poate Ministerul s-a gândit că, odată ce sunt organizații internaționale specializate, va fi calitate, va fi viteză, va fi preț. Da, s-au întâmplat toate trei: prețuri mai mari, calitate mai proastă și întârziere mai mare la furnizare. În sensul relatării mele, vreau să vă spun că, una din prescripțiile hotărârii plenului Curții a fost ca, în termen de 6 luni de zile (acest termen expiră pe 31 iulie), Ministerul să întreprindă toate măsurile pentru a lichida neregulile depistate şi să raporteze Curții. Iată că suntem în primele zile ale luni iulie, au expirat peste 5 luni, dacă credeți că măcar un mesaj a venit de la Minister, cu o informație oarecare, greșiți amarnic. Asta înseamnă că, din zilele acestea, CCRM o să înceapă ”bombardamentul” cu scrisori. Cazuri de acestea sunt multe. Iată de ce impactul și eficiența sunt scăzute. Noi am determinat care sunt căile strategice, ce trebuie schimbat, acțiunile au fost puse în discuție, de către întreg colectivul CCRM. Ele au fost generalizate, alese cele mai pertinente, cele mai relevante și cele mai importante. După finalizarea acestui pachet de idei la nivelul Curții, am atras expertiza din exterior în cadrul Consiliului Consultativ care funcționează pe lângă CCRM. Către sfârșit de iunie, acest pachet a fost finalizat, un pachet de circa 20 acțiuni care ating atât subiecte care vizează funcționarea propriu-zisă a Curții, cât și acțiuni de modificare a legislației pentru a face sistemul de audit public, unul mult mai eficient, transparent, cu consecințe și pentru ridicarea drastică a nivelului de responsabilitate a managerilor pentru gestionarea mijloacelor publice ale statului.

T.: În ce măsură astăzi cadrul legislativ al Moldovei permite exercitarea unui control eficient asupra cheltuielilor statului și gestionării proprietății de stat? Ce modificări sunt necesare?

M.L.: Exact această întrebare derivă logic din întrebarea precedentă și îmi permite deja să merg în detalii. Acest pachet de propuneri se referă integral la modificarea legislației și am solicitat Parlamentului, printr-o notă oficială, întreprinderea de urgență a măsurilor de examinare a acestor propuneri și de inițiere a unui proiect de lege pentru ca el să fie votat. Dorința mea e ca aceasta să se întâmple până la sfârșitul acestui an. De ce? Fiindcă aceste măsuri trebuie să fie puse în aplicare nu mai târziu de 1 ianuarie, anul viitor, atunci când vom vorbi de următorul ciclu bugetar pentru țară. Vreau să menționez doar câteva exemple din cele mai importante.

Ce am găsit în legislație, la capitolul responsabilitatea managerilor instituțiilor care gestionează banii de stat? Am găsit o noțiune foarte generală și vagă că ei poartă responsabilitatea în condițiile legislației. O asemenea formulă, că una apărută involuntar sau premeditat, vine cu ideea că nimeni niciodată nu a purtat răspundere administrativă sau una contravențională, disciplinară, nici nu a putut să o poarte, fiindcă formula dată nu are indicații  concrete. Pe care motiv, având în vedere că noi în special facem această verificare financiară, toate rapoarte noastre de audit financiar, au patru posibile verdicte: primele două – opinie fără rezervă și opinie cu rezervă – se clasează la capitolul „foarte bine” și „bine”. Asemenea cazuri sunt foarte rare. De cele mai dese ori, majoritatea covârșitoare a concluziilor Curții intră în categoria „prost” și „foarte prost”. Aceste rapoarte sunt numite – opinii contrare sau refuz de opinie. Opinie contrară fixează o situație de mari nereguli, devieri, încălcări, folosirea cu un randament aproape de zero, ineficientă. Refuz de opinie înseamnă că experții Curți constată un dezastru, o lipsă totală de contabilitate, o lipsă de specialiști, de gestionare propriu-zisă financiară. Păi, iată că, în special pentru aceste două cazuri, „prost” și „foarte prost”, propunerea noastră este una concretă, care vine să aducă și claritate, dar și responsabilitate fătă echivoc, nu la decizia cuiva, dar fixat în lege. La concret, noi am propus Parlamentului să schimbăm formula în lege și să scriem: toți conducătorii care folosesc banul public, dacă experții CCRM vin și fixează o opinie contrară, structura ierarhic superioară celor auditaţi, să fie obligată în termen să examineze și să aplice măsuri de ordin disciplinar și administrativ în raport cu ei. În caz că misiunea de audit vine și fixează un refuz de opinie, propunem ca structura ierarhic superioară să examineze corespunderea acestui conducător funcției ocupate. Cu alte cuvinte, să fie pusă în discuție eliberarea lui din funcție. Altfel noi nu ieșim din această situație. Este nevoie de asemenea măsuri  simple, clare, bine structurate, fiindcă aceste măsuri nu vin doar cu responsabilitate pentru ceea ce unii conducători au săvârșit în trecut. Toți conducătorii care au de furcă cu banul public, văzând în lege o asemenea responsabilitate, fiți de acord, pentru viitor vor cântări de zece ori ce să facă și ce să nu facă. Este o măsură de prevenire.

