Am fost unul dintre puţinii care a susţinut Guvernul atunci când a demarat reforma sistemului de pensii. Această reformă, chiar dacă e dureroasă şi a fost criticată mult, era necesară, altfel sistemul de pensii risca să falimenteze. Şi mai puţin contează dacă Guvernul a făcut reforma respectivă având propria viziune sau impus de Fondul Monetar Internaţional. Totodată, se pare că nici această reformă nu e în stare să soluţioneze în totalitate gravele probleme cu care se confruntă sistemul de pensii. Iar, pentru a salva acest sistem, Guvernul trebuie să facă noi paşi în direcţia respectivă, altfel şi ceea ce s-a făcut se va risipi.

Ce am în vedere? Prin acea reformă, Guvernul s-a străduit să diminueze creşterea vertiginoasă a numărului de pensionari (inclusiv prin majorarea vârstei de pensionare) şi să elimine decalajele enorme, inechităţile din sistem (inclusiv prin excluderea facilităţilor de care beneficiau mai multe categorii de persoane). Această formulă ar fi putut fi salvatoare pentru sistemul de pensii, dacă nu existau alte două probleme colaterale, pe care Guvernul era obligat să le prevadă încă la etapa iniţială: căderea în continuare a sectorului real al economiei (chiar dacă Guvernul neagă acest lucru, e o realitate, şi faptul că oficialii se ascund după cifre şi rapoarte triumfaliste nu schimbă deloc situaţia); exodul masiv de populaţie, care a căpătat proporţii catastrofale (potrivit unor informaţii, zilnic 106 persoane părăsesc Moldova pentru totdeauna). Aceste două probleme au readus în actualitate marea problemă a sistemului de pensii, care se părea că e soluţionată prin reforma menţionată mai sus. Or, atâta timp cât economia nu funcţionează sau funcţionează preponderent la negru, nu vin bani nici în bugetul de stat, nici în bugetul asigurărilor sociale de stat. Atâta timp cât oamenii pleacă din ţară, nu doar că nu creşte, ci se diminuează numărul de contribuabili la bugetul asigurărilor sociale de stat (doar anul trecut acest număr a descrescut cu peste 70 mii (!). Pe ce în  acest caz să întreţii sistemul de pensii?

Dar o problemă şi mai mare este indiferenţa oamenilor. Mulţi consideră că statul e obligat să le achite pensie, chiar dacă toată viaţa nu vor lucra sau vor lucra neoficial. De aceea, oamenii acceptă salarii în plic, nu-şi legalizează veniturile obţinute peste hotare etc. Dar astfel ei aplică o lovitură de moarte sutelor de mii de pensionari care sunt acum la limita existenţei. De pensionari nu statul trebuie să aibă grijă (aşa cum se consideră greşit la noi), ci contribuabilii la bugetul asigurărilor sociale de stat. Ca un pensionar să trăiască cât de cât bine, ar trebui să-i revină minimum trei-patru contribuabili la acest buget. Dar astfel de contribuabili nu sunt şi nici nu pot fi, pentru că ei nu văd interesul de a contribui la formarea bugetului respectiv.

Pentru a schimba situaţia, Guvernul trebuie să facă o nouă reformă radicală – să prevadă clar prin lege că pensia fiecărui cetăţean va fi calculată în funcţie de contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat în fiecare zi din momentul în care a atins majoratul şi până la pensionare. Astfel, oamenii vor avea un stimulent să lucreze legal, să-şi achite impozitele şi în rezultat îi vor ajuta real nu doar pe actualii pensionari, ci şi pe sine din perspectiva pensiei pe care o vor primi. Acum, oamenii umblă cu şiretlicuri – ba se înţeleg cu lucrătorii sociali şi inventează nu ştiu ce formule în baza cărora le este calculată pensia, ba mai falsifică nişte acte (cu ajutorul aceloraşi lucrători sociali) etc. Dar dacă ar fi o bază de date deschise unde s-ar vedea în regim on-line cine şi cu cât contribuie real în fiecare lună la bugetul de pensii, iar la final în baza acestei informaţii i se va calcula propria pensie, situaţia se va schimba. Ar plăti mai mult şi cei ce primesc acum salarii în plic, ar găsi modalităţi de a ajuta pensionarii şi cei plecaţi la munci peste hotare etc.

Ce ziceţi, Dle Filip, aveţi curajul necesar pentru a salva sistemul?

Igor Volniţchi

Notă: Republicat din data de 24.08.2017