Pe data de 24 decembrie 1994, Vladimir Voronin a venit cu un raport în cadrul Congresului I al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. De facto, acesta a fost discursul cu care Vladimir Voronin, care avea ulterior să devină şi cel mai longeviv Preşedinte al RM, debuta în marea politică. Vedeţi mai jos acel discurs.  

Anul 1994 — «Alegerea istorică e de partea poporului»

Din raportul lui Vladimir Voronin, prezentat la Congresul I (al XVIII-lea) al PCRM din 24 decembrie, 1994

Noi, Partidul Comuniștilor, nu pentru prima dată ajungem pe drumul dreptății și dezvoltării înfruntînd barierele trădătorilor, oligarhiei, anticomuniștilor de grotă (care activează, inclusiv, și din afara țării noastre). Aşa a fost din primele săptămâni a existenţei partidului. În mod evident indică asupra acestui fapt și raportul lui Vladimir Voronin, prezentat la Congresul I (al XVIII-lea) al PCRM din 24 decembrie, 1994.

A trecut ceva mai mult de un an din acea zi de octombrie a anului 1993 în care, chemați de un comitet de organizare, un grup nu prea mare de oameni uniți de același scop s-au adunat la Prima conferință de constituire a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Astfel, 22 noiembrie, 1993 va intra în istorie ca ziua nașterii partidului nostru.

E necesar de a fi menționat faptul că această conferință a fost precedată de o luptă perseverentă pentru ca Prezidiul Parlamentului să anuleze decizia sa ilegală (din august, 1991) cu privire la interzicerea activității Partidului Comunist al Moldovei. În cele din urmă, pe 7 septembrie, Prezidiul Parlamentului a luat o hotărîre prin care a indicat că cetățenii Republicii Moldova, foști membri ai Partidului Comunist al Moldovei, nu pot fi considerați participanți la lovitura de stat de la Moscova din 19-21 august, 1991 și nu pot fi supuși unor urmăriri în baza apartenenței lor la PCUS decît doar în cazul în care ar exista o decizie a instanțelor judecătorești, aceasta fiind luată în conformitate cu prevederile legii.

Alt punct al respectivei hotărîri indica faptul că cetățenii Republicii Moldova au dreptul să se unească în organizații de tipul celor comuniste în corespundere cu Legea despre partide și alte organizații politice și obștești în baza unor condiții juridice egale cu cele ale altor partide și organizații. Iar punctul al treilea, ultimul, al acestei hotărîri preciza că cererea ca proprietatea fostului PCM să fie restituită este respinsă, deoarece toate problemele cu privire la proprietate sînt examinate în conformitate cu legislația în vigoare.

Pentru a nu mă abate de la cronologia expunerii evenimentelor, la această problemă voi reveni mai jos, iar aici voi spune că, și cu multă vreme înainte de anularea interzicerei activității Partidului Comunist, un grup de comuniști din Chișinău, printre care au fost tovarășii Conopelchin, Cuznețov, Ulianov, Bojco și alții, au început să întreprindă unele acțiuni în scopul creării unui partid nou. Și la momentul cînd Prezidiul Parlamentului a luat respectiva decizie, activitatea lor, precum și oamenii pe care au reușit să-i atragă, ne-au permis să urgentăm desfășurarea Primei conferințe de constituire a partidului. La puțin timp după conferință, au fost pregătite și prezentate la Ministerul Justiției documentele necesare pentru înregistrarea partidului.

Apariția Partidului Comuniștilor pe arena politică a republicii, la drept vorbind, nu i-a prea bucurat pe cei care s-au grăbit să înmormînteze ideea comunistă, care, trădînd cauza și interesele PCUS de dragul propriei bunăstări, au trădat și partidul, și poporul, și pe sine și chiar au trecut în tabăra anticomuniștilor înverșunați. De aceea, chiar de la primii noștri pași noi simțim împotrivirea lor, încercările de a nu ne permite să prindem la puteri.

