Republica Moldova este, probabil, unica ţară din lume (din cele ce se declară democratice) în care nici cetăţenii, nici forţele de opoziţie, la modul practic, nu au dreptul să desfăşoare referendumuri. Şi aceasta în condiţiile în care, oficial, acest drept e prevăzut în Constituţie, iar Codul Electoral alocă un vast spaţiu descrierii respectivei proceduri. Dar una e partea oficială şi cu totul alta realitatea.

Nu ştiu dacă veţi mai găsi o ţară pe glob, ce se pretinde democratică, în care în decurs de 25 de ani să nu reuşească nici un referendum cetăţenesc şi nici un referendum iniţiat de opoziţie. Vă voi da doar cîteva exemple, care vor ilustra situaţia la acest capitol în „democratica” noastră ţărişoară.

În 2002, Alianţa Social-Democrată din Moldova a venit cu iniţiativa desfăşurării unui referendum în problema modificării sistemului electoral. Formaţiunea, condusă de ex-Premierul Dumitru Braghiş, a desfăşurat o amplă campanie în susţinerea acestui referendum, în cadrul căreia a colectat peste 200 de mii de semnături ale cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot. Comisia Electorală Centrală a aprobat listele cu semnături şi le-a transmis Parlamentului, însă Partidul Comuniştilor, care avea majoritate parlamentară constituţională la acea etapă, a votat împotriva fixării datei referendumului.

În decembrie 2002, Partidul Popular Creştin Democrat a creat un grup de iniţiativă privind desfăşurarea unui referendum în problema aderării Republicii Moldova la NATO. Însă, deja în ianuarie 2003, Comisia Electorală Centrală refuză înregistrarea acestui grup de iniţiativă pe motiv că un astfel de referendum ar contraveni Constituţiei, care prevede că Republica Moldova este stat neutru şi nu poate adera la nici un bloc militar.

În 2008 Partidul Liberal Democrat din Moldova a colectat peste 240 de mii de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot care susţineau ideea desfăşurării unui referendum în problema trecerii la sistemul electoral mixt de alegere a deputaţilor şi revenirea la sistemul de alegere a şefului statului de către întreg poporul. Însă, Comisia Electorală Centrală a invocat neconcordanţa normelor constituţionale cu privire la numărul minim de semnături ale cetăţenilor necesar pentru demararea referendumului şi a respins ideea desfăşurării acestuia.

În 2012, social-democraţii din Moldova au iniţiat organizarea unui referendum pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală. Dar, deşi s-au adunat peste 230 mii de semnături ale cetăţenilor în acest sens, CEC a respins iniţiativa pe motiv că a depistat numeroase încălcări la capitolul semnături colectate.

În 2016, Platforma „Demnitate şi Adevăr” a iniţiat organizarea unui referendum în problema alegerii Preşedintelui ţării de către întreg poporul, reducerii numărului de deputaţi şi lipsirii acestora de imunitate, dar CEC a blocat referendumul pe toate cele trei componente, invocînd încălcări admise de iniţiatorii lui.

În 2016, un grup de cetăţeni au iniţiat procedura de demitere prin referendum a lui Dorin Chirtoacă din funcţia de Primar de Chişinău, dar această procedură a fost blocată la Curtea de Apel Bălţi, dat fiind încălcările de ordin procedural.

Pun punct aici exemplelor, dar nu înainte de a menţiona că, în 25 de ani de independenţă, toate încercările opoziţiei şi ale cetăţenilor de a organiza referendumuri au fost blocate sub diferite pretexte. Am avut doar trei referendumuri republicane (în martie 1994, în mai 1999 şi în septembrie 2010), dar toate au avut loc pentru că au fost iniţiate şi susţinute de politicienii ce reprezentau puterea la acel moment.

Deci, concluzia este că în Moldova referendumuri au loc doar atunci cînd vrea puterea. Şi nicidecum nu putem spune că referendumul în Moldova e o formă de manifestare a voinţei populare sau un instrument de luptă al opoziţiei. În aceste condiţii, mare are oare sens să păstrăm un pasaj întreg în Constituţie care să se refere la referendum sau articole întregi la această temă în Codul Electoral? De ce să mimăm democraţia, dacă oricum nu sîntem un stat democratic? Cel puţin, la capitolul referendumuri….

Igor Volniţchi