De obicei, în alegeri nu prea se face matematică electorală. Iar, dacă se face, atunci numai prin prisma procentelor ce le pot acumula candidaţii în alegeri. În acest material, voi încerca să fac puţin altfel de matematică electorală şi mă voi opri în special la două momente: listele electorale şi listele de subscripţie cu semnături ale cetăţenilor cu drept de vot, prezentate deja sau care urmează să fie prezentate la CEC.

În primul rînd – despre listele electorale. Potrivit ultimelor date făcute publice de CEC, la data de 13 septembrie 2016, numărul total de alegători din Registrul de stat al alegătorilor era de 3 237 072. Totodată, doar 2 854 557 cetățeni cu drept de vot sînt atribuiți pe circumscripții. Unele forţe de opoziţie afirmă că aceste liste ar fi fost „umflate” cu circa un milion de cetăţeni şi că voturile lor vor fi folosite pentru falsificarea rezultatelor alegerilor. În alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, în listele de alegători au figurat 3 226 446 persoane, prezenţa la vot a fost de 57,28%, iar unele forţe de opoziţie, de asemenea, au declarat că listele electorale au fost „umflate” şi că rezultatele alegerilor au fost falsificate.

Exerciţiul matematic de care vorbeam mai sus, în acest caz trebuie făcut pe două dimensiuni. Prima presupune că opoziţia are dreptate că listele ar fi „umflate” cu circa un milion de cetăţeni, iar o bună parte din aceste voturi vor fi folosite la falsificarea rezultatelor alegerilor. Dat fiind faptul că la precedentele alegeri parlamentare au participat ceva mai mult de un milion şi jumătate de cetăţeni, voturile „în plus” despre care vorbeşte opoziţia sînt suficiente pentru a aduce în fruntea statului pe oricine doreşte aceasta, iar candidatul care real va cîştiga alegerile va rămîne pe din afara Preşedinţiei.

A doua dimensiune presupune că opoziţia are dreptate doar parţial, listele includ mai multe persoane decît numărul real de alegători, dar aceasta este mai degrabă o eroare tehnică, decît o intenţie şi puterea nu are de gînd să fraudeze alegerile. În acest caz, „umflarea” listelor electorale poate avea alt efect – invalidarea rezultatelor alegerilor. Or, circa o treime din alegători, fiind inexistenţi, nu vor participa la vot. Iar dacă alegătorii vor da dovadă de pasivitate şi o altă treime (jumătate din alegătorii reali) nu se vor prezenta la urne, rata de participare ar putea fi sub minimul de o treime şi atunci alegerile prezidenţiale vor eşua. Apropo, din cîte cunosc, unii lideri ai partidelor de opoziţie deja se gîndesc că aceasta e cel mai mare pericol ce se ascunde în spatele „umflării” listelor electorale. Şi pentru aceşti lideri respectiva situaţie ar fi mai gravă decît folosirea voturilor alegătorilor inexistenţi pentru candidatul/candidaţii puterii. Or, dacă în caz de falsificare, poţi protesta, critica, acuza etc., în caz de prezenţă slabă a alegătorilor la urne, nu poţi face nimic şi nu ai pe cine acuza de acest eşec.

Calculul matematic ce vizează listele de subscripţie cu semnături ale cetăţenilor, ce au fost depuse sau urmează să fie depuse la CEC, e şi mai simplu. Avem 23 de potenţiali candidaţi în cursa pentru fotoliul de Preşedinte (Oleg Brega, al 24-lea, a renunţat la luptă). Să admitem că fiecare dintre ei va prezenta în susţinerea sa liste cu circa 20 mii de semnături (unii mai mult, alţii mai puţin, dar nimeni nu va risca să vină cu minimul de 15 mii de semnături, deoarece unele dintre ele nu vor fi validate de către  CEC). Prin urmare, împreună, aceşti candidaţi vor prezenta peste 400 mii de semnături la CEC. Iar aceasta este ceva mai puţin de o treime din numărul de alegători care, de regulă, participă la alegeri în Moldova. Deci, putem concluziona că lupta se va da pentru celelalte mai bine de două treimi din voturi, pentru că, putem presupune, cei ce au semnat pentru un candidat, cu mici excepţii, îl vor şi vota. Practica alegerilor precedente arată că un procent din voturile alegătorilor este 13-25 mii de voturi. Deci, fiecare candidat va porni în lupta pentru Preşedinţie cu 1,5-2% din voturi din start. Dacă e să admitem că, pe durata campaniei electorale, ei vor reuşi să atragă şi alte voturi, dar şi luînd în calcul mulţimea de candidaţi, putem avea o situaţie cînd în turul doi ar putea ajunge un candidat susţinut, spre exemplu, de doar 15% din alegători.

…Uite aşa un fel de matematică electorală…

Igor Volniţchi