După conferință, a început o vînzoleală îndelungată cu procedura înregistrării partidului. S-a ajuns pînă la aceea că Ministerul Justiției în mod oficial ne-a refuzat înregistrarea, recurgînd la diferite motive. Și doar după ce am făcut un demers la Judecătoria Supremă și după ce am ținut a doua conferință de constituire a partidului, pe 27 aprilie, în sfîrșit, am primit de la Ministerul Justiției adeverința nr. 31 de înregistrare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

Apropo, de acum în timpul dezbaterilor judiciare am aflat că fosta conducere a Partidului Comunist al Moldovei a avut dreptul ca pe parcursul unui an să atace în Judecătoria Supremă decizia Prezidiului Parlamentului cu privire la interzicerea PCM, însă, nu se știe de ce, n-a făcut acest lucru. Nu cred că nu l-a făcut doar din cauza necunoașterii legilor. […]

În legătură cu faptul că mijloacele de informare în masă, primind indicațiile respective, practic, au trecut sub tăcere apariția Partidului Comuniștilor, activitatea de reînregistrare a comuniștilor și de creare a organizațiilor teritoriale a fost dusă în baza principiului de la om la om. În esența sa, acesta e un criteriu al conștiinței și onoarei fiecărui cetățean. Doar în cazul nostru nimeni nu promite nimic nimănui — nici funcții, nici privilegii. Așa că unii revin în rîndurile partidului, iar alții se încadrează în ele doar la îndemnul inimii, din dorința de a nu lăsa poporul și viitorul lui la cheremul actualilor constructori ai capitalismului.

La prima conferință de constituire, pentru organizarea muncii curente, a fost ales un Consiliu Republican. […]

Probleme s-au adunat multe, deoarece, practic, pe toate le făceam de la zero, fără mijloace, fără local, fără telefon și fără transport. Partidului i s-a luat tot ce s-a putut să i se ia. Nu au putut să-i ia doar principiile și convingerile, solidaritatea și tovărășia noastră de partid. Și dacă noi, într-un termen atît de scurt, am reușit să creăm noi structuri de partid, practic, în întreaga republică, doar acest fapt confirmă ceea ce am spus mai sus.

Mulți membri ai Consiliului Republican, îndeosebi tovarășii Hristev F. I., Miron A. S., Plămădeală M. D., Anton G. F., Cîlcic I. D., fără a ține seamă de nimic, chiar nici de amenințări și persecuții, din contul mijloacelor proprii și cu transportul lor se deplasează prin orașele și satele din republică, se întîlnesc cu oamenii, le explică principiile și poziția partidului, îi atrag la munca de partid în noile condiții. Pe lîngă asta, membrii Consiliului Republican rezolvă concomitent și multe alte probleme cu caracter organizatoric și tehnic. Bunăoară, la organizarea editării primului număr al buletinului informativ al CR în mod considerabil au contribuit tovarășii Miron A. S. și Hristev F. I. Datorită eforturilor depuse de ei, precum și a participării personale dezinteresate a tovarășilor Tofan N. I. și Țiperman V. V., a fost posibil să fie tipărit nu numai primul număr al acestui buletin, dar și să fie pusă la punct editarea cu regularitate a următoarelor lui numere, ceea ce a permis să-i informăm în mod operativ pe comuniști despre starea de lucruri în activitatea partidului. […]

Noi avem foarte multe de făcut pentru ca organizațiile de partid cît mai degrabă să prindă la puteri, să se întărească și să se includă activ în munca de partid. Și nu prea avem timp. Fiecare zi de rămînere în urma proceselor ce se desfășoară în Moldova înseamnă continuarea înrăutățirii întregii situații politice și social-economice din republică, înseamnă lezarea în continuare a libertăților și drepturilor omului.

Dar existența doar a rîndurilor partidului, fie chiar și bine construite și organizate, încă nu înseamnă totul. Nu acesta e scopul final. Toate acestea sînt necesare pentru includerea activă a fiecărui membru de partid în activitatea zilnică de înfăptuire a muncii politice în mijlocul oamenilor. Pornind de la situația social-politică pe care o avem, de la amplasarea forțelor politice și parlamentare, putem spune că Partidul Comuniștilor, în mod obiectiv, se află în opoziție.

