În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Galbur a vorbit despre rezultatele concrete obținute în funcţia de şef al diplomaţiei moldoveneşti, la ce etapă se află procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, când va fi desemnat Ambasadorul ţării noastre în SUA, despre situația piloților moldoveni luaţi ostatici în Afganistan, dar și ce nu cunoaște lumea despre el.

T.: Dle Galbur, ați fost numit vicepremier, ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene la începutul acestui an. Ce rezultate concrete ați obținut în funcţia de şef al diplomaţiei moldoveneşti în această perioadă de timp?

A.G.: Într-o perioadă de mai puţin de un an, de când îndeplinesc funcţia de ministru de Externe, au fost înregistrate o serie întreagă de realizări frumoase în domeniul politicii externe, care de fapt este meritul întregii echipe guvernamentale, conduse de Premierul Filip.

În primul rând aş vrea să menţionez reluarea dialogului cu partenerii noştri externi de dezvoltare şi cu cei tradiţionali, şi anume cu UE, SUA, România, Ucraina şi Federaţia Rusă. Acest fapt este de o importanţă deosebită pentru redresarea situaţiei social-politice şi economice din ţară, dar mai ales pentru promovarea strategiilor de dezvoltare durabilă, implementarea agendei de reforme şi modernizarea ţării. În momentul de faţă, putem afirma cu certitudine că am recăpătat încrederea partenerilor noştri externi, inclusiv din partea instituţiilor financiare internaţionale, sprijinul cărora are o importanţă crucială pentru dezvoltarea de mai departe a ţării noastre. Evident că această încredere trebuie întărită în continuare prin fapte concrete şi eu sunt convins că noi vom reuşi să facem acest lucru.

Nu voi dezvălui aici în detalii agenda relaţiilor pentru perspectiva apropiată cu fiecare dintre partenerii menţionaţi, dar aş vrea să mă credeţi pe cuvânt că aceasta este una destul de consistentă. Voi remarca doar hotărârea noastră fermă de a revigora dialogul strategic cu Statele Unite, de a finaliza proiectele energetice şi de infrastructură comune cu România, de a intensifica dialogul politic cu Ucraina, de a relansa cooperarea cu Federaţia Rusă în domeniul comercial-economic.

Printre cele mai frumoase realizări voi menţiona, de asemenea, relansarea, după o pauză de doi ani, a negocierilor în formatul „5+2” privind reglementarea conflictului transnistrean şi adoptarea unei foi de parcurs în acest sens pentru perspectiva apropiată. În acest context, aş vrea să subliniez încă o dată eforturile preşedinţiei germane la OSCE, vizita din vara acestui an la Chişinău şi Tiraspol a ministrului de externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier fiind un exemplu elocvent în acest sens.

T.: La ce etapă se află procesul de integrare europeană a Republicii Moldova în UE? Scepticii sunt convinși că acest lucru nu se va mai întâmpla, având în vedere și problemele cu care se confruntă UE.

A.G.: Acordul de Asociere cu UE a fost astfel conceput încât să faciliteze procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Prin urmare, cu fiecare directivă transpusă în legislaţia naţională, cu fiecare standard implementat sau etapă de modernizare a funcţionării instituţiilor, ne apropiem de obiectivul integrării europene. Şi dacă e să vorbim în termeni cantitativi, atunci, după doi ani de implementare a Acordului, constatăm un nivel de 25% de ajustare a legislaţiei naţionale la standardele europene din totalul angajamentelor asumate prin Acord. Atâta timp cât vom asigura un ritm susţinut al realizării Acordului, ceea ce presupune nu doar transpunerea legislaţiei europene, dar şi implementarea acesteia, nu vom avea decât motive să fim optimişti în ceea ce priveşte finalitatea procesului de integrare europeană.

T.: Totuși, ce trebuie să mai facă Republica Moldova pentru a fi primită cu brațele deschise în UE? Ce Vă spun oficialii europeni în acest sens, dincolo de declarațiile publice?

A.G.: Răspunsul la întrebarea precedentă este unul valabil şi pentru această întrebare. Pe măsura avansării noastre pe calea implementării prevederilor Acordului de asociere cu UE, vom putea asigura corespunderea ţării noastre criteriilor de la Copenhaga, ceea ce cu siguranţă va contribui la apropierea continuă a Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Or, presupun că anume aceasta aţi avut în vedere, vorbind despre primirea cu braţele deschise.

