[ X ]
Important11 Octombrie 2017 07:00

(INTERVIU) Igor Dodon: Avem propria ţară şi trebuie să ne concentrăm pe păstrarea şi dezvoltarea ei

În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon s-a referit la evenimentele legate de situaţia politică internă, la confruntarea cu guvernarea, la poziţia forţelor pro-europene, la unionişti, la perspectivele de soluţionare a problemei transnistrene, la alte aspecte importante.

T: Dle Preşedinte, noul sezon politic a început în forţă. Din postura de Preşedinte al RM, cum arată lucrurile?

I.D.: Ca Preşedinte al Republicii Moldova văd minimum două tendinţe, care nu pot să nu mă îngrijoreze. În primul rând, asistăm cu toţii la încercările disperate ale guvernării de a reduce în continuare din atribuţiile şefului statului, de a face tot posibilul ca Preşedintele să fie un spectator pasiv şi să nu se poată implica în soluţionarea problemelor ţării, aşa cum e firesc să fie. Spun că e firesc pentru că un Preşedinte ales direct de popor trebuie să aibă şi posibilitate de a onora acele obligaţiuni pe care şi le-a asumat în faţa cetăţenilor. La noi, paradoxal, odată cu revenirea la alegerea directă a Preşedintelui ţării, nu doar că nu s-a mers pe calea lărgirii atribuţiilor şefului statului (căci nu poate un Preşedinte ales de popor în mod direct să fie comparat cu un Preşedinte ales de un grup de deputaţi, cum era până în 2016), dar şi se face tot posibilul pentru a tăia şi din acele atribuţii care mai sunt conform legii.

O altă tendinţă care mă îngrijorează mult este încercarea de a diviza societatea, de a o scoate pe baricade. Mă refer în special la isteria pe care o creează artificial unele partide ce-şi spun pro-europene (fie că e vorba de cele de la guvernare, fie de cele de opoziţie). Inventând nu ştiu ce duşmani imaginari, aceste partide au pornit o adevărată campanie împotriva Preşedintelui ţării şi se vede cu ochiul liber că Preşedinţia e atacată cu aceeaşi vehemenţă şi de guvernare, şi de forţele de opoziţie pro-europene. Nu ştiu dacă o fac conştient sau nu, dar forţele pro-europene de opoziţie de fapt fac jocul puterii care-şi doreşte cu orice preţ diminuarea rating-ului Preşedintelui ca să pună ulterior în aplicare diverse scenarii de anihilare politică a şefului statului. Pentru actuala guvernare, Preşedintele ţării şi opoziţia socialistă reprezintă cel mai mare pericol care o ameninţă în perspectiva următoarelor alegeri parlamentare. Iar opoziţia pro-europeană, în loc să profite de faptul că în fruntea ţării e un reprezentat al opoziţiei şi să încercăm să facem împreună front comun împotriva guvernării, face jocul puterii.

Pentru oricine e absolut clar că opoziţia pro-europeană nu are capacitatea de a lupta concomitent pe două fronturi: şi cu noi, şi cu puterea. În rezultat, va suferi înfrângere pe ambele fronturi. De aceea, ei ar trebui să se concentreze pe un singur front.

T: Dle Preşedinte, ceea ce spuneţi Dvs. sună ca un fel invitaţie pentru opoziţia pro-europeană. Ceva de genul: Veniţi alături de noi şi să facem front comun împotriva guvernării.

I.D.: Nu ştiu dacă acum mai rămâne loc pentru astfel de invitaţii, pentru că mă îndoiesc că acestea ar găsi un răspuns pe măsură. Şi când spun asta judec din experienţa pe care am avut-o în acest sens. Imediat după alegerile prezidenţiale de anul trecut, i-am chemat pe cei din opoziţia pro-europeană să facem front comun împotriva guvernării. Cum au răspuns? Prin intensificarea atacurilor împotriva Preşedintelui, făcând astfel jocul guvernării. Deci, pentru mine şi cred că şi pentru cetăţeni totul e clar, se vede cu ochiul liber cine şi ce joc face şi ce interese urmăreşte în realitate.

T: Sugeraţi că ar exista careva bază reală pentru a admite o viitoare coaliţie de guvernare între actuala putere şi opoziţia pro-europeană? Dar, vreau să vă amintesc că atât PDA, cât şi PAS au respins iniţiativa cu care PDM a venit în acest sens…

I.D.: Nu e treaba mea să judec despre posibilele coaliţii dintre pro-europenii de la guvernare şi cei din opoziţie, dar, totodată, nu pot trece cu vederea unele lucruri. Şi când spun acest lucru am în vederea miza geopolitică mare pe care o reprezintă Republica Moldova pentru puterile lumii. Această miză este atât de mare încât nu exclud că „mentorii” de peste hotare ai pro-europenilor noştri (atât a celor de la guvernare, cât şi a celor din opoziţie) la un moment dat îi vor impune să facă front comun. Poate că acum cei din opoziţia pro-europeană şi sunt sinceri când declară că nu admit coaliţii cu guvernarea, dar cum vor proceda când vor fi impuşi de cei care le dictează de peste hotare să facă alianţă? Vor avea curajul să-i refuze? Mă îndoiesc. Apropo, în multe din lucrurile care se întâmplă în prezent eu văd şi un fel de anticipare în acest sens.

T: Vă referiţi la ceea ce aţi numit atacuri comune în adresa Preşedinţiei sau la declaraţiile despre o posibilă coaliţie pro-europeană după următoarele alegeri?

I.D.: Şi la aceasta, dar nu numai. Spre exemplu, şi în iniţiativa de modificare a Constituţiei prin introducerea integrării europene ca obiectiv în Legea Supremă eu văd un fel de pregătire. Pro-europenii de la guvernare sau din opoziţie vor avea nevoie de o platformă comună pe care să se regăsească şi care într-un fel să explice colaborarea lor în viitor. Şi ce platformă poate fi considerată de ei mai bună decât un principiu constituţional? Partea proastă a problemei constă în faptul că cei ce promovează această idee comit o mare ilegalitate, or nici un partid nu-şi poate impune propria viziune, propria ideologie ca principiu constituţional, mai ales dacă aceasta nu e susţinută de majoritatea populaţiei. Cu toţii ştim şi o arată şi sondajele că ideea integrării europene e în scădere la capitolul popularitate, nu e susţinută nici măcar de jumătate din populaţia ţării. În acest caz, mă întreb şi vă întreb: Pe cât de moral şi legal este ceea ce face puterea? De ce se încearcă din nou această radicalizare pe loc gol, această scindare a societăţii?

T: Dar, domnule Preşedinte, cineva vă poate acuza şi pe Dvs., mai bine zis pe socialişti, că radicalizaţi o parte a societăţii prin referendumul de demitere a Primarului capitalei.

I.D.: Referendumul este o formă democratică de consultare a opiniei societăţii, de participare a cetăţenilor la soluţionarea problemelor importante. PSRM a venit cu argumentele de rigoare de ce a ocupat această poziţie, de ce a venit cu această iniţiativă şi nu e cazul să le discutăm în acest interviu. Întrebarea mea este: De ce cei ce promovează integrarea europeană ca normă constituţională nu au mers pe calea referendumului? În lumina celor spuse mai sus cred că răspunsul la această întrebare e clar. Pur şi simplu nu ar fi avut susţinere şi ei ştiau acest lucru. Mai mult ca atât: De ce puterea s-a opus referendumului iniţiat de mine pe 24 septembrie? Iarăşi, pentru că au ştiut că oamenii vor acorda susţinere ideilor Preşedintelui.

Cât priveşte referendumul de demitere a lui Dorin Chirtoacă, nu cred că veţi găsi mulţi locuitori ai capitalei care să vă spună că sunt de acord cu haosul creat în oraş după 10 ani de conducere a acestui Primar, dar şi cu incertitudinea creată în administrarea oraşului în ultima perioadă. În astfel de situaţii, oamenii şi numai oamenii trebuie să decidă, iar politicienii nu au dreptul moral să se opună şi să hotărască ei în locul cetăţenilor cum e mai bine.

T: Vă referiţi la boicotul anunţat de unele partide pro-europene?

I.D.: E treaba acestor partide ce decizii iau şi cum se poziţionează. Oricum până la urmă vor decide cetăţenii. Dar vroiam şi cu această ocazie să vă atrag atenţia că din nou pro-europenii (şi cei de la putere, şi cei din opoziţie) au ocupat o poziţie în linii mari similară. Aceasta iarăşi ne conduce spre anumite concluzii, inclusiv despre colaborarea (oficială sau neoficială) pe care o au acum şi perspectivele de a se uni după următoarele alegeri. Numai că vor avea o mare surpriză – nu vor avea pentru ce se uni. Poate doar pentru a forma o opoziţie pro-europeană comună. Îi am în vedere şi pe cei care sunt acum la putere, şi pe cei din opoziţia pro-europeană.

T: Dacă am înţeles corect din acest interviu, Dvs. credeţi că lupta în 2018 se va da într-un fel între pro-europeni şi socialişti, chiar dacă pro-europenii vor fi în tabere diferite – cei din opoziţie şi cei de la guvernare. Dar, să nu uităm că anul 2018 e unul semnificativ din punctul de vedere al unirii Basarabiei cu România. Ce rol vor juca unioniştii în politica moldovenească în 2018?

I.D.: Nu ştiu ce rol vor juca, dar ceea ce vă pot spune cu certitudine este că e timpul să ne gândim la ţara noastră, la Republica Moldova, la cum soluţionăm problemele cu care cetăţenii noştri se confruntă în viaţa de zi cu zi. Nu oricărui popor îi este dat să aibă propria ţară. Din acest punct de vedere noi suntem un popor fericit. Şi dacă avem propria ţară, trebuie să ne concentrăm pe păstrarea şi dezvoltarea ei. Ceea ce pot să vă spun cu siguranţă este că eu şi echipa mea şi în continuare ne vom poziţiona ca statalişti şi vom lupta pentru prezentul şi viitorul Republicii Moldova.

T: De unde această atitudine ostilă a Dvs. şi a socialiştilor faţă de România?

I.D.: Vă rog să nu încurcaţi lucrurile: noi nu suntem împotriva României, ci, din contra, pledăm pentru relaţii de bună vecinătate, aşa cum e firesc să fie. Şi în continuare vom face tot posibilul pentru dezvoltarea relaţiilor cu ţara vecină în beneficiul popoarelor noastre. Noi suntem împotriva unionismului, nu a României, pentru că acesta e un pericol pentru statul Republica Moldova. Dar a fi anti-român şi anti-unionist sunt lucruri diferite.

T: Recent, am auzit o declaraţie a Dvs. în care vorbeaţi despre necesitatea unei coaliţii pro-Moldova. Se încadrează şi această idee în politica anti-unionistă?

I.D.: Ideea respectivă a fost enunţată puţin în alt context şi anume în cel ce ţine de soluţionarea problemei transnistrene. Spuneam că există premise reale pentru soluţionarea acestei probleme după anul 2018, însă pentru aceasta va fi nevoie inclusiv ca la putere în Moldova să fie o forţă sau o coaliţie de forţe pro-Moldova. Fără aceasta pur şi simplu nu vom putea valorifica o oportunitate istorică ce ar putea apărea.

T: Despre ce oportunitate vorbiţi?

I.D.: Astăzi, după o perioadă în care am asistat la tensionarea relaţiilor, Rusia şi Occidentul caută puncte de tangenţă la nivel internaţional pentru a reveni la normalitate. Transnistria ar putea deveni un astfel de punct. Cu atât mai mult că Angela Merkel a obţinut un nou mandat de Cancelar Federal al Germaniei, iar Vladimir Putin, cel mai probabil, va obţine un nou mandat de Preşedinte al Rusiei în 2018. Ştim că ambii au un interes aparte pentru problema transnistreană şi şi-ar dori soluţionarea ei, inclusiv reieşind din interesul de a crea un precedent internaţional pozitiv într-o lume în care izbucnesc tot mai multe conflicte teritoriale, dar şi dat fiind importanţa unui astfel de pas din punct de vedere istoric. Deci, se prefigurează anumite premise internaţionale favorabile soluţionării problemei transnistrene, iar pentru a le valorifica avem nevoie ca la putere în acel moment să fie politicieni pro-Moldova.

T: Şi solicitarea de atribuţii suplimentare, intenţia de trecere la forma prezidenţială de guvernare, are careva legătură cu o posibilă soluţionare a problemei transnistrene?

I.D.: Nu. Sunt două procese ce vor merge în paralel. Solicitarea privind trecerea la forma prezidenţială de guvernare a venit atât ca urmare a dorinţei expuse de cetăţeni, cu care noi suntem în contact permanent şi care văd cum Preşedintele e blocat în fiecare zi în intenţia sa de a-şi onora obligaţiunile asumate în faţa oamenilor şi de a soluţiona problemele cu care se confruntă ţara, cât şi ca un răspuns la presingu-l permanent pe care-l face puterea, încercând să înlăture din politică şi din procesul decizional un Preşedinte ales de către întreg poporul.

T: Vă mulţumim.

Cristina Gurez

Sondaj

  • Care din ideile lansate de partidele din Moldova în ultimul timp vi se par mai reuşite?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online