O atare situație ne pune în față sarcina de a însuși formele și metodele de muncă de opoziție. Noi sîntem în opoziție față de regimul de la guvernare, față de cursul lui la capitalizare, jefuire a patrimoniului poporului și sărăcire a poporului. Din partea noastră, nu poate fi vorba de nici o susținere și de nici o participare la privatizarea financiară, vînzarea pămîntului și a întreprinderilor industriale cu prețuri de nimic sau ortacilor săi, sau grangurilor occidentali, aderarea republicii la NATO, transformarea ei într-un stat polițist, rezolvarea problemelor pe seama buzunarului oamenilor muncii etc. Mai mult decît atît — astăzi, principala noastră sarcină e de a efectua o activă muncă de explicare, de a-l face pe fiecare om să înțeleagă ce efect dezastruos și păgubitor vor avea asemenea transformări ale societății noastre. În aceste scopuri, trebuie să folosim toate mijloacele posibile. Dar principala formă de muncă în mijlocul maselor trebuie să fie formula de la om la om. Începînd cu familiile noastre, cu vecinii noștri, cu tovarășii de serviciu, noi trebuie să desfășurăm o permanentă muncă explicativă, pentru a nu permite ca ideologia bazată pe proprietatea privată să pătrundă în conștiința oamenilor noștri, pentru ca să le întoarcem speranța și încrederea că nu totul e pierdut, că după noapte vine ziua.

O deosebită atenție trebuie să acordăm activității noastre în mediul tinerilor. Trebuie să le explicăm tinerilor că toate aceste așa-numite reforme se vor răsfrînge în cel mai păgubitor mod anume asupra lor, asupra perspectivei lor de viață, asupra situației lor sociale și materiale, în sfîrșit, asupra copiilor pe care-i vor avea în viitor. […]

O altă direcție extrem de importantă în activitatea noastră este interacțiunea și contactele permanente cu clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea. Legea cu privire la partide nu permite să fie create structuri de partid în colectivele de muncă, dar legea nu ne interzice să mergem noi înșine și să desfășurăm munca în aceste colective. […]

Principalul lucru pe care trebuie să-l ducem în colectivele de muncă este adevărul despre cele ce se întîmplă în Moldova, aprecierea evenimentelor de pe poziții de clasă, însăși poziția partidului și viziunea sa în ceea ce privește ieșirea din situația creată.

Cu siguranță, și oamenii muncii vor avea multe întrebări față de noi. Mai ales întrebări legate de faptul că, declarîndu-ne succesori de drept ai PCUS și PCM în problemele ideologice, într-un mod sau altul, noi sîntem responsabili de evenimentele care au condus la dezorganizarea PCUS și la destrămarea URSS. Aceste probleme permanent ne preocupă și pe fiecare dintre noi. Vrem sau nu vrem, tot timpul ne întoarcem cu gîndul la aceste evenimente și ne chinuim să aflăm răspunsul la întrebarea: de ce s-a întîmplat asta? […]

Paradoxul constă în faptul că și la conducerea majorității republicilor din fosta componență a URSS se află oameni care nu chiar atît de demult «conduceau» procesul de construire a socialismului. Comuniștii, în mod univoc, apreciază aceste noi regimuri ca antipopulare.

Poporul a fost cumplit înșelat. Sub drapelul trecerii la economia de piață, noi am fost aruncați cu decenii în urmă. Nivelul distrugerii economiei poate fi comparat doar cu rezultatele unei totale înfrîngeri militare. Viața se scumpește în mod catastrofal. De acum 90 la sută din populație trăiește sub limita sărăciei.

Mortalitatea depășește natalitatea. Principalele produse alimentare — pîinea, laptele, carnea — devin inaccesibile pentru majoritatea populației. Așa-numitele reforme se efectuează în scopul îmbogățirii funcționarilor corupți, a speculanților și a diferiților escroci. Prețurile libere, prin care reformatorii noștri caracterizează așa-numitele relații de piață, sînt stabilite în birourile structurilor de conducere și de asemenea sînt direcționate spre îmbogățirea unor persoane separate și sărăcirea milioanelor de oameni de rînd. În republică se intensifică diferențierea socială și antagonismele.

Poporul a fost privat de toate realizările sociale și culturale — de dreptul la muncă și la odihnă. Studiile gratuite și asistența medicală fără plată nu mai există. Iar noua concepție a Ministerului Educației în general închide ușile spre cunoștințe în fața majorității tinerilor din satele republicii, oferindu-le posibilitatea de a face studii doar tinerilor din familii înstărite. Astăzi, mulți copii din republică nu frecventează școala, deoarece o parte din școli sînt închise din cauza lipsei de foc, precum și din cauza că, îndeosebi în localitățile rurale, copiii nu au haine calde și încălțăminte de iarnă.

Nivelul plăților pentru serviciile comunale și spațiul locativ a ajuns la sume care, în majoritatea cazurilor, sînt mai mari decît pensiile și veniturile oamenilor, de aceea majoritatea populației nu poate achita aceste plăți. O mulțime de oameni abia de o poate scoate la capăt, însă ajutor sau protecție nu au de la cine primi. Crește decăderea morală a tineretului, crește nestăvilit criminalitatea, pragul de securitate a cetățenilor a scăzut pînă la nivelul cînd «fiecare se salvează de unul singur cum poate». Toate acestea luate împreună nu sînt altceva decît genocidul propriului popor de către cei care, chipurile, în numele poporului, s-au apucat să ne conducă țara.

Am speranța că asemenea discuții sincere se vor purta și în colectivele de muncă și că oamenii ne vor auzi și vor veni alături de noi. […]

Toate eforturile și aspirațiile noastre întru consolidarea partidului nostru vor avea o eficiență multiplă în cazul în care vom reuși, într-un timp cît mai scurt, să asigurăm apariția unui ziar republican de partid. Dacă anterior, studiind lucrările lui Lenin, noi cunoșteam în aspect teoretic faptul că lupta politică trebuie să fie începută cu organizarea propriului ziar, acum ne-am convins personal de asta în practică. De aceea sîntem obligați cu propriile eforturi să spargem blocada informațională în care ne țin «luptătorii pentru democrație». E clar că, astăzi, acesta este un lucru scump, complicat și greu. Dar ziarul este necesar și, din acest considerent, îl vom avea. Sper că la organizarea apariției lui vom putea beneficia de ajutorul atît al tuturor comuniștilor din republică, cît și al multor oameni ai muncii. […]

Apreciind în mod obiectiv situația social-economică din republică, noi sîntem în drept să vorbim de acum nu despre o criză profundă, ci despre o catastrofă. Pentru întregul popor, se apropie o perioadă pe care putem s-o numim adevărată calamitate. Întreprinderile industriale își opresc activitatea definitiv sau pentru un timp îndelungat, încetează construcția capitală, piere satul și sînt distruse bazele agriculturii, a început prăbușirea inevitabilă a sferelor educației, sănătății și culturii, s-a declanșat criminalizarea totală a structurilor de afaceri și a celor de conducere.

Cei care se află acum la conducerea țării nu și-au îndeplinit nici una din promisiunile făcute. Dimpotrivă, pătrunzînd în deciziile și faptele lor, fără să vrei, îți vine următorul gînd: oare ei nu în mod special procedează anume așa cum procedează și oare nu în mod special iau anume asemenea decizii?

Societatea n-a devenit democratică, poporul a pierdut tot ceea ce a avut — și în plan economic, și în plan social, și în plan politic. Constituția, adică Legea Fundamentală, conform căreia sînt obligați să trăiască mai mult de patru milioane de oameni, a fost adoptată cu voturile doar a 81 de deputați, altfel spus, practic, în spatele poporului. Lucrurile stînd astfel, e clar că și atitudinea față de această lege din partea celor care dețin puterea va fi analogică. Încă nu dovediseră să se usuce cerneala cu care a fost scrisă ea, cînd, la adoptarea Legii cu privire la alegerile locale, nimeni nu a respectat prevederile Constituției, încălcîndu-le în mod grosolan. Și așa se va întîmpla de fiecare dată cînd va apărea vreun pericol, chiar și unul imaginar, pentru actuala guvernare. Noi trebuie să ne întipărim adînc în memorie acest lucru, să ținem cont de el în vedere în procesul de desfășurare a muncii politice în mase și să nu avem nici un fel de iluzii referitor la lozincile «democratice». […]

Astăzi, pe nimeni nu mai trebuie să-l convingi de ceva. Chiar de la începutul așa-numitelor reforme economice, a fost luată direcția spre astfel de schimbări care oferă posibilitate în primul rînd «democrației» nomenclaturiste și celor care o alimentează suplimentar și o deservește să se îmbogățească fabulos din contul colosalelor valori materiale create de generațiile precedente. Împingînd la o parte toate normele de bun simț și onestitate, înarmîndu-se cu demagogia privind milioanele de proprietari, guvernanții noștri au procedat la privatizarea financiară, care a fost nu altceva decît jefuirea avuției poporului și spălarea banilor furați de la popor. De aceea toate aceste procese nu pot fi caracterizate altfel decît o criminalizare evidentă și grabnică a economiei, de altfel, ca și a politicii. […]

E absolut clar și faptul că actuala conducere a republicii nu este capabilă să soluționeze nici una din problemele cardinale referitoare la ieșirea din criză. Dimpotrivă, prin acțiunile sale, ea agravează starea de lucruri. În această situație, cea mai onestă faptă din partea ei ar fi demisia concomitentă a întregului guvern. Locul acestuia trebuie să-l ia un guvern în care poporul să aibă încredere și care ar proceda neîntîrziat la realizarea unor programe de salvare a țării de catastrofă și de subjugare. Iar comuniștii — au ei oare un program de ieșire a țării din impasul economic și social? Da, ei au un asemenea program. Va veni timpul și îl vom aduce la cunoștința tuturor.

Acum voi indica doar cîteva direcții prioritare pe care le conține:

— combaterea criminalității și a banditismului, precum și a corupției în aparatul de stat;

— protejarea potențialului de dezvoltare și menținere a națiunii, a științei, culturii, educației, copilăriei și bătrîneței;

— crearea unor uniuni economice cu toate republicile fostei Uniuni Sovietice;

— reglementarea relațiilor financiar-creditare și monetare;

— concentrarea mijloacelor și subvenționarea specială a agriculturii și a unor anumite domenii industriale;

— protejarea de către stat și sprijinirea businessului mic etc.

Pe lîngă respectivul program, partidul nostru dispune și de un potențial de cadre capabil să slujească poporului muncitor în mod onest și responsabil, să schimbe spre bine situația social-economică din țară. Dar pentru asta va trebui să luptăm insistent cu actuala «democrație» nomenclaturistă. Formele acestei lupte pot fi diferite. În majoritatea cazurilor, ele depind de situația concretă. Absolut clar este doar un singur lucru: noi nu putem admite violență. Noi sîntem contra extremismului politic din orice parte ar veni acesta și sub orice culoare s-ar camufla. O poziție autentică e totdeauna făuritoare, deoarece ea nu îndeamnă la distrugere, ci ajută poporul să-și rezolve cele mai stringente probleme și să supraviețuiască în aceste vremuri grele.

Timpul ce s-a perindat de la interzicerea Partidului Comunist ne-a deschis ochii la multe lucruri. Tuturor ne-a fost dat să trăim ani dificili, să-i pierdem pe mulți dintre tovarășii noștri. Dar asta a fost și o perioadă de purificare, o perioadă de reevaluare a multor fenomene și valori. […]

Milioane de oameni au crezut în această idee. Această idee e vie și astăzi, ea va trăi atîta timp cît există omenirea. La noi, problema privind alegerea politică nu e nici pe departe soluționată. Ceea ce avem la ziua de astăzi e alegerea făcută în pofida poporului de un strat subțire al elitei. Misiunea istorică a Partidului Comuniștilor constă în acordarea unui ajutor poporului, pentru ca el să facă o asemenea alegere, să dea preferință unei asemenea căi de dezvoltare, care să corespundă intereselor fiecăruia și, totodată, ale tuturor, care să asigure omului un nivel decent de trai, care să statornicească în societate adevărate libertăți și adevărate drepturi, precum și relații de prietenie și înțelegere reciprocă între oameni.

Fragmente din luările de cuvînt ale delegaților la Congresul I.

A. Conopelchin, membru al Consiliului Republican, vicepreședinte al Comitetului orășenesc Chișinău al PCRM:

— În conținut, în tactică, în Regulamentul activității partidului și a fiecărui comunist în parte, e necesar să se facă modificări serioase. În temei, centrul activității și a unor comuniști aparte, și a partidului în ansamblu e necesar să fie transferat în rîndurile maselor de partid, în organizațiile primare de partid. Și nu numai prin declarații, ci să fie eleborat un mecanizm al acestei, ca să-i spunem așa, «transferări».

Organizațiile primare adoptă hotărîri propii privind toate chestiunile ce țin de viața internă de partid, formulează problemele, abordează chestiuni ale teoriei și practicii ș. a. m. d. Organele ierarhic superioare alese de ele sînt mai degrabă organe de coordonare, decît de conducere. Ele generalizează activitatea organizațiilor primare, duc evidența lor, elaborează recomandări în privința principalelor direcții de activitate, formează bugetul ș. a. m. d. Pe când rolul de «judecător de partid» îl are Comisia de control și revizie, care este aleasă de congresul partidului și se subordonaează numai lui…

I. Golovatîi, delegat din partea organizației orășenești de partid Bălți:

— Noi înțelegem, și aceasta constituie principalul, întreaga povară a responsabilității politice și morale pe care ne-am asumat-o și am pus-o pe umerii noștri. Partidul Comuniștilor, asemenea păsării Phoenix, renaște din cenușă, din ruine, din mormanele de minciuni și clevetiri. Este simbolic faptul că în timpul nostru contradictoriu, timp furtunos, chiar îmbibat cu sînge roșu omenesc, este creat un partid, care, eu sînt sigur, e capabil, la fel ca Danco gorkian, să lumineze calea ieșirii din impasul în care au împins poporul diferiții politicandri și demagogi. Întru satisfacere a ceea ce este necesar societății se și creează partidul nostru. Importanța acestui fapt este greu de supraapreciat…

E. Bîrnă, delegat din partea organizației raionale de partid Edineț:

— Principala noastră sarcină este de a readuce în partid cea mai progresistă și mai devotată parte a societății. O deosebită atenție necesită munca în rîndurile tineretului. Priviți tineretul de astăzi, care rumegă cu mare poftă gumele aruncate lui în formă de o nouă cultură mondială. El este cinic, necruțător, prostit de filmele de valoare îndoielnică și de publicitatea care îndeamnă la îmbogățire nu prin munca proprie, ci prin revinderea a tuturor și a toate, prin furturi, prin mașinații. Și aceștia sînt oamenii care mîine vor moșteni Moldova noastră! Se poate oare ca destinul Patriei să fie încredințat celor care fac comerț cu ordinele de luptă ale buneilor săi, care contemplează liniștiți cum Patria lor este vîndută la stînga și la dreapta? Oare cum am putut noi să ajungem la o asemenea rușine și să privim liniștit la ea? Tineretul și copiii sînt lăsați în voia soartei: părinții sînt ocupați cu ceea astăzi se numește cumpărare-vînzare, școala aproape că nu se ocupă de educație, organizațiile pionierești și comsomoliste au fost desființate. Desigur, de toate acestea poartă vină «puterea democratică», dar o parte de vină ne revine și nouă. Noi purtăm vină cel puțin pentru faptul că, prin supușenia și tăcerea noastră, am permis să fie călcat în picioare PCUS. Pentru salvarea Patriei, a viitorului ei, noi trebuie să devenim o forță unică, care să se opună forțelor întunericului…

* * *

Totalizînd lucrările Congresului I al PCRM, delegații lui au adoptat un Apel către poporul Moldovei, În acest Apel, în particular, se spunea:

«… Apreciind în mod obiectiv situația social-politică din Moldova, de acum trebuie să vorbim nu despre o criză profundă, ci despre o catastpofă. Activitatea întreprinderilor industriale e stopată în întregime sau pentru o perioadă îndelungată, construcția capitală treptat își încetează lucrările, e pe cale de dispariție satul și sînt distruse bazele agriculturii, a început prăbușirea ireversibilă a sistemului de învățămînt, a științei, a ocrotirii sănătății și a culturii, are loc o totală criminalizare a structurilor de afaceri și administrative. Statul nu garantează și nu este capabil să asigure securitatea catățenilor săi.

Chiar de la începutul așa-numitelor reforme a fost luată orientarea spre asemenea transformări, care dau posibilitatea, întîi de toate, noii «democrații» nomenclaturiste și celor care o alimentează și o deservesc, să se îmbogățească repede și în mod fabulos pe seama multiplelor valori materiale create de generațiile precedente. Dînd la o parte orice demagogie despre «miloanele de proprietari», regimul de guvernare din republica a trecut acum și la privatizarea în bani, care nu este altceva decît o jefuire a avuției poporului și o spălare a banilor furați de la popor…

…Cei veniți acum la putere n-au îndeplinit nimic din promisiunele date. Fără a întreba poporul, ei au schimbat orînduirea politică din republică. Constituția republicii de asemenea au adoptat-o fără participarea maselor populare. Teritoriul republicii este divizat, a fost admis un război fratricid. Societatea nu a devenit democratică, poporul a pierdut tot ceea ce a avut pe plan economic, social și politic…

Partidului Comuniștilor se pronunță categoric împotriva actualei orientări a conducerii republicii, orientare îndreptată spre capitalizarea economiei naționale, spre distrugerea forțelor de producție în industrie și în agricultura, împotriva samavolniciei prețurilor la produsele alimentare și industriale, la diferitele servicii, ceea ce conduce la diferențierea societății în săraci și bogați.

Noi ne pronunțăm împotriva cultivării la oameni a standardelor occidentale ale culturii, împotriva proceselor de depravare a tineretului, împotriva uitării și denaturării istoriei republicii noastre, a poporului nostru.

Noi ne pronunțăm pentru echitatea socială și pentru stricta respectare a legii în ceea ce privește securitatea cetățenilor și protecția socială a tuturor păturilor populației, pentru dreptul lor egal la muncă și odihnă, pentru asigurarea înlesnirilor pentru copii, veterani, invalizi…».

* * *

La congres a fost adoptat Programul partidului, au fost introduse modificările necesare în Statut, alese organele de conducere ale PCRM. Prim-secretar al CC al partidului a fost ales V. N. Voronin, secretari ai CC

— A. S. Miron și F. I. Hristev, președinte al Comisiei Centrale de Control și Revizie — P. D. Opareniuc.

Congresul a adoptat hotărîrea de a adera la Uniunea Partidelor Comuniste (UPC)-PCUS.

În calitate de prioritate, au fost puse sarcinile de consolidare organizațională și ideologică în continuare a rîndurilor PCRM, transformarea lui într-o organizație politică de masă a oamenilor muncii, plasarea centrului întregii munci organizatorice în vederea creării bazei partidului — organizații primare de partid — în fiecare sat, oraș, microraion. Pornindu-se de la acestea, comitetelor de partid li s-a propus să continue munca de reînregistrare a persoanelor care s-au aflat mai înainte în rîndurile PCUS și nu s-au pătat prin nimic. După care urma să se procedeze la o muncă activă pentru atragerea în rîndurile partidului a unor oameni noi.

ARHIVA CC AL PCRM