T.: Ar putea oare Republica Moldova să-și recapete calificativul de „istorie de succes”, așa cum a fost până în 2013? Numiți trei acțiuni dintre cele mai importante pe care ar trebui să le facem în acest sens.

A.G.: Cred că ar trebui să continuăm cu acelaşi ritm sporit realizarea agendei de reforme care decurge din Acordul de Asociere cu care au fost realizate deja obiectivele fixate în Foaia de parcurs; va trebui să întărim în continuare instituţiile democratice ale statului de drept, să asigurăm respectarea drepturilor omului, inclusiv a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, să ne onorăm în deplină măsură angajamentele asumate în cadrul Consiliului Europei; să asigurăm un progres real în procesul de reglementare a conflictului transnistrean pentru a face ca ţara noastră să contribuie efectiv la întărirea securităţii regionale şi în întreaga Europă.

T.: Am observat că în ultimul timp ați fost primit la cel mai înalt nivel în diferite state. Ce vizite urmează să mai întreprindeți în acest an?

A.G.: Pe 17 noiembrie voi efectua o vizită în capitala Armeniei, oraşul Erevan, pentru a participa la reuniunea informală a miniştrilor de externe ai Parteneriatului Estic. De asemenea, este preconizată participarea la un şir de reuniuni ai miniştrilor de externe în cadrul cooperării regionale, cum este OCEMN şi GUAM.

Voi participa la reuniunea miniştrilor afacerilor externe ai statelor participante la OSCE, care se va desfăşura la 8-9 decembrie în oraşul Hamburg, Germania, în cadrul căreia în mod tradiţional sunt abordate chestiuni legate de reglementarea conflictului transnistrean.
Pe agenda de lucru pentru perspectiva apropiată sunt fixate, de asemenea, o serie de vizite bilaterale în Polonia, Finlanda, Serbia şi China.

T.: Ambasadorii moldoveni sunt de fapt cei care, prin definiţie, trebuie să promoveze interesele şi imaginea țării noastre în exterior. Ştim, însă, că uneori în fruntea misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova sunt numite persoane care nu au o experiență în diplomație. Cum se face resimţit acest fapt asupra eficienţei diplomaţiei moldoveneşti?

A.G.: Cred că este bine cunoscut faptul că numirea pe criterii politice a unor ambasadori este practicată în mai multe ţări ale lumii, inclusiv în cele mai dezvoltate, de aceea nu ar trebui să dramatizăm cazul ţării noastre. În diplomaţie, ca şi în oricare alt domeniu de activitate, vocaţia şi arta comunicării sunt, probabil, mai importante decât pregătirea specială sau experienţa practică.

Am cunoscut ingineri şi fizicieni care au făcut o carieră diplomatică strălucită. După cum înţelegeţi bine, şeful oricărei misiuni diplomatice are o echipă, mai mare sau mai mică, formată din diplomaţi cu experienţă care împreună asigură randamentul şi eficienţa acesteia. Important este ca la formarea corpului ambasadorial să se respecte măsura şi proporţia.

Dacă e să evaluăm în ansamblu eficienţa diplomaţiei moldoveneşti de la proclamarea independenţei ţării noastre, cred că nu va fi o exagerare dacă voi afirma că anume în domeniul politicii externe am reuşit să înregistrăm cele mai remarcabile realizări. În acest context aş menţiona deciziile Summit-ului OSCE de la Istambul privind retragerea completă şi neîntârziată a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, semnarea şi ratificarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, abolirea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni, nu doar pentru călătoriile în ţările membre ale UE, ci şi în alte circa 50 de state, şi, ceea este extrem de important, faptul că am reuşit să gestionăm cu chibzuinţă şi înţelepciune dosarul transnistrean pentru a păstra liniştea şi pacea în această parte a Europei.

T.: Apropo, care sunt în momentul de față misiunile diplomatice ale Republicii Moldova care nu au ambasador? Când va fi desemnat Ambasadorul ţării noastre în SUA?