Un al doilea exemplu – ziceam că o parte covârșitoare din entitățile auditate se referă la Executiv. Mi-am dat seama că, în acest ping-pong cu scrisori și recomandări, CCRM rămâne tete-a-tete cu ministerele. Unicul meu instrument de presiune sunt adresările. Mi-a fost de mirare să constat în luna februarie, că Guvernul propriu-zis, aparatul său, Cancelaria de stat nu este și niciodată nu a fost antrenată în acest proces de monitorizare. Nu mă tem să spun că nici prea mare interes nu am văzut, indiferent de ce Guvern a fost. Ministerele, departamentele, agențiile care fac parte din sistemul executiv se subordonează Guvernului. Structura ierarhic superioară nicidecum nu se interesa ce se întâmplă acolo și cum execută ei lichidarea consecințelor care au fost depistate de CCRM. Noi propunem funcții suplimentare în atribuțiile Premierului, a Cancelariei de Stat – să stea cu ochii pe instituțiile lor din subordine și ei să-i monitorizeze, să ceară raport cum implementează ei recomandările CCRM. În cazul structurilor parlamentare, problema este rezolvată de la sine, pentru că în noua legislatură avem o nouă comisie creată – Comisia de control a finanțelor publice. Păi iată, ea are o funcție generală  de control parlamentar a finanțelor publice, este partenerul nostru de bază acolo. Totodată, va fi comisia care va executa exact aceleași funcții ca și ale Guvernului, dar în raport cu agențiile din subordinea parlamentară.

Ultima, cred că cea mai delicată, dar și una din cele mai importante. Până acum, am vorbit de responsabilitatea administrativ -disciplinară. Avem însă și alt grup de cazuri care nimerește sub incidența Codului penal, fiindcă avem și asemenea constatări. Ce am văzut eu ca și rezultat al analizei desfășurate împreună cu colegii? Am găsit o barieră puternică. Trendul este în creștere – dacă cu 2-3 ani în urmă, anual, pe baza materialelor noastre, Procuratura intenta 5-7 dosare, în anul 2018 nivelul s-a ridicat până la 29 de dosare. Însă, ca economist, pe mine nu atât statistica mă interesează, ci care sunt impedimentele de aplicare a responsabilității penale. Am găsit unul singur – Codul de procedură penală la art. 262 stipulează foarte clar în mod exhaustiv doar 5 forme posibile de sesizare a procuraturii pe baza cărora pot să se pornească urmăriri penale: plângere, denunț, autodenunț, un semnal venit de la organul constatator (CCRM nu are astfel de statut), propria investigație preliminară făcută de procuratură care scoate la iveală temeiul pentru pornirea dosarului. Dialogul cu reprezentanți Procuraturii a demonstrat că pe multiple cazuri din trecut rapoartele CCRM nu se regăsesc nici în una din aceste 5 forme procedurale. Avem niște constatări foarte clare în hotărârile noastre, dar pe de altă parte – o ruptură în zona de proceduri. Iată de ce, după multiple discuții, noi am decis să mergem pe o linie logică. Propunerea noastră se referă la a suplini art. 262 cu o a șasea formă procedurală de sesizare a Procuraturii care se numește – hotărârile și rapoartele CCRM. Lucrul acesta o să permită să scoatem toată incertitudinea din procedură și să se stabilească o relație mult mai eficientă dintre cauză, faptă și consecință. La fel de important e că o să fie un semnal de prevenție.

Acestea ar fi acele acțiuni de modificare a legislației propuse în Parlament. De ce așa? Fiindcă știți bine că  CCRM nu dispune de dreptul de inițiativă legislativă. Doar deputații în acest caz vor fi cei care au dreptul să pună propunerile noastre într-un proiect oficial de lege, să-l semneze, inițieze și să-l pornească în procedură. Noi vom fi foarte activi, prin participarea în acest proces, oferirea  expertizei, doar ca să obținem scopul scontat prin aceste modificări, ca ele să nu înceapă să strângă praf pe rafturile Parlamentului, dar să devină efective ca și norme legislative.

