[ X ]
Comentarii21 Iulie 2018 07:00

Cum opoziţia pro-europeană poate transforma protestele într-un instrument de maximă eficienţă politică  

Opoziţia pro-europeană se află în impas şi acest lucru poate fi sesizat de oricine pricepe cât de cât în ale politicii. Pe de o parte, vedem că opoziţia are capacitatea de a organiza proteste de amploare impresionante, iar pe de altă parte aceste proteste nu prea schimbă situaţia. Cel puţin nu au schimbat-o până la acest moment. Tactica aleasă de guvernare (ignorarea protestelor) este riscantă, dar miza acesteia este una mare. Căci, cu cât mai mult opoziţia pro-europeană va rămâne în interiorul cercului pe care singură l-a creat, cu atât şansele puterii de a scăpa cu faţa curată vor fi mai mari. Or, oamenii nu pot protesta la nesfârşit fără ca nimic să se schimbe, iar în momentul în care vor ajunge la concluzia că protestează sau nu protestează, nimic nu se schimbă, guvernarea va putea considera că momentul critic a trecut şi că de acum încolo are mână liberă pentru a face orice îi va trece prin cap.

Tactica opoziţiei pro-europene poate fi uşor intuită. Probabil, prin proteste, ea mizează să intre pe val în alegerile parlamentare şi să obţină un rezultat bun. Aşa şi va fi dacă alegerile vor avea loc în această toamnă. Dar dacă alegerile vor avea loc în februarie-martie anul viitor, aşa cum se vorbeşte? În acest caz opoziţia va trebui să constate că miza sa nu s-a îndreptăţit şi că trebuie să stabilească o altă strategie dacă-şi doreşte să păstreze şanse reale la victorie în următorul scrutin parlamentar.

Logica lucrurilor spune că, chiar dacă strategia sa de bază este să intre pe valul protestelor în alegeri, opoziţia pro-europeană trebuie să aibă şi o strategie de rezervă. Experienţa altor ţări arată că această strategie „stă la suprafaţă” şi trebuie doar ca opoziţia pro-europeană să-şi dorească să o însuşească şi să o aplice. Iarăşi, reieşind din experienţa altor ţări, deducem că, dacă-şi doresc să salveze protestele ca formă de exprimare publică, cei din opoziţia pro-europeană trebuie să le extindă la nivel teritorial. Şi acestea ar trebui să nu aibă loc în teritorii sub lozinca vre-unei forte politice, ci a unui „brand civic”. Denumirea Mişcarea de rezistenţă naţională „ACUM”, folosită în prezent de protestatari, este cât se poate de potrivită. Or, ea poate aduna împreună alegători cu diverse opţiuni politice, dar pe care i-ar uni anume faptul că sunt parte a unei ample mişcări de rezistenţă naţională.

Mai departe, din manualele de profil, aflăm că astfel de mişcări, pentru a genera maximă eficienţă, trebuie să aibă o ramificare teritorială cât mai largă. Apropo, pe această cale partidele pro-europene de opoziţie şi-ar rezolva şi altă mare problemă cu care se confruntă în prezent – numărul redus de structuri teritoriale pe care le au. Structurile teritoriale ale mişcării de rezistenţă naţională ar acoperi cu brio acest gol şi ar juca şi un rol important în identificarea candidaţilor pentru alegerile în circumscripţii. În prezent se zice că dreapta pro-europeană are o capacitate redusă de a propune candidaţi pentru circumscripţii cu şanse reale. Marea majoritate a candidaţilor mişcării de rezistenţă naţională ar avea şanse reale din oficiu, deoarece ar fi nu doar candidaţii PAS-ului, PDA-ului, PLDM-ului, ci ai mişcării antiregim. Ca să nu mai vorbim că o astfel de abordare ar exclude eventuale gâlcevi între componentele dreptei pro-europene la identificarea şi înaintarea candidaţilor.

Platforma protestataro-politică a Mişcării de rezistenţă naţională se poate dovedi şi soluţia optimă pentru denumirea şi esenţa blocului electoral pe care are de gând să-l constituie pentru următoarele alegeri parlamentare dreapta pro-europeană. Astfel, nu se va mai pune problema denumirii sau liderismului în cadrul blocului şi aceasta iarăşi ar reduce la minimum cazurile de eventuale gâlcevi între partidele vizate de respectivul proiect politic.

Deci, soluţiile pentru dreapta pro-europeană, care a nimerit într-un impas evident cu protestele pe care le-a generat, sunt la suprafaţă: să ramifice protestele în teritorii, să le dea altă formă, să le dea altă încărcătură şi misiune politică, să le trateze la modul serios ca pe o platformă excelentă pentru următoarele alegeri. Dacă nu va face aceste lucruri evidente, dreapta pro-europeană riscă să nimerească într-o situaţie destul de delicată în lunile următoare. Cel puţin, aceasta e părerea mea, care poate fi şi subiectivă.

Dumitru Spătaru

P.S.: De obicei, evit cazurile de likbez politic, dar m-am decis să scriu acest material deoarece în ultima vreme prea multă lume mă întreabă ce părere am despre protestele dreptei pro-europene şi dacă pot da acestea careva rezultate. Acest material e răspunsul meu pentru toţi curioşii. Totuşi, e mai uşor să scrii un material decât să-i explici fiecăruia în parte cum vezi lucrurile şi evoluţia lor în continuare.

D.S.

Sondaj

  • Ce rezultat credeţi că vor da protestele opoziţiei pro-europene?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online