A.G.: În momentul de faţă sunt vacante funcțiile de ambasadori ai Republicii Moldova în Austria, Grecia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi Spania. Procedura de numire a noilor şefi ai misiunilor diplomatice moldoveneşti în ţările enumerate va începe imediat după încheierea alegerilor prezidenţiale în ţara noastră.

T.: Relația Republicii Moldova cu Federația Rusă este în permanenţă un subiect de interes sporit. Cum evaluaţi starea actuală şi perspectivele relaţiilor moldo-ruse?

A.G.: Aşa după cum menţionasem într-un răspuns la o întrebare anterioară, în acest an, după o pauză de stagnare, a fost reluat dialogul politic cu Federaţia Rusă la diferite niveluri. După cum se ştie, la începutul lunii aprilie am efectuat o vizită de lucru la Moscova, la invitaţia omologului meu rus, Serghei Lavrov, cu care am efectuat o analiză minuțioasă a stării actuale a relaţiilor dintre ţările noastre şi am stabilit noi obiective pentru perspectiva apropiată. În acelaşi context voi menţiona şi întâlnirile Prim-ministrului Pavel Filip cu Preşedintele rus Vladimir Putin şi cu Premierul Dmitrii Medvedev, care s-au desfăşurat pe marginea reuniunilor la nivel de şef de stat şi de guvern ai CSI din iunie şi septembrie a acestui an, dar şi cele câteva întâlniri ale co-președintelor Comisiei interguvernamentale pentru cooperare comercial-economică. În perspectiva apropiată este preconizată desfăşurarea unei noi şedinţe a acestei comisii, care, sper, să contribuie la reluarea în deplină măsură a exporturilor moldoveneşti pe piaţa rusă.

Contăm în continuare pe contribuţia pozitivă a Federaţiei Ruse în promovarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean în calitatea sa de mediator în cadrul formatului de negocieri „5+2”. După cum vedeţi, Federaţia Rusă rămâne în continuare un partener strategic important, dezvoltarea cooperării cu care poate aduce beneficii semnificative ţării noastre.

T.: De ce totuși până în prezent conflictul transnistrean nu a fost soluționat? Admiteți că formatul „5+2” ar putea fi modificat?

A.G.: Aşa cum menţionasem cu alte ocazii, conflictul transnistrean, spre deosibire de alte conflicte regionale cunoscute, poate fi soluţionat relativ uşor şi într-un termen relativ scurt de timp, factorul decisiv în acest sens fiind manifestarea unei voinţe politice adecvate de către toţi actorii implicaţi în procesul de reglementare. Aş dori, de asemenea, să subliniez că lipsa antagonismelor de ordin etnic şi religios constituie premisele propice pentru soluţionarea problemei transnistrene, având drept obiectiv final reintegrarea Republicii Moldova. Cu părere de rău, mai persistă factori care afectează procesul de reglementare, inclusiv, evoluţiile negative pe arena internaţională. Este deosebit de important de subliniat faptul că soluţionarea problemei transnistrene trebuie să fie efectuată pe cale politică prin elaborarea unui statut juridic special pentru această regiune, cu respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

În ce priveşte formatul de negocieri „5+2” trebuie de menţionat că acesta s-a constituit pe cale evolutivă pe parcursul anilor şi că în acesta sunt implicaţi practic toţi actorii internaţionali care dispun de pârghiile necesare pentru soluţionarea definitivă a conflictului transnistrean. Cred că transformarea acestui format prin ridicarea statutului SUA şi UE de la observatori la mediatori şi constituirea unui format de negocieri al „celor şapte” ar fi unul de natură să sporească eficienţa acestui proces.

T.: În decembrie 2016 se împlineşte un an de când piloții moldoveni au fost luaţi ostatici în Afganistan. Ministerul de Externe a creat și o celulă de criză. Care este situația în momentul de faţă?

A.G.: De fapt, anul se împlinește la 24 noiembrie, ziua în care s-a produs accidentul în Republica Islamică Afganistan cu implicarea elicopterului MI-17-1V al companiei moldoveneşti VALAN International Cargo Charter, cu trei membri ai echipajului, cetăţeni RM.