Și doar un punct aș menționa la acest pachet, care se referă propriu-zis la Curte ca și instituție. Cu părere de rău, s-a violat independența financiară a CCRM. Legea din decembrie 2017 a fost elaborată de experți europeni în colaborare cu CCRM. Această lege, din punctul meu de vedere, a săvârșit o revoluție în abordările noastre naționale pentru sistemul de audit. Pentru prima oară, cadrul legislativ ce ține de CCRM a fost ajustat la standardele europene și internaționale. Unul din aceste standarde este independența funcțională, operațională și financiară. Ideea este simplă – e nevoie de o organizație care nu este supusă influențelor administrative, influențelor politice – prin definiție este o instituție apolitică, are niște reguli foarte clare de funcționare. E de înțeles de ce este stabilit acest set. Fiindcă Curtea nu trebuie să aibă în față sa guvernare sau opoziție, partide sau lideri politici – CCRM tratează instituții și conducători ai instituțiilor de stat care gestionează banii publici, fără simpatii și fără antipatii. Anul trecut, cu regret, printr-o modificare la legea sistemului bugetar și a procesului bugetar, ne-a fost lichidată această independență financiară. Până anul trecut, CCRM avea un mecanism foarte clar stabilit, că până la 10 mai noi veneam cu proiectul bugetului în Parlament, se aproba prin hotărâre și după această decizie se cobora la Guvern, pentru ca ea, fără modificări, să fie incorporată în proiectul Legii bugetului. Din anul trecut însă, CCRM este pusă în același rând cu ministerele și agențiile, stând la poarta Ministerului de Finanțe. De aici, începe marea problemă care se numește conflict de interese. MF este unul din clienții noștri de bază, fiindcă este instituția care gestionează per ansamblu tot bugetul țării. Noi rareori înregistrăm cazuri când nu avem deloc pretenții – noi avem cu ei discuții, pe alocuri dure, contradicții. În cazul dat, prin definiție nu pot să satisfac MF – eu sunt oponent și atunci ei se supără și nu ne dau bani. Iată conflictul de interese. Această întrebare a nimerit și în vizorul Comisiei Europene și noi am făcut aceste propuneri în pachet să restabilim independența financiară a CCRM. Am solicitat și sprijinul Comisiei Europene, de rând cu a Parlamentului, ca, în regim de urgență, printr-un proiect de lege să ne restabilim independența financiară. Plus, este pregătită și rectificarea bugetului pentru acest an și noi avem consecințe în acest sens. Dintr-o informaţie venită de la MF, deja ne-au spus că se intenționează să ne fie redus bugetul salarial cu 10 milioane de lei, ceea ce reprezintă 50% din fondul de salarizare al CCRM pentru al II-lea semestru al acestui an. Asta paralizează funcționalitatea Curții, nemaivorbind de independență financiară, funcțională și operațională.

T.: Ce rezerve considerați că există pentru îmbunătățirea eficienței Curții de Conturi?

M.L.: Da, în mod evident, atunci când vorbim de cadrul legislativ general, anumite responsabilități, lacune în legislație, nu poți să spui că noi avem la Curte o situație ideală. Evident, că probleme sunt și aici. Unele probleme la care m-am referit și care trebuie să fie rezolvate de urgență ţin anume de restabilirea independenței financiare. Doi – mă refeream la 2/3 de începători din totalul staff-ului. Ca și manager, credeți-mă, atunci când ai începători 5% e o situație, dar când ai peste 60%, asta deja este o problemă majoră. Sunt circa 100 de auditori, nu este o echipă enormă per țară şi se cere ajustarea normelor salariale, astfel încât să nu fie ”furați” de către alte instituții. Trei – instruiri. CCRM a beneficiat de anumite programe și proiecte, însă din punctul meu de vedere, ele sunt insuficiente. Patru – muncim intens, cu partenerii noștri din alte curți, pentru  a atrage asistență, proiecte mari de anvergură care să vină și cu elemente de infrastructură. Investiții serioase în infrastructura CCRM ultima oară s-au făcut 10 ani în urmă. Înțelegând foarte bine că disponibilitățile bugetare sunt limitate, accentul îl vom pune pe inițierea de parteneriate și atragerea de bani din străinătate. Cinci – finalizarea procesului de certificare, cursuri de limbi străine. Prea puțină lume aici cunoaște limba engleză, franceză, ba uneori deja au uitat și limba rusă. E o problemă. Vreau ca subalternii mei de aici peste câțiva ani să fie cu alte aptitudini. Șase – instruirea în domeniul IT. Vom fi consecvenți în realizarea logică și sistemică a intențiilor și planurilor noastre pentru viitor.

T.: Cum v-ați dori să arate Curtea de Conturi la finalul mandatului Dvs.?

M.L.: Aș dori ca CCRM să fie o instituție și mai profesionistă, mai eficientă, mai încrezută în sine și în propriile forțe, care să se simtă la cel mai înalt nivel al standardelor internaționale. O instituție care, fiind printre cele 7-8 menționate în Constituția țării,  să se manifeste la nivelul acelui statut, pe care i-l oferă Legea Supremă a țării.

T.: Vă mulțumim.

Andriana Cheptine