[ X ]
Editorial24 Iunie 2018 07:00

„Avem nevoie de dictatură. Doar dictatura va salva republica”

Aceste cuvinte, într-un moment de grea încercare pentru revoluția franceză, mai bine zis pentru prima republică franceză, le-a adresat unul din „ctitorii” ei, Marat, altor doi „ctitori”, Robespierre și Danton. Se întâmpla în 1793, la patru ani de la căderea Bastiliei. Marat înțelegea că republica intrase în impas și, după ce au trecut emoțiile cauzate de revoluție, se impuneau măsuri drastice. Numai că el credea că dictatura e unica cale de a salva rezultatul revoluției, adică republica. Poate că Marat ar fi reușit să-și ducă intenția la îndeplinire, dacă nu era ceilalți doi, în special Robespierre. Acesta din urmă credea atât de mult în revoluție și în republică, încât a refuzat până și propunera generoasă a lui Marat de a deveni anume el dictatorul.

Am discutat acest moment istoric cu un colecționar pasionat de istorie. La el ca și Marat în îndepărtatul an 1793, el mi-a declarat că „Moldova are nevoie de o dictatură” și că „numai dictatura poate salva republica”. Logica sa e simplă până la primitivism: Moldova degradează ca stat și, dacă lucrurile nu se schimbă, în scurt timp nimeni nu va mai vedea necesitatea păstrării unei asemenea entități statale. Iar scenariul său e că o parte a RM (cea mai mare) se va alipi României, iar altă parte va participa la constituirea unui nou stat (pro-rus), va fi alipită Ucrainei sau își va continua existența ca zonă separatistă, nerecunoscută în plan internațional. Concluzia la care a ajuns el (probabil, după lungi cugetări) este că democrația a eșuat totalmente în spațiul dintre Prut și Nistru în ultimele aproape trei decenii, deci unica șansă de a salva republica, statul este „mâna de fier”, adică dictatura.

Și pentru mine viitorul statului Republica Moldova e incert. Și mie nu-mi place dezastrul pe care-l văd în fiecare zi, aprofundându-se tot mai mult. Dar sunt convins că dictatura nu o soluție, nici pentru Moldova, nici pentru oricare stat al lumii. Și deoarece cunoscutul meu la despărțire și-a permis să facă o paralelă (prima republică franceză a existat doar 10 ani după revoluție, după care oricum a venit dictatura, iar noi în primăvara lui 2019, adică imediat după alegerile parlamentare următoare, facem exact zece ani de la revoluția din 2009), voi face și eu o scurtă paralelă istorică. Da, republica franceză a existat doar 10 ani, până când, Napoleon Bonaparte, la 9 noiembrie 1799, și-a impus dictatura personală. A salvat aceasta Franța? Nu, desigur. Ambițiile bolnave ale corsicanului, devenit dictator peste noapte, s-au soldat cu invadarea Franței de armatele străine și cu milioane de morți. Apropo, nici Marat, cel care vedea în dictatură o salvare, nu a trăit mult după propunerea sa – doar câteva luni. Desigur, nu propunerea pe care a făcut-o a fost cauza morții sale, dar, totuși…. Nu au trăit mult după acea discuție nici Robespierre și nici Danton. Deci, concluzia care e: istoria ne învață că dictatura nu aduce nimic bun. Și au de suferit nu doar acei ce instaurează dictatura, ci și cei care discută pur teoretic despre ea. De aceea, îndemnul meu este: uitați de dictatură și nici măcar teoretic nu discutați despre ea.

Cât despre viitorul statului Republica Moldova…

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Ce aşteptări aveţi în primul rând de la noul primar al capitalei?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online