De atunci, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a întreprins, pe calea diplomatică, toate acţiunile posibile în raport cu partenerii externi relevanţi, fiind solicitată susţinerea statelor care, într-o primă fază, ne puteau oferi informaţii suplimentare şi acorda ajutor pentru eliberarea cetăţenilor Republicii Moldova luaţi ostatici. În acest context, MAEIE a lansat demersuri oficiale în adresa mai multor ţări cu reprezentare diplomatică în regiune, inclusiv în cadrul mai multor întrevederi avute cu oficiali din Afganistan, SUA, Federaţia Rusă, Ucraina, România, China, Tadjikistan, Uzbekistan, Kîrgîzstan, Turkmenistan şi Qatar. După cum se cunoaşte, am reuşit să repatriem corpul neînsufleţit al unuia din membrii echipajului, care a decedat la locul prăbușirii elicopterului.

Cu părere de rău, însă, până în prezent nu am reuşit să-i eliberăm pe cei doi cetăţeni moldoveni luaţi în captivitate, inclusiv din cauza situaţiei de securitate din regiunea respectivă, care rămâne una extrem de complicată. Noi continuăm să întreprindem eforturi în vederea eliberării şi repatrierii cetăţenilor moldoveni.

T.: La un moment dat, se vehicula ideea precum că UE ar putea retrage dreptul moldovenilor de a circula fără vize în Europa. Există careva premise ca acest lucru să se întâmple?

A.G.: Cred că este vorba de nişte speculaţii politice pe această temă. Atâta timp cât sunt respectate toate angajamentele asumate de ţara noastră în procesul de îndeplinire a criteriilor pentru beneficierea regimului de vize, şi în acest sens nu este nici o schimbare, dimpotrivă, se avansează şi mai mult în direcţia cooperării pe dimensiunea afaceri interne, nu este şi nu poate exista nici o îngrijorare sau risc pentru retragerea dreptului de a călători fără vize în UE.

T.: Planificați careva campanii de informare a cetățenilor privind beneficiile aderării Republicii Moldova la UE, având în vedere faptul că sondajele denotă o scădere a celor care cred în viitorul european al țării?

A.G.: Cea mai bună campanie de informare despre beneficiile aderării la UE sunt reformele pe care le facem şi în special impactul acestora simţit de fiecare cetăţean al ţării noastre. Şi atunci când vom avea şi mai multe drumuri reabilitate şi modernizate, reţele energetice consolidate, servicii mai accesibile şi de calitate, instituţii capabile să asigure funcţionarea statului de drept, încrederea în viitorul european al ţării noastre nu va putea fi zdruncinată nici de încercările populiste de a-i exclude orice şansă de reuşită, şi nici de fluctuaţiile intereselor politice într-o conjunctură sau alta.

În acelaşi timp, apreciem implicarea activă a societăţii civile în activităţile de comunicare şi de propagare a valorilor şi principiilor democraţiei europene, modelul căreia am ales să-l urmăm în Republica Moldova. Sunt convins că aceste activităţi, coroborate cu acţiunile de implementare a Acordului de Asociere deja întreprinse sau care încă urmează să fie înfăptuite, vor avea un efect multiplicator considerabil în sensul consolidării percepţiei pozitive a populaţiei în ceea ce priveşte beneficiile pentru fiecare cetăţean în parte şi pentru întreaga ţară a politicii de integrare europeană.

T.: Dacă nu ați face diplomație, cu ce V-ați ocupa? Ce nu cunoaște lumea despre Andrei Galbur?

A.G.: Aş vrea să vă mărturisesc sincer că îmi place să fac diplomaţie pentru că acesta este domeniul în care mi-am început activitatea mea de muncă după absolvirea facultăţii şi pentru că se pare că aceasta este una dintre cele mai fascinante ocupaţii care pot aduce satisfacţie profesională şi plăcere sufletească. Nu m-am gândit, deocamdată, ce aş face altceva decât diplomaţie. Cred că înţelegeţi bine faptul că cunoştinţele şi aptitudinile pe care le-am acumulat şi le-am dezvoltat în activitatea diplomatică oferă posibilităţi destul de largi pentru a profesa multe alte meserii, în cazul în care va trebui să fac o alegere pentru o altă ocupaţie.

Andriana